2,198 matches
-
Nu voi lua alături de mine o copilă. Augusta va fi o femeie. Și niciodată n-o voi alege după numele tatălui său. Callistus nu răspunse. Împăratul făcu câțiva pași și privi, de pe terasa noii sale domus, spectaculoasa marmură a Forurilor, Curia, templele, vechea Via Sacra, noul șir de scări care urca pe Palatinus. Callistus continua să tacă. Împăratul avea maxilarele încleștate într-un fel de trismus. Apoi își puse mâinile pe parapet, sprijinindu-și de el greutatea trupului, și chipul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și să știe, ca să le fie frică. Îi convocă pe senatori. Așteptă ca, după sosirea lui și salutul ritual, să se așeze cu toții. Se vedea că erau neliniștiți, pentru că circulaseră tot felul de informații stranii. În cele din urmă, în Curie intră un fost sclav, ajuns acum în cancelaria imperială, pe nume Protogenes. „Uite încă unul dintre greco-egiptenii crescuți de Cleopatra“, șopti cineva, omițând mai multe date. Pe un soi de platou, Protogenes ducea, ținând brațele întinse ca pentru ofrandă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
citite aici, în public, în fața voastră... patres. Apelativul senatorial aulic veni după o pauză - era respect, ironie sau altceva? Callistus se ridică, luă primul codex, îl deschise și începu să citească, cu glasul lui inexpresiv, rece. În spațiul imens al Curiei se materializară fulgerător acuzațiile, apărarea, mărturiile, sentințele pe care aproape toți senatorii le auziseră deja la vremea lor. Callistus citea repede, trecând fără dificultate de la un document la altul, de la un tip de grafie la altul. Nu se bâlbâi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lăsa jos și la cele - multe - pe care le mai avea în mână. Un alt nume cădea în liniștea sălii, un alt senator tresărea, făcându-se mic sub togă și strângând brațele scaunului. Un val de ură se revărsa în Curie. Împăratul își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă cu cea a răzbunării“. Callistus citi până la capăt, fără ca glasul să i se altereze. După acea lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oară speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la ritual cu vădită emoție. Senatorul Valerius Asiaticus, care manevra acum sute de voturi în Senat, comentă împreună cu tovarășii săi pe coridoarele Curiei: — Proștii mor întotdeauna de propria lor mână. Cum putea crede că soldații și-ar risca viața pentru a urma niște indivizi ca Lepidus și Gaetulicus? Și adăugă sarcastic, plin de ură: — Unele fiare trebuie vânate în câmp deschis, cu săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
artă de orice gen, soseau daruri minunate, din toată orașele imperiului și din regatele aliate. Prea mulți senatori ajunseseră să trăiască cu spaima în suflet. Se temeau de legiunile lui Domitius Corbulo și de pretorienii bine plătiți care puteau înconjura Curia într-o clipă. Totuși, unii insistau că Julius Caesar fusese atacat chiar în vechea Curie de la Pompeius, fusese lovit în spate pe când stătea în picioare, înconjurat de niște demnitari care se prefăceau că imploră clemență pentru un exilat. Nimeni dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Prea mulți senatori ajunseseră să trăiască cu spaima în suflet. Se temeau de legiunile lui Domitius Corbulo și de pretorienii bine plătiți care puteau înconjura Curia într-o clipă. Totuși, unii insistau că Julius Caesar fusese atacat chiar în vechea Curie de la Pompeius, fusese lovit în spate pe când stătea în picioare, înconjurat de niște demnitari care se prefăceau că imploră clemență pentru un exilat. Nimeni dintre ai lui nu venise să-l salveze. Alți senatori răspunseră că Augustus a răzbunat cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că imploră clemență pentru un exilat. Nimeni dintre ai lui nu venise să-l salveze. Alți senatori răspunseră că Augustus a răzbunat cumplit crima aceea, distrugându-i nu doar pe autorii ei, ci și amintirea locului unde fusese înfăptuită. Vechea Curie fusese închisă și alături, ca o insultă, Augustus construise cele mai mari latrine publice din Roma. Amintirea morții lui Julius Caesar se cuibărise și în mintea lui Tiberius, care instalase în noua Curie un scaun înalt, izolat. Gajus Caesar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și amintirea locului unde fusese înfăptuită. Vechea Curie fusese închisă și alături, ca o insultă, Augustus construise cele mai mari latrine publice din Roma. Amintirea morții lui Julius Caesar se cuibărise și în mintea lui Tiberius, care instalase în noua Curie un scaun înalt, izolat. Gajus Caesar își dădu seama că trebuia să facă la fel. Pentru că senatorii se temeau de formidabilii și incoruptibilii germani, cu care nu puteau comunica, așa-numiții Corporis Custodes, începu să-i țină în jurul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trebuia să facă la fel. Pentru că senatorii se temeau de formidabilii și incoruptibilii germani, cu care nu puteau comunica, așa-numiții Corporis Custodes, începu să-i țină în jurul lui și în timpul întrunirilor. — Priviți, spuse Valerius Asiaticus ieșind vădit dezgustat din Curia păzită, acum nu mai știi dacă la Roma dușmanii sunt barbarii sau senatorii. Vorbind astfel, străbătea grandiosul Forum Romanum urmat de cortegiul de adepți și clientes; părea să nu observe ostilitatea celor care le făceau loc servitorilor săi atingându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi șopteau la ureche vești care îl făceau să pălească. Pe masa lui ajunse un denunț precis și extrem de grav: senatorul Papinius și un tânăr dintr-o familie nobilă, pe numele lui Anicius Cerialis, puseseră la cale un nou complot. „Curia senatorială e un câmp de urzici“, spusese Tiberius. „Poți să le smulgi până îți rănești mâinile, că în iarba uscată cresc altele.“ Așa cum iarba uscată hrănea urzicile lui Tiberius, tot așa teama, pierderea privilegiilor și ambiția alimentau intrigile. Iar Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
povestea se răspândea, cu toate detaliile ei atroce. Unele case își închideau porțile pentru un doliu rușinos, fără funeralii; vestea despre cumplitul proces nocturn se transmitea rapid, iar ceilalți senatori, treziți brusc, se adunau în grupuri speriate în casele prietenilor. Curia era închisă, zona Forurilor era pustie, cu porticurile aflate încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înlocuiseră în liniște pe cei căzuți. Era mitul hidrei: capetele răsăreau la loc, mai rapid decât sabia care le tăia. Senatul era corpul moale, sperios și letargic al unui animal necunoscut care în fiecare dimineață mergea să se adape în Curie și, din când în când, mușca mortal. Și istețul Callistus căzuse în greșeala aceea. „A fost însă într-adevăr vorba de o greșeală, în cazul lui?“ Din acel moment, Callistus devenise intermediarul atotputernic - singurul în întregul imperiu - între vinovații înspăimântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alesese? Puținii prieteni lipsiți de putere, numiți la Roma „grupul celor douăzeci“. Însă, la urma urmei, ei fuseseră doar doi: Marcus Agrippa și înspăimântătoarea Livia. Julius Caesar, în schimb, nu avusese pe nimeni și fusese ucis în public, chiar în Curie. Câți ani se trezise oare dimineața cu gândul morții care îl însoțea? Destinul îi trimisese însă niște semne: într-o zi, paloarea încruntată a lui Cassius i se păruse suspectă. „Credeai că ei te iubesc; dar nu te iubesc. Relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Călătoria în Gallia pentru a-l distruge pe Gaetulicus... Germani Corporis Custodes, o fortăreață mișcătoare... Documentele blestemate ale lui Tiberius, făcute publice în felul acela; pe unii dintre noi oamenii îi urăsc atât de mult, încât trebuie să vină în Curie închiși în lectici, cu perdelele trase, fiindcă nu mai îndrăznesc să se arate în For; alții s-au retras la țară... Iar el merge călare ca un barbar; în patru ani a călătorit mai mult decât alții în douăzeci. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în naivitatea lor. Să vă dau un exemplu: întrunirea de ieri - privi în jur asemenea unui învățător care își surprinde discipolii nepregătiți. Discuția despre legea cu privire la controlul cheltuielilor publice. Eu nu eram de față. Voi însă ați ieșit furioși din Curie. Ce-a spus, mai precis? Tot mai neîncrezător și mai încordat pe zi ce trecea, Împăratul declarase că, dacă l-ar fi făcut senator pe calul său, Incitatus, acesta ar fi dat soluții mai bune la unele probleme decât anumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui veneau din ținuturi îndepărtate, îl vedeau ca pe un zeu ce răspundea speranțelor lor: aerul fluviului Romei nu îi otrăvise. Dimpotrivă, în fața Romei se găseau dezarmați și naivi. Nu observau marea de senatori care, dimineața târziu, se aduna în jurul Curiei. Ochii lor cuprinși de extaz vedeau în el singura întruchipare a puterii. El însă știa că e gol pe dinăuntru, precum statuile de bronz ale lui Tiberius. Percepea asediul celor șase sute de creiere, știa că poate conta pe foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
revoltați, începură să dea năvală în stradă, în toate cartierele orașului; iar urletul acela, „l-au ucis!“, făcea ca alți oameni să iasă din taverne, din case, din ateliere; alergau, asemenea unei turme cu neputință de stăpânit, spre For, spre Curie, spre Domus Gaj. Traficul se blocă, trăsurile erau abandonate pe străzi, tarabele zăceau răsturnate. Vigiles fură copleșiți de imensul val de oameni, iar cohortele pretoriene, luate prin surprindere și înconjurate, se risipiră. În câteva minute, mulțimea sălbatică umplu Forul, înconjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gaj. Traficul se blocă, trăsurile erau abandonate pe străzi, tarabele zăceau răsturnate. Vigiles fură copleșiți de imensul val de oameni, iar cohortele pretoriene, luate prin surprindere și înconjurate, se risipiră. În câteva minute, mulțimea sălbatică umplu Forul, înconjură și asedie Curia. Pretorienii, disperați, formau un zid de apărare. Asiaticus încerca să le transmită ordinul de a nu face uz de violență: „Să nu curgă sânge, să nu fie morți“ - fiindcă, într-o clipă, furia gloatei se putea preface în insurecție. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ascunse, cuprins de groază, într-un colțișor al platului și, simțind că nici acolo nu era în siguranță, se chirci sub acoperiș, pe o terasă. Senatorii se grăbiră să se adune în vârful sacrului Capitolium, mai ușor de apărat decât Curia Julia din For. Niciodată superba, dar abrupta Via Sacra nu fusese urcată mai repede. Totuși, nu fuga lor lașă a fost cea care i-a salvat, ci înțelegerile tainice ale prevăzătorului Callistus: patru cohorte veniră repede pentru a apăra noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tăcut în noaptea aceea de ianuarie, cu vânt puternic. „Puterea e un tigru, singur pe o stâncă...“, se gândea privind focul. Rugul ardea repede din cauza vântului; bucăți de lemn ars săreau de jur-împrejur. În aceeași noapte, cohortele înconjurară și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi facțiuni se înfruntară pentru a nu știu câta oară. Senatorul Saturninus îl preamări pe Cassius Chereas ca pe un nou Brutus, iar aliații săi îl aclamară de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Veterinarele Diogo“ și, cu răbdarea băgată În priză ca la mititica, a fisurat pă nasoale o breșă În frontu unic care s-aduna dă câte ori Îmi zicea pă nume. Asta Îi toc io lu Lungo Prezență dă Spirit - Tigru Curiei, știi tu, ușchitule - că la orișicine-i sare țandăra și, ca să plimbe jegu, scoate dân raft bârfărăi care și-a câștigat pă veci locu lângă Uriașu Tatu cu nouă brâie: chestii-trestii, șozuri care d-acu le știe toți, ca recompensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în posesia bunurilor temporare ale Bisericii, pe care le puteau folosi în scopurile lor rele. 204 A multis annis retroactis nulla electio Praelatorum erat mere libera et canonica; sed omnes dignitates tam Episcoporum quam Abbatum per annulum et baculum regis Curia pro sua complacentia conferebat. 205 Inter caeteros nostri hujus temporis principes, qui Ecclesiam Dei perversa cupiditate venumdando dissipaverunt, et matrem suam ancillari subjectione penitus conculcarunt, Philippum regem Francorum Gallicanas Ecclesias in tantum oppressisse certa relatione didicimus, ut ad summum tam
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și Karl Renner ca soluție la problema națională în imperiile multinaționale cum era cel habsburgic. Recunoscând în ea un naționalism travestit care vrea să treacă în dresuri socialiste, Stalin o atacă virulent cu scopul de a-i expune consecințele nefaste. Curiile naționale imaginate de austromarxiști ca forurile desemnate de fiecare națiune pentru a-i gestiona activitățile spirituale și patrimoniul cultural vor avea ca efect destrămarea solidarității proletare. Tocmai din motivul că va duce la "demarcarea" națională a muncitorilor, și ipso facto
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
zile ale vieții sale. [2 aprilie 1881] ALEGERILE ÎN BUCOVINA În Bucovina sunt vacante trei mandate de deputați pentru Reichstagul din Viena, și anume în colegiul electoral urban Suceava - Siret - Rădăuți. În colegiul rural Suceava - Câmpulung și așa numita prima curie a marilor proprietari. Ziarul vienez "Der Osten " ne spune că mai mulți aventurieri din Viena ar avea de gând să vină a-și pune candidatura sau a cumpăra voturi în Bucovina. Aceștia sunt niște faliți cari de abia au scăpat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]