1,180 matches
-
rândul ei cu un zâmbet. Am văzut că îi promitea să-l asculte și că el îi promitea în schimb satisfacerea tuturor nevoilor ei legitime atâta vreme cât îl asculta. După aia am mai simțit o privire specială ațintită asupra mea, a cumnatei mele Charlotte, privirea ei căutătoare, caldă și într-o oarecare măsură plină de disperare. Nu mă îndoiesc că ea deja știa anumite lucruri neplăcute despre Simon, și poate că încerca să le întrezărească și în mine. Presupun că încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Louie Elimelek, fostul boxer, cu cine altul se întâlnește decât cu Simon și tipesa. Din ce spune el e vorba de aceiași tipă. O bucățică zaftige*, într-o etolă de vizon. Biata Charlotte, am zis eu, imediat cu gândul la cumnată-mea. Da’ de ce-o plângi pe Charlotte? Ce, crezi că ea nu înțelege cum e cu viața dublă? O femeie cu bani să nu știe așa ceva? Dublă, sau chiar și mai și? Când practic asta e legea pământului? Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ai să te așezi, ai să fii un om important. Și eu nu doresc decât să mă vezi ca pe femeia care îl iubește pe Simon și să nu mă judeci prea aspru. De ce aș face una ca asta? Din cauza cumnatei mele? Când am pomenit-o pe Charlotte, am văzut cum se crispează. Dar după aceea și-a dat seama că nu aveam intenția s-o fac să se simtă prost. Simon vorbea mereu de Charlotte. Asta m-a surprins. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
singură-singurică întreaga gospodărie. Și mâncarea gătită de ea e colosală. Zău așa! Cred sincer că-i cea maiă — A fost de acord cu căsătoria asta? a întrerupt-o doamna Silsburn. Întreb pentru că eu am fost plecată săptămâni întregi la Detroit. Cumnata mea a murit subit și eu amă — E prea fină ca să mărturisească, i-a tăiat vorba doamna de onoare, clătinând din cap. Vreau să spun - știți - că-i prea discretă și așa mai departe. Apoi, reflectând: De fapt, azi-dimineață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe fiecare... Sau nu. Mai ales pe mine mă pocnea, una-două. Ce dacă mersesem și eu cu ea acolo, în piață? Mă luasem pe furiș după ea oare unde se ducea așa, cu noaptea-n cap când a chemat-o cumnată-sa? Și m-am înghesuit și eu în piață, pe lângă ea. Nu mai văzusem atâția oameni laolaltă. Și ce furioși erau toți! Ce mai strigau unii la alții! Nu vedeam mai nimic, mă încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai nimic, mă încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și murdare, da'i auzeam "Barabba! Barabba!" și mă țineam strâns de poala maică-mii, dar ea nu vedea și striga altceva. Nimeni n-o lua în seamă. Și atunci, cu cumnată-sa (altă nebună, mi-am zis!), a încercat să rupă rândurile de soldați. Eu încremenisem. Mă uitam la ea cum lovea în dreapta și-n stânga, să-și facă loc înainte, dar soldatul acela, un zdrahon, nici nu băga de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altfel, de ce s-ar fi uitat la mine? De ce s-ar fi uitat așa la mine? Nu pot spune cum. Dar n-am mai auzit nimic, urletul mulțimii încă vuia, dar parcă de undeva, de departe; mama striga și ea... cumnată-sa o trăgea cu mine cu tot, soldații ne împingeau... dar eu mă scăldam în ochii lui. Era liniște, eram pe un pod de lumină în ochii Lui și mă simțeam ușor, ușor... ca lumina aceea care creștea și suia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bine, sper că nu te-au văzut muncitorii... Nu. Am stat aici o oră întins pe trei scaune ș-apoi m-am dus prin secție. Fusesem la Săteanu și-am băut niște whisky. Veritabil. Ai băut vreodată? Da. A adus cumnată-miu. La unitățile de alimentație publică pe care le controlează se mai aduc țigări străine și, cîteodată, băuturi... Ei, rîde Ion cum ți se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
