30,079 matches
-
de teroarea lor mă curăț. noaptea, cînd doar galopul inimii sub coaste se aude, spre cele patru zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
de dincolo de rău, Un veac întreg te-am înșelat cu tine, Cea cuibărită în adâncul tău Din lucruri Nu pot gândi fără cuvinte, Fără pământ, fără pădure, Oricât mă chinui înainte Nu pot s-ajung în spații pure; Din lucruri curge semnu-n toate, Până în muguri și-n lumină, în tot ce-așteaptă și se poate, în tot ce cade și se-ntină; Chiar duhul e din chip și vrere, închipuire-ntoarsă-n cale, Un trup de carne care piere în nori din ceruri
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Mai mult ca sigur auzea, el singur, peste zgomotul traficului, tumultul surd al râului. Sau poate își privea umbra aflată jos în apa maronie și aproape sidefie din cauza luminii solare. Umbra, care vibra strunită pe oglinda apei, parcă stătea și curgea în același timp. Ca s-o vadă mai bine își pusese ochelarii. Nu dăduse încă frunza, nici măcar mugurii nu plesniseră. Vremea era rece, dar aerul era saturat de lumină, lumină care nici nu prea avea asupra a ce să se
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele din Sud Iată Peștele însetat la nesfârșit Cu botul căscat veșnic primind șuvoiul ce curge Din vasul de pe umărul Omului apelor Așa cum noi nu încetăm să fim însetați De puterea Duhului Sfânt al Domnului Iisus Și să pășim întru slava Lui: "Cela ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
primind șuvoiul ce curge Din vasul de pe umărul Omului apelor Așa cum noi nu încetăm să fim însetați De puterea Duhului Sfânt al Domnului Iisus Și să pășim întru slava Lui: "Cela ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui". Și oriunde mergem Vrednici suntem de a-i împărți apa sfântă. înger Iacob are capul pus pe umărul tău Tu ai capul pus pe umărul lui Iacob Sunteți ca-ntr-o îmbrățișare frățească Tu ești, îngere, înaripat
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
legăturii noastre cu divinitatea prin martirizata literă Â din A 22 iulie 2002, h. 22 noaptea după interviul dat la radio paris-lisboa intru în stația parque cea mai misterioasă a metroului lisboet sunt singur în tunelul azuriu pe lângă scara rulantă curge poemul lui lao tse o tempo passa mas eu espero por ti timpul trece dar eu te aștept pe tine
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
și fu gata să se înece de mirosul prafului de pușcă ars, îl găsi pe José Arcadio întins cu fața în jos, peste cizmele pe care le descălțase și observă de unde pornise șuvița de sînge care încetase să-i mai curgă din urechea dreaptă. Nu i se găsi nici o rană pe trup și nici arma nu fu vreodată găsită" (pp. 145-146; trad. modificată, C.-A.M.). Firul acesta, de origine clară și cauză enigmatică, mă purtă către un trecut pe care
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
rană pe trup și nici arma nu fu vreodată găsită" (pp. 145-146; trad. modificată, C.-A.M.). Firul acesta, de origine clară și cauză enigmatică, mă purtă către un trecut pe care îl ignorasem pînă atunci și în care, vedeam, cursese sîngele precursoriloor bastarzi - căci celor rafinați de timp nu le pasă cum să învețe să supraviețuiască și doar inconsecința propriilor lor gînduri le e nobilă; firul mă trase către originea - pe care vulgatele o numesc 'absență' - valului verde-negru care nasc
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
își clatină capul despicat, lovind în cercevele cu fiecare parte șiroind de sânge. îți spune: Trecătorule, clatină capul ca să vezi cum se mișcă soarele, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, și lasă spre tine un cordon ombilical: prin el curge vântul și te face să zbori. în șir cu ceilalți, inspiră de trei ori, întinde-ți aripile prin apele pline de foc și așează-te pe calea zeului! Dacă tai ombilicul de foc, din el cade capul unui copil. Vino
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
prin ploaie. Horror vacui Au apărut miei cu trei picioare, ca și cum unul le-ar fi fost smuls de colții nesățiosului lup, înainte de naștere. Și mânji cu trei picioare, ca și cum unul n-ar fi lipsă, zburdă cu el, deși le-a curs în carnea pământului. Și copii se nasc cu două brațe și un singur picior, ca și cum ar aminti de Cel prins în trei cuie pe cruce. Și din oaspeții patru, câți au fost ieri, unde a rămas cel ce ar fi
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
se spunea pe atunci, cu sentimentul clar al inconsistenței și provizoratului. Asemenea relaxări fragile și pasagere nu-ți confereau statutul de om liber, ci doar pe acela de sclav în vacanță. Timp îndelungat, ideologia oficială și creația neînfeudată dogmelor au curs în albii paralele, despărțite de un firav pămînt al nimănui. Dar vecinătatea canalului dirijat, cu ape negre și rău mirositoare, ținea mereu rîul din preajmă sub teroarea anihilării. în vara lui 1986, volumul Alfabetul de tranziție se afla în lucru
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
dispariția să fie totală astfel încît viața să nu mai aibă nici un milimetru de sprijin căci viața nu mai e viață doar atunci cînd nu mai are nici o fărîmă nici un grăunte nici o celulă de moarte în ea sîngele îmi curge din gîtul tăiat în două fluviul unic are acum două albii distincte peștii roșii s-au împărțit în două se cheamă unii pe alții din două mătci paralele peștii părinți s-au despărțit de peștii copii peștii bărbați s-au
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
dispariție ori dacă să se răstească deodată la bietul om să-i muște urechile sau poate mîinile să-i răsucească ori nu limba în gură să-i dezlipească vreun vas de sînge din adîncul pieptului și să-l lase să curgă la vedere pe trup nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone merge pe drumul de litere care se
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
amintirile de ape. orbita s-a închis ca o casă pustie). naufragiații locului calcă în fiecare urmă de aripă, pentru a învăța iarăși mersul din zbor. mersul pe dale de aer, pe dale de cer. peste iederi și piscuri, pașii curg tot mai sigur. pașii grei ai marelui gol. prinși în închipuirile de pe margine, începem o nouă urmă din urmă. în partea secetoasă a zilei, în care ne însemnăm trecerile pînă la delir. repetăm hipnotic pașii acelui zbor pînă la sînge
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
bătut din palme, câștigați de soluția oferită de Ana-Cristina. Dora a băut din sticlă, nu prea le avea cu alcoolul, dar se străduia să facă față cerințelor găștii, altfel ar fi fost expulzată cât ai zice pește, băutura spumoasă a curs stropind-o pe față, arăta haios și provocator așa, cu vinul șiroind pe obrazul său pistruiat. Albert a certat-o: Risipești bunătate de spumos, habar n-ai cât m-am chinuit să fac rost de el... Zis și făcut. Vor
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
viscol Ea își poartă moartea ei pe picioare Și stă așa verticală pînă cînd realitatea cea mai reală trece ca un buldozer peste existența ei atinsă și o culcă frumos la pămînt Pămîntul acesta îndurător primitor pe care mărșăluiesc și curg una în alta ca nisipul într-o clepsidră armata învingătoare și armata cealaltă a celor atinși Sfînta treime a morții Ce mai rămîne din memorie după ce timpul spaima viața sfînta treime a morții îmi spală creierul ca pe-o rufă
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
mii ai dumitale și încă șase mii ai mei ... adică ai domnului de Vitto ! - Joci tare băiețaș, pumnul pe care l-ai încasat mai devreme s-ar putea să fie doar preludiul,tu nu știi că prin venele lui Vitto curge un sânge de sicilian ! - Șase mii ai tăi și încă zece mii ai mei,contraatacă italianul ,vizibil iritat. E rândul lui Micky să simtă tensiunea. Dacă bărbatul dur din fața lui are o chintă ? „ Se pare că am întins coarda cam tare
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
v-au ferecat. De soare-n inimă pătrunși, Rupeți lanțul blestemat! Din pântec mama v-a-nvățat Același grai să îl rostiți. Și, dacă furii vi l-au luat, Nu-l lăsați, chiar de muriți! E limba sacră românească, Ce curge ca un fluviu cald Nu impostoarea moldovenească, Iar voi români sunteți în vad! Și voi sunteți copii tării! Iubiți-o deci, prin legea dreaptă! Ardeți gândul depărtării! Aici o mamă vă așteaptă. Soarele este și-al vostru! Prindeți-I Lumina
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Și gândul chiar v-au ferecat.De soare-n inimă pătrunși,Rupeți lanțul blestemat!Din pântec mama v-a-nvățatAcelași grai să îl rostiți.Și, dacă furii vi l-au luat,Nu-l lăsați, chiar de muriți!E limba sacră românească,Ce curge ca un fluviu caldNu impostoarea moldovenească,Iar voi români sunteți în vad! Și voi sunteți copii tării!Iubiți-o deci, prin legea dreaptă!Ardeți gândul depărtării!Aici o mamă vă așteaptă.Soarele este și-al vostru!Prindeți-I Lumina-n
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
daci Trezește-te din amorțire Nu mai cerși la sfinți și vraci Aspiră la reîntregire Popor român, popor viteaz Refuză ruga idolatra Ține visul unirii treaz Recheamă-ți oastea de la vatră Aprinde foc pe vârf de munte Nu contemplă cum curge Istrul Clădește peste Țară punte Că Tisa să unești cu Nistrul. Tulnicele în munți să sune Adună-ți ostenii sub armă Că steaua ta să nu apună Când vrea o putere infama. De la letopiseț citire Dorința ta spre cer să
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
cromatic spectacol de cuprinzătoare gânduri devine îngheț și tene-bre menite a se destrăma în adâncul pământutului: „odată-ți vedeam gândurile plutind,/ zbenguindu-se în toate culorile./ Acum - le văd cum coboară încet,/ spre răceala înmănușată de beznă./ Le simt cum curg prin inelul de foc/ce se topește și el/ înlăuntrul pămâtului lăsând în urma lui doar un cuvânt: cu-vântul“ (Odată, de mult...). Viorela Codreanu Tiron este fundamental o structură neoromantică în sensul celebrelor eroine din marile poeme dramatice ale lumii
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
toți macii câmpului /spre el zâmbesc,/de soare, de lună, de stele,/de toate mă-ndrăgostesc!// (Geamantanul cu vise). Candelă a unei biografii de legendă, versurile din poezia “Noapte de vară la munte” sunt dovada unui continuu potențial creator. // Timpul curge lin într-un straniu balet,/Înserarea acoperă amurgurile roz violet./ Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,/un greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche./ În schitul de lemn de la marginea zării/ Niște călugări deapănă rugăciunile serii.// Dorina Stoica
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
greceaască. Îndrăgostit încă din adolescență de filosofia lui Platon, poetul suferă cumplit când tatăl său, dorindu-l mai pragmatic, îl obligă să arunce în foc Dialogurile din care savurase îndeosebi Banchetul lui Socrate. Heraclit e comentat, desigur, datorită maximei „totul curge”. Iată cum filosofează Ion Scorobete în miezul sintagmei menționate: „Înainte de toate a fost mișcarea altfel/ cauza ar fi ajuns în sine”. (Pretext) Lumina induce o stare apolinică, diurnă (Gilbert Durand) în sufletul poetului: „fără scop curge lumina / din trupul încins
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
desigur, datorită maximei „totul curge”. Iată cum filosofează Ion Scorobete în miezul sintagmei menționate: „Înainte de toate a fost mișcarea altfel/ cauza ar fi ajuns în sine”. (Pretext) Lumina induce o stare apolinică, diurnă (Gilbert Durand) în sufletul poetului: „fără scop curge lumina / din trupul încins / și ce e mai adânc decât / un astfel de țâșnet frumos / în albia lui heraclit”. (Îmbrățișare) Thales e menționat datorită geometriei sale plane desăvârșite: „n-am avut nici o șansă să/ modific unghiurile/ planurilor/ altfel de cum le-
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]