568 matches
-
părinților mei, Sandu și Ruxanda „ În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți: Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec...” M. Eminescu, 1886 INTRODUCERE Gândirea istorică tradițională împarte cuvintele românești, ca origine, în latine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
viziunii sale, este la fel de "absurdă" și neproductivă. Rezonabil ar fi să punem în balanță toate aspectele care țin de concepția și realizarea artistică în cazul lui Caragiale. De altfel, nu puțini sunt comentatorii 20 care au constatat că acceptarea proporției cumpănite între laturile contradictorii care definesc personalitatea lui Caragiale și, implicit, esența caragialismului este cea mai adecvată soluție, întrucât pune în evidență complexitatea acestora. Pentru a reveni la problematica avută în vedere, reținem din studiul menționat ceea ce pledează în mod justificat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a trebuit să trag tare ca să organizez petrecerea origami. Am făcut ce mi-a spus Lisa, am ascultat tot ce au avut de spus colegii ei, nu am pălmuit pe nimeni, le-am promis că voi lua o decizie bine cumpănită în următoarele două zile. Glumeam, desigur. Acum mai aveam la dispoziție foarte puțin timp ca să pregătesc totul. Cum Maria și Lisa insistau să vină, era important ca petrecerea să nu fie dezastrul pe care-l anunța partea rațională din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din ochi de la o înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu ăsta? întrebase el pereții, catedra și soba de teracotă într-o dimineață la unsprezece jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dacă nu rămânea agățat, nimic nu avea să-l mai oprească și nu mai avea de ce să se prindă până sus. Avea să ajungă la suprafață și să explodeze ca un balon. Ținându-se de țevi, se trase În jos, cumpănind fiecare mișcare, căutând următoarea țeavă, următoarea denivelare de care să se agațe. Era ca și cum ar fi urcat un munte În sens invers: dacă-și dădea drumul, ar fi „căzut“ În sus și ar fi murit. Mâinile Îi amorțiseră de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
irisului meu, că lumea poartă amprenta ziselor și respirației sale? Blestemat să caut iluzia în deziluzie. Un ipotetic V. gata să plece la drum se tot agită pe lîngă mine. Își face bagajele. „-Cum să aștept?”-întreabă el-“Cînd să cumpănesc atunci cînd în mine un demon îmi strigă: Ai grijă, V., asta care-o trăiești e ultima viață.” Imaginarul “ alter ego” nu bănuiește că lumea pe care se pregătește s-o străbată nu-i decît o imensă deziluzie de esență
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pentru că ea abia dacă se putea Împăca cu gîndul că se măritase cu un bețiv - și țucălar pe deasupra. „Ucigaș“ era un glonte de care nici unul dintre ei nu se putea feri. Trei ore de zbor, trei ore de răgaz ca să cumpănească. Avionul ateriză În Puget Sound. Jack luă un taxi spre McNeil. Urît: un monolit cenușiu pe o insulă din stînci cenușii. Ziduri cenușii, ceață cenușie, sîrmă ghimpată la marginea unei ape cenușii. Jack se dădu jos lîngă ghereta santinelei. Paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Moș Crăciun Pe lângă tot ce i-a adus Părând a fi de preț, deși nu-s, Teribil și-ar dori în plus Și câțiva anișori în minus. Madona Divina-Madona diva Nu sunt nici snob, nici filistin, Dar dacă e să cumpănesc, În fața primei mă închin Și-a celeilalte, mă crucesc! Strămoașei Eva cu reproș Frumos exemplu, bravos! le-ai mai dat Străbună Eva, fiicelor matale! Ce, crezi că noi nu știm că te-ai culcat, Cu primul care ți-a ieșit
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
frunțile încununate de flori și de broboane, au dispărut în numai câteva nopți geroase de iarnă. Au dispărut, tot atât de ușor și de pe nesimțite, ca firele de păr de pe capul chelului. Geaba temenea! explică, din nou, cailor săi, Petrea Păun, pe când cumpănește din mers lucrurile din căruța cu roți de cauciuc, legate cu o funie groasă de cânepă, împletită cu două ierni în urmă de femeia lui, Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
