805 matches
-
lacrimile și oftă. ― Mama mea e foarte greu bolnavă, și eu n-am nici un ban, nici o rupie să-i dau. Mă gândeam să-ți cer un împrumut până voi primi onorariul de la "Bengal Film Company"... ― Cât vrei? Tăcea. Eu nu cutezam să-l privesc în ochi. Mă durea minciuna lui, căci știam că maică-sa nu e bolnavă și că de ea are grijă un cumnat al lui, negustor în Kalighat. ― Treizeci de rupii ți-e de-ajuns? îl întrebai și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Au venit oameni la fântână, și zgomotul m-a deșteptat. (Straniu, cu toată durerea mea, eram conștient că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se apropiau oamenii, duceam instinctiv mâna la portofoliu.) Mă priveau toți mirați, necutezând să mă întrebe nici unul, căci, deși hainele îmi fuseseră stropite cu noroi și pantofii de pânză desfigurați, se vedea totuși că sunt un sahib, și încă un sahib alb. Mi-am răcorit fața și am pornit mai departe, de astă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul, că niciodată, nimeni, în nici o piesă de teatru, în nici un roman, în nici o poezie, nimeni, repet, n-a cutezat să vorbească cu glas normal când se introduce noaptea în podul unei case străine și se introduce, ca noi, cu un scop bine Precizat: să găsească lada în care văduva eroului de război, gneralul Iancu Calomfir, a păstrat cu pietate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorbit atât ? Doamna Mironescu întinde madamei Ana ceașca de ceai neterminată. — Cineva, stimată doamnă, mi-a arătat-o într-adevăr... Dar în asemenea circumstanțe nu cutezi a privi o doamnă și, de altminteri, ar fi fost dificil chiar dacă aș fi cutezat, parce qu’elle portait grand deuil. Voalul îl avea atât de des, încât nu puteai decât presupune, astfel că cei ce i-au lăudat frumusețea nu cred că au văzut mai bine ca mine. Bineînțeles, arăta afectată de pierdere și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stă în față o peliculă subțire, subțire ca foița de țigară, prin care, dacă ar fi dorit ar fi putut să-și treacă mâna; ceva pe care, însă, în prețioasa lui credință filozofică și în prețioasa lui răbdare filozofică, nu cuteza să-l atingă încă. Acum însă, izbutea să vadă prin acest ceva ca printr-o substanță care putrezise, dezagregându-se în fibre zdrențuite. Și dincolo de acestea nu era decât haos, multitudinea necategorisită, confuzia definitivă a universului, în fața căreia metafizicianul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în așa ceva! George îi spusese odată: „Tu nu ești cu nimic mai rea decât celelalte femei, fetițo, numai că la tine se vede. Ești ca și mine. Noi suntem mai onești, suntem deschiși“. Dar nici asta nu era drept. „Nu cutezăm să ne apropiem de masa ta, preamilostive, care te-ai încrezut în virtutea noastră. Nu suntem vrednici să culegem nici firimiturile de sub masa ta...“ Continuitatea vrăjii mărețelor cuvinte era asigurată de glasul sonor, frumos, ușor psalmodiat al părintelui Bernard. Diane păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luat jos tot mușