1,497 matches
-
-o la necaz, ridică ochii și-l admiră din priviri, gândindu-se la faptul că este băiat bun dacă a avut grija ei când avea mai multă nevoie de sprijinul cuiva. - Și până la urmă când v-ați gândit să vă cununați? Că doar nu vreți să trăiți în necinste cum se întâmpla tot mai des. - Nu-i în necinste mamă, când există dragoste, interveni Radu. Când doi oameni se iubesc, nu mai au nevoie de nimic în afară de iubirea lor. - Da, dar
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
tu dar fiecare-n altă parte Răspuns așteptam sau nu nu-mi erau mie destinate * Ne scriam scrisori iubire și fiecare-n gândul lui Cu propria-i dezamăgire uda lipiciul timbrului * Ți-am trimis scrisori, iubire dar așteptări m-au cununat Cu remușcări că nu mai vine răspunsul tău întârziat. 05 07 2015 Referință Bibliografică: Nostalgie pe-o scrisoare / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Georgeta Zecheru : Toate
NOSTALGIE PE-O SCRISOARE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379877_a_381206]
-
poemul” nostru (iar) la școală! deci... Te provoc, PRIETENE de vers, Să scriem ce nu s-a mai scris!... Să ne facem casă-n Univers Și să trăim ca-n Paradis! Vom face vâlvă printre aștri, Cu stelele ne-om cununa, Vom fi atâta de albaștri Că nimănui nu-i va păsa!... Aici, pe Terra, -s multe rele Ce înfloresc peste mormânt! Să evadăm, deci, printre stele Chiar de n-om scrie vreun cuvânt!... Ne-om întoarce-acasă peste ani Și-om
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381851_a_383180]
-
la inima-mi vibrantă Și-obrazu-ți palid brusc s-a luminat. Precum e crinul, ființă-adorată, E dragostea crescută dintre spini, Cu aroma ei inima-ți îmbată Și nici nu simți când calci pe mărăcini. Noaptea își toarnă ploaia ei de stele, Cunună peste părul tău bălai, Iar razele se scurg ca niște perle Pe chipul tău serafic de din rai. Într-un târziu, când zorile se varsă, Și te trezești din visul auriu, Ți se chircește inima și, arsă, Viața-ți toată
ȘI TE-AM STRIGAT ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381936_a_383265]
-
Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de vise. Un dor adânc îi copleșește sufletul pictând pe visele sale cu iubire :” din geana cerului albastră/ cununi de vise-mi dăruiești/ și flori cu frunze gălbejite/ și versuri fragmentate/ uitarea ta cea consonantă/ pe dorul meu fără de pată/ îmi spui să-mi cercetez iubirea/ din pictura viselor-/ tristeți năvalnice-mi dărui,/ gonindu-mă, la grindina zărilor”. (Din
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Niculicea Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ești prea departe, de te gândești la mine, depărtarea se stinge cu răsuflarea iubirii. Orice s-ar întâmpla de tu mă iubești timpul îngenunchează și ne cunună cu primăvara. Oriunde tu te-ai afla și dorul de mine te ajunge, zărește-mă în fiecare floare ce tainic îți zâmbește. Sunt acolo, aici, peste tot în șoapte cristaline de vânt pe ramuri de vise ce nu se frâng
NU EŞTI PREA DEPARTE... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382113_a_383442]
-
la luptă, Iar Siegfried de glugă făcut nevăzut, Sulița și scutul lui Gunter poartă, Să-nvingă regina în luptă tăcut. Învinsă regina,spre Worms au plecat, Ca nunta s-o facă cum au hotărât. Când Siegfried cu Krimhilda s-au cununat, Doar chipul Brunhildei era mohorât. Pe Gunter Brunhilda nu îl iubește Și noaptea cu cingătoarea îl leagă, Agățându-l de grindă îl pedepsește, Ca să stea atârnat noaptea întreagă. Trist, Gunter lui Siegfried istorisește, Iar acesta din nou noaptea-l ajută
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
înc-o poezie, Care să-mi ateste că n-am scris destul! E-un imbold ce vine dintr-o stea fierbinte Ce, până mai ieri, mă-ndemnase-ntruna : - Scrie tu, Virgile, așterne-n cuvinte Tot ce simți trăind, poartă-ți demn cunună! Din nefericire, muză mea stelara N-a mai suportat să-mi meargă 'nainte! Cu suișuri ziua și căderi pe seară Ea se stinse brusc c-un tremur fierbinte! Tot ce îmi rămas-a de la ea, din vise, E o stare
DOR NEÎMPLINIT de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380334_a_381663]
-
înc-o poezie, Care să-mi ateste că n-am scris destul! E-un imbold ce vine dintr-o stea fierbinte Ce, până mai ieri, mă-ndemnase-ntruna : - Scrie tu, Virgile, așterne-n cuvinte Tot ce simți trăind, poartă-ți demn cunună! Din nefericire, muză mea stelara N-a mai suportat să-mi meargă 'nainte! Cu suișuri ziua și căderi pe seară Ea se stinse brusc c-un tremur fierbinte! Tot ce îmi rămas-a de la ea, din vise, E o stare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
scrie, iată, înc-o poezie,Care să-mi ateste că n-am scris destul!E-un imbold ce vine dintr-o stea fierbinteCe, până mai ieri, mă-ndemnase-ntruna :- Scrie tu, Virgile, așterne-n cuvinteTot ce simți trăind, poartă-ți demn cunună! Din nefericire, muză mea stelarăN-a mai suportat să-mi meargă 'nainte!Cu suișuri ziua și căderi pe searăEa se stinse brusc c-un tremur fierbinte!Tot ce îmi rămas-a de la ea, din vise,E o stare pură de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
de vers dezmorțit. Mi-am amintit ce înseamnă să oferi Pentru prelungite dureri, Poeme ce se nasc din tăceri, Din speranța de ieri, din iubiri nemurite, Din ne-mblânzite ierni și din gesturi pripite, Din zboruri de-albatroși ce marea îi cunună. Sub lună am învățat să mă nasc în culori, În poeme s-adorm, cu mângâieri de-aripe de îngeri Ce-ți sărută fruntea atunci când tu sângeri. Încă nu am uitat... Referință Bibliografică: Încă nu am uitat... / Gabriel Dragnea : Confluențe Literare, ISSN
ÎNCĂ NU AM UITAT... de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380504_a_381833]
-
Și la mulți unchiul Gică le cântase la nuntă, că el știa să cânte la acoredeon, din gură, și la goarnă electrică. L-a tras curentul la un bal într-o seară, a răcit și ca să-i treacă, s-a cununat cu Natașa și de atunci s- a lăsat de cântat. Salut, băi vere! Ce faci, mai trăiești, zicea unul, oprind și el mașina lângă noi. Bă da ce burtă ai făcut îl consola altul, care abandonase mașina în mijlocul drumului și
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
Bucură-te, viță a veșniciei; Bucură-te, nectar al ambroziei; Bucură-te, că de Mântuitorul ne-ai fost trimis vindecător luminat; Bucură-te, că părinților celor din vechime ai urmat; Bucură-te, piatra cea nouă a zidirii cugetătoare; Bucură-te, cunună nou împletită, a Bisericii dreptmăritoare; Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un trandafir proaspăt înflorit; Bucură-te, cel ce de Dumnezeu ai fost dăruit; Bucură-te, steaua cea nouă a credinței poporului; Bucură-te, cel ce strălucești în
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
genial, pătimitor și mărturisitor naționalist, un Român venit din stirpea unei gene germane, dar supra românizat prin mistica spiritului unei națiuni dace eminamente jertfitoare întru iubire și frumos, cunoscut pe final, dar mult îndrăgit și prețuit de mine, s-a cununat prin har și jertfă cu frumoasa și mistica Basarabie: „Țara mea de dincolo de țară/ cu privirea umedă de jind,/ te-am purtat în mine pribegind,/ ca pe-o flacără ce arde pe comoară.// Încă din pruncia mea de aur/ m-
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Slobod a mele gânduri Spre tine ele zboară, Suspină printre rânduri A inimii vioară. Cuvintele pulsează Pe strune nevăzute, Iar sufletu-mi visează La clipele trecute. Pe cer apare luna Nepăsătoare trece, Ș-anină-n păr cununa Cu-a sa lumină rece. Trec anii tinereții Ninsori s-adună-n plete, Sunt la sfârșitul vieții Buzele-mi ard,mi-e sete. Trădată a mea soartă Și-a așternut uitarea, Prin zăvorâta-i poartă Trece doar supărarea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică
ÎNSINGURARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379526_a_380855]
-
mării să-l pătrund... Îngeri, demoni și iluzii... Adunate-n palma vieții... Le voi lăsa să zboare-n noapte În căutarea tinereții... Voi izbucni apoi din valuri Învăluită-n spumă... Și voi zbura spre înălțimi Să-mi fac din nori cunună... Stele, raze, curcubee... Să strâng într-un clondir.... Să servesc la "cina vieții" Al agoniei elixir..... Va arde totul împrejur, Ca lava în vulcan.... Și se va cerne-ncet uitarea Zi de zi și an de an! Referință Bibliografică: ALE
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
trebuie împinsă, Numai intră fără teamă, nu lua nimic în seamă. Căci cu toții v-or pieri dacă nu s-or pocăi. La bine nu te-mpotrivi de lume nu te poticni. Tu urmează pocăința, Eu îmi țin făgăduința, Nu vrei cununa să primești? Degeaba n-ai să ostenești! Desprinde-te de ce e greu și nu avea păreri de rău. Ascultă a Mea povață, schimbă-ți moartea pe viață. Că nu ai fost zămislită ca să fii o osândită. Cel care mărturisește despre
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
Ocrotitoarea României. Editura Pelerinul Român, Oradea, 2000, p. 33) Totdeauna în Cerul-Tărie,/ totdeauna pe pământul de jos,/ numele Tău între nume: MARIE,/ răsună mai român, mai frumos.// Totdeauna literele-acestea împreună,/ suind în zări limpezi de curcubeu,/ doar în taina porfirii cunună,/ au odrăslit în Om și Dumnezeu.// Totdeauna literele-acestea MARIA:/ Mamă, Aleasă, Rai, Iubire, Altar,/ sunt încununarea Cerului cu Glia./ Sunt cuminecare. Sunt cununi de har.// Ele zămislesc zorii de Mamă,/ mugur în floare pe-al vieții Altar,/ iubirea Ta-nalță
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SĂRUTĂ-MI NOROCUL Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului SĂRUTĂ-MI NOROCUL Mă cunun cu zâmbetul cerului și cântecul lui, cu flori de nori în mâini și orhidee de curcubeu. Dansez în muzica ploilor trecute și a păsărilor din înalt. Coronița mi se împrăștie în stele nevăzute. Mirele meu,--o, mirele meu--... tu,cer
SĂRUTĂ-MI NOROCUL de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381239_a_382568]
-
referitoare la căsătorie. Lucrurile acestea le știe preotul di propria sa experiență, fiindcă și el este căsătorit, are soție, copii, într-un cuvânt, familie. În America, dacă tinerii nu-și anunță căsătoria cu o lună - două înainte, nici nu îi cunună. Aici, la toate confesiunile există cursuri de căsătorie. Cursurile de căsătorie din Ortodoxie au un specific al lor, nu se potrivesc în toate celelalte învățături de la eterodocși. Tinerii trebuie să înțeleagă că într-o familie lucrurile nu pot merge bine
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
calendare, Câte fitile, câte plute Plus numărul de exemplare. Încât mă-ntreb nedumerită - Unde-i duhovnicul cu har? De ce și-a dat haina sfințită Pe cea a unui bișnițar? Ce știe numai că vrea bani! Ce dacă mori sau te cununi... Ce dacă sunt bogați, sărmani... Sunt taxe pentru rugăciuni! Că ne-am amanetat credința Și ne-am închis-o-n portmoneu! Ne mai rămâne năzuința Numai în bunul Dumnezeu.... Referință Bibliografică: În numele banului / Livia Mihaela Frunză : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN NUMELE BANULUI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381336_a_382665]
-
veșniciei- Voi delegă, din el, cu truda, evlavie, Si pioșenie, în trup, sufletul meu, Pe care- l simt, ca arde, ca un zeu. Am admirat, în fibrele din oameni, Cuvantul, care biruie dușmanii, Averea lor de spirit, preoțeasca, Si bunătatea, cunună strămoșeasca. M-or chinui, poate, păreri de rău, Că am plecat, demult, din satul meu, Si vatra a secat, de apele bătrâne, În amintiri de lut, pășim pe cai străine. Iar anotimpurile toate ne întreabă, Cum poate fi un om
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
frumoasei fete. Pe drum îi întâlni din nou pe Prințul Negru șu Prințul Galben, care se întorceau fără izbândă. Noi am fost doi și nu am reușit să aducem odoarele, tu cum de ai reușit? Fericit că urma să se cunune cu aleasa inimii lui, Ador le povesti celor doi feciori despre aripile lui fermecate și, minunați peste măsură de povestea lui, cei doi prinți îl rugară să le arate și lor aripile fermecate. De îndată ce Ador își scoase aripile, Prințul Negru
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Vrăjitorului din Nori. După o zi și o noapte de vrăji, licori și descântece, vrăjitorul reuși să-i pună lui Ador picioarele la loc, ca și când n-ar fi fost niciodată retezate. În ziua în care împăratul anunțase că își va cununa fiica cu Prințul Negru, câștigătorul întrecerii, Ador se strecură în castel și, cu ajutorul fraților săi de cruce își recuperă aripile fermecate, ascunse în camera celui care se declarase învingător. Apoi, găsi colivia Păsării Paradisului și o eliberă. Aceasta, se ridică
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
mantia strălucitoare, purpurie. Nici nu clipiră bine cei prezenți în sala tronului că vrăjitorul îi transformă pe cei doi prinți mincinoși în doi șoareci, care își luară tălpășița chițăind din acel palat. Se încinse apoi o nuntă mare, Ador se cunună cu prințesa lui și, împreună, se ridicară în văzduh purtați de aripile fermecate. Îi făcură o vizită Împăratului de Răsărit, tatăl lui Ador, care, bucuros nevoie mare că a ajuns să-și mai vadă feciorul, acceptă ca turnul de la malul
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]