râs cu suspine, drept pentru care mi s-a părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă, făcându-se că nu-l aude, a cumpănit altfel de vorbe, încunoștiințându-ne: uncheșul, care a căzut prizonier de război, spune că românul ce se întâmplă să nimerească în vremuri aspre, nu răzbește la mal decât aplicând filozofia lui mă doare-n cur Și mai grăiește uncheșul că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii, nu-i așa? E din alte țări, nu-i de pe aici, așa îmi pare... A, dumnealui?..., a mormăit, complice, Iov, ațintindu-și căutătura către tovarășul său, cu plete crețe. După ce a cumpănit în minte, cine știe ce gânduri, răspunse cu un glas răgușit, care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de a spiona din răsputeri. Și, eventual, de a mina din interior odioasa lume capitalistă, asemenea cârtițelor, care sapă galerii pe sub rădăcinile câmpurilor cu varză din lunca Siretului. Vladimir privi pe fereastra largă cum Calaican cobora din vehiculul său 4x4, cumpănindu-se ușor, cum traversează curtea societății comerciale și cum începe să urce treptele de piatră de la intrare, îndesându-și pe cap, cu un gest vânjos și apăsat, elegantul său stetson de cow-boy. Stetson-ul, pălăria cu boruri largi și cu lateralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aici în acest adevărat Rai al Domnului. Ah! grăi Vânătorul. Dacă ții să păstrezi rostul și tâlcuirile pravilei, încrustează-le în inima ta și nu în scoarța trupului! Fata cu ochi negri și grumaz prelung, în ferecătură de cupru, își cumpăni ușor torsul și trupul zvelt, purtător de șuvoaie de perle și de alte frumoase podoabe. Zise cu oarecare reproș: Străine, care te numești Albert, îmi pari așa de pirpiriu și când colo te mai și sângerezi fără rost!... În ce privește florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
popa Spiridon să scoată sfinții din biserică și facem slujbă. Da' ce e băi Vasile, de ai fața asta așa lungă? O vreme, cel întrebat, un soldat tânăr, înalt și voinic, având fruntea înfășurată într-un bandaj pătat cu sânge, cumpănește dacă să răspundă sau nu. Își scarpină cu degetul arătător ceafa tunsă scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi scrie că mai e unu pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
10000 de lei noi, dar un ban de ar fi numai, totuși el nu e răsplătit deloc prin zadarnica pierdere de vreme a unui corp care afectează esteriorul oștirei fără a fi oștire. Dar când noi vedem lucrurile clar și cumpănim toate acestea cu mintea cu aceeași lămurire cu care am cântări o greutate materială, atunci suntem răi români, se-nțelege, și combatem tot ce e românesc. 15 {EminescuOpX 16} Am dori tuturor liberalilor să fie așa de buni români ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a atârna de-un fir a păr. Câmpiile albe se-ntind împrejurul Bucureștilor și se pierd în zarea despre miazănoapte, unde a plecat împăratul Rusiei, în zarea despre miazăzi, unde stau oștirile noastre; spre răsărit și spre apus, unde se cumpănesc sorțile Europei. În această izolare în care ne 16 {EminescuOpX 17} pune bătrâna iarnă, aceiași pe vremea craiului Decebal, când țăranul dacic, îmbrăcat în cojoc mițos, trecea Dunărea-nghețată, aceeași astăzi, când Vodă ține Dunărea cu oștirile românești, în această
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Ce ni se opune? Interesul a 80 de milioane de oameni față cu slabele noastre cinci milioane. Dar Temis e cu ochii legați spre a nu vedea părțile ce se judecă înaintea ei și, în loc de cumpănă în care să se cumpănească deosebirea de greutate între 80 și 5 milioane, ea ar trebui să ia cântarul. De brațul scurt sau prezent al cântarului ar atârna în greu Rusia, de brațul cel lung al unei istorii de 500 de ani atârnă România cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iar mijlocul minciuna. Trebuie odată ca poporul românesc să înțeleagă cumcă totdeuna omul ce are ceva, omul care are ce pierde, fie nume istoric, fie avere, fie razimul moral al unei mari inteligențe sau a unei mari culturi, numai acela cumpănește când face legi, judecă cu precauțiune și nu are interes de a sta neapărat la putere, numai și numai pentru a se hrăni din budget. De aceea trebuie un nou apel la țară, întîi, pentru că Adunările actuale sânt pe deplin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a-i demonstra lucruri indiferente ca periculoase, [... ], iar pericolele, ca lucruri vrednice de dorit. Destul ni s-a vorbit de glorie, de tărie, de primatul nostru în Orient, pe când ar fi trebuit să ni se dea sfatul serios de-a cumpăni puterile noastre și de-a nu aspira la lucruri himerice, foarte costisitoare și foarte zădarnice pentru stadiul nostru cel mic de cultură. Desigur că ținem la simpatiile Italiei și am fi foarte bucuroși ca să se reînoiască acele relațiuni amicale și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în mijlocul luptelor celor mai crîn-cene: "Partida care până în fine va triumfa și va guverna va fi partida cea mai dreaptă și mai înțeleaptă". O primesc, în fine, fiindcă este foarte ușor d-a președe o Cameră a căreia maioritate înțelege, cumpănește, iubește și este hotărâtă d-a nu cruța nici un sacrificiu, nici unul, pentru triumful dreptății și al libertății, pentru gloria și mărirea națiunii. Un biurou... altar politic? De ce numaidecât altar și nu clopotniță? Are chiar mai multă asemănare cu aceasta din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el amăgirea nu mai e atât de lesne și chiar daca o parte a celor aleși sânt ieșiți din urnă prin amăgirea colegiilor numeroase sau prin influența guvernului, totuși rămâne o parte rezultată din alegerea unor oameni cari știu a-și cumpăni interesele și a deosebi adevărul de prăpăstii. {EminescuOpX 169} De ce mulțimea e lesne crezătoare....? Nu tocmai greu de explicat. Ea uită zicala: "Să nu dea Dumnezeu omului atâta rău cât poate purta" și, pentru a scăpa de suferinți actuale, relativ
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a fi vorba de intervențiune, observăm din contră începutul unei reacțiuni în Europa întreagă, vedem că presa odinioară ostilă nouă pe zi ce merge scade tonul, pe zi ce merge recunoaște îndreptățirea noastră de a regula în deplină libertate și cumpănind, cu scumpătate toate interesele noastre naționale, cestiunea aceasta; încît amenințările ziaristicei guvernamentale, departe de a mai găsi un răsunet în străinătate, încep a ne inspira mirare prin strania lor izolare în cercul restrâns al redacțiunilor roșii. În ajunul soluțiunii cestiunei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Centrului. Dar, daca nu era, organul marelui bărbat de stat n-avea decât să ne dezmință negru pe alb, prin catastifele răposatei Bănci întru cât privea operațiile ei, rămânând ca insinuările noastre în privința persoanei marelui bărbat de stat să se cumpănească în opinia publică cu reputația de care d-sa se bucură. Noi am zis că d-sa s-a retras din ministerul Catargi pentru că colegii d-sale conservatori nu-i îngăduiau a fi în același timp și ministru și director
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când am zis că neputința de a fi totdeodată și ministru și director al Băncei de București fusese motivul sau unul din motivele acelei demisii; această "insinuare" a noastră trebuia numai semnalată de organul Centrului și apoi lăsată să fie cumpănită în opinia publică cu faptul că marele om de stat, care acum câteva luni atârna pe patrioții liberali-naționali de acelaș cui cu Hoeedel și Nobiling, astăzi stă alături cu dânșii pe banca ministerială, și ― ciudată coincidență, mai ciudată decât chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și într-atâta l-a ispitit, încât în cele din urmă n-a mai putut să rabde: a pus mâna pe cuțit și, când prietenul lui s-a întors cu spatele, s-a apropiat pe furiș de el, și-a cumpănit lovitura, și-a înălțat ochii spre cer, și-a făcut cruce, spunând în sinea lui o rugăciune amară: „Doamne, iartă-mă întru Hristos!“ -, i-a retezat beregata prietenului dintr-o mișcare, ca unui berbec, și i-a luat ceasul. Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]