traversa podul. Era preotul, părintele Bernard Jacoby. El dăduse, probabil, alarma. Trebuia să-l fi văzut și pe George împingând mașina. Dar mai avea vreo importanță? Doamne, ce bucluc! Și cum ne mai simțim? Întrebarea era pusă de Gabriel McCaffrey, cumnata Stellei. Stella continua să plângă, fără să scoată o vorbă. Și lui Gabriel i se întâmpla destul de des să plângă. Nu c-ar fi existat vreun motiv de tristețe în viața ei, din moment ce avea o căsnicie fericită și un băiețaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l vadă. — Te rog, nu mai plânge, îi spuse Gabriel, îți faci rău și mă deprimi și pe mine. Felul acesta de a vorbi, cu calm și fermitate, cu totul neobișnuit pentru Gabriel, era maniera pe care o prefera cumnata ei. Stella plânsese până atunci cu fața într-o batistă. Acum dădu batista la o parte și înălță o față udă și umflată, zgâriată și învinețită, care-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dădu batista la o parte și înălță o față udă și umflată, zgâriată și învinețită, care-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe pernă, în dreapta și în stânga, străduindu-se, vizibil, să-și controleze respirația. Cumnata ei îi atinse ușor brațul. Știa că Stellei nu-i plăcea să fie mângâiată și sărutată - Gabriel n-o sărutase niciodată. — Vrei să rămân lângă tine, vrei să-ți vorbesc? — Spune-mi ceva. Șuvoiul de plâns se potolise, deși, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
subțiri, nobile. Purta întotdeauna o sutană neagră, curată, dintr-un material adecvat anotimpului și, nu știu cum, reușea ca gulerul strâns, alb, să pară din dantelă fină. — Cum e Stella? — Minunată, răspunse Gabriel. Bineînțeles, dar cum se simte? Gabriel, care își văzuse cumnata chiar în acea dimineață, căzu pe gânduri. — Nu spune decât lucrurile care se cuvin. Nu știu ce simte, dar orice-ar simți, face eforturi uriașe ca totul să fie așa cum trebuie. E preocupată de demnitatea ei; la ea, asta e un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se apropie de ea și-l preluă pe Zet. O privi un momentfix pe Stella, cu îngrijorare, fără să zâmbească. Pe urmă ieși pe ușa de sticlă în grădină. În picioare, la capătul canapelei, stătea Brian. Și el își privea cumnata cu o expresie de îngrijorare, asemănătoare cu cea a fiului său. O admira și o prețuia pe Stella. N-ar fi putut defini sentimentele pe care i le purta; desigur că o iubea, dar „iubirea“ poate însemna multe. Exista între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privise capul brun, ud, care abia de spărgea oglinda apei când se răsucea. Asemenea gânduri și sentimente, doar pe jumătate conștiente și cumplit de amestecate se ciocneau în pieptul lui Gabriel în timp ce-și privea frumoasa, inteligenta și îndurerata cumnată, Firește, era conștientă de admirația pe care Brian i-o purta Stellei și acest fapt îi pricinuia o foarte ușoară durere, punctuală dar nu exista nimic întunecat sau bolnăvicios în relațiile dintre ele; și lui Gabriel i-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Doamne, dac-aș fi eu din nou tânăr, dac-aș fi liber și tânăr, așa cum n-am să mai fiu niciodată! Oare ar trebui să-i dau ghes lui Tom? Nu, categoric nu, aș înnebuni dacă Anthea mi-ar fi cumnată. Dacă n-o pot avea eu, mai bine să dispară! Nici nu vreau să știu că există. Blestemată fie, blestemat fie totul! Și afurisita mea de slujbă e în pom, și încă nu i-am spus nimic lui Gabriel. Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă nu se ducea Brian, încât acesta din urmă îi făcuse pe plac. — Nu răspund la telefon, îl lămuri Stella, care ascultase, în tăcere, o versiune prescurtată și îmbunătățită a istoriei de mai sus. Brian se uită la această frumoasă cumnată a lui, de care se temea puțin. Stella arăta mai matură și slăbită. Două cute subțiri, ca două fire de păr, îi răsăriseră între sprâncene, dând feței o mai mare concentrare. Părul de un negru compact se înălța ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș tocită. Șapca aia - dar uite că intru În altă poveste și nu vreau - o aveam de la o mătușă a mea de la oraș, care și ea o căpătase de la o cumnată a ei, al cărei soț fusese Într-o vreme ambasador la Paris. Câteva dintre hainele vechi ale diplomatului, ale soției sale și ale fiului său, au ajuns, așadar, și la noi În familie. Probabil că pe tovarășu’ maistru l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căreia vom insista în continuare, este profund adevărată. Din lăcomie sau din alte pricini, atunci când nu-și ating obiectivele materiale, oamenii se pot îmbolnăvii. Puțini dintre noi știm de ce vecina de la etajul trei este parcă mai palidă de când sora sau cumnata sa și-a cumpărat o mașină nouă, cea mai modernă. Cu toții avem sentimentul că merităm mai mult și de aici până la invidie nu este decât un pas. Din cauza împlinirilor și realizărilor celui de lângă noi suferim atroce și chiar ne îmbolnăvim
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
puțin credibilă. Avem impresia că se roagă în zadar, reprezintă doar o piesă în jocul acesta cavaleresc al dragostei, așa după cum și Diana trebuie să se supună dorințelor celorlalți zei. Însăși iubirea pe care o nutresc cei doi tineri pentru cumnata lui Tezeu este lipsită de un fundament real: „Rezultatul este o poveste de dragoste lipsită de dragoste. În numele acestei iubiri frăția de sânge între 745 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 50. (trad. n.) 202 Palamon și Arcite este curând distrusă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1909). 22 Dimitrie A. Sturdza (1833-1914), istoric, om politic liberal și diplomat român. Deputat, senator, ministru și prim-ministru, membru (1871) și președinte al Academiei Române (1882-1884), a fost secretar general al instituției în perioada 1884-1914. 23 Nadeja Știrbey, născută Bibescu, cumnata Marthei Bibescu, soția prințului Barbu Știrbey. 24 Marieta Ghika, născută Văcărescu. 25 Natalia Keșko, regină a Serbiei, soția lui Milan (1854-1901), prinț (1868-1882) și apoi rege al Serbiei (1882-1889); era fata colonelului rus Keșko și a unei prințese din familia
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
cu mașina, ca să mergem la o gală, la Teatrul Național, unde trebuia să avem o lojă. Ajungând în București, aflu că gala va fi foarte plictisitoare, că se va termina devreme, pentru a lăsa Curții timpul necesar să ajungă la cumnata mea, la Palatul Știrbey, unde familia cumnatului meu3 nu locuiește, palat pus de curând la dispoziția unei societăți de binefacere (o încercare de a monta acolo o operetă și o pantomimă de amatori). Ne ducem așadar direct la Palatul Știrbey
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
societăți de binefacere (o încercare de a monta acolo o operetă și o pantomimă de amatori). Ne ducem așadar direct la Palatul Știrbey, fără să mai trecem pe la Teatrul Național (ceartă între Georges 4 și Brătieni din cauza invitației prost redactate). Cumnata mea mă plasează imediat în fruntea unui mic batalion de doamne înșirate ca un gard în anticamera prin care prinții urmează să intre. La ora unsprezece e anunțată sosirea lor. Mașina prințesei de România, în care se află prințul imperial
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
România, în care se află prințul imperial, se oprește în fața peronului. Focuri bengale roz aprinse în curte. El intră. Vântul nopții mă face să tremur puțin. El e îmbrăcat în alb. Poartă marele cordon albastru-deschis al ordinului "Carol". Sărută mâna cumnatei mele, pe care prințesa de România o prezintă: prințesa Știrbey. După aceea ea spune: prințesa Bibescu. El îmi sărută mâna, eu fac reverența. Îmi reține mâna și mă privește îndelung cu atenția stăruitoare a unei persoane căreia i se prezintă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
care este deseori ridicol, și Dumnezeu știe dacă nu este greu să nu fii așa, din greșeala ta sau a altora, atunci când ești prinț. După ce a intrat Curtea, intrăm și noi în sala unde trebuie să aibă loc spectacolul, și cumnata mea mă așază în al doilea rând, chiar în spatele prințului imperial, care stă în stânga mătușii mele, prințesa de România. Spectacolul începe. Îmi dau seama că Prințul imperial este așezat în așa fel încât să nu întoarcă total spatele, ceea ce este
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
încălzesc. Departe de dansurile populare care se desfășurau afară, în frig, pe pietriș, am chemat violoniștii și am dansat împreună cu alte trei femei tinere, la adăpost de privirile celorlalți, într-un restaurant de gară încă gol. El a intrat împreună cu cumnata mea și ne-a surprins dansând. Mă ia de mână, dansăm. Dansează elegant, ușor și sigur totodată. Mi s-a părut întotdeauna că felul în care un bărbat dansează lasă să se întrevadă o parte din secretele caracterului său. În
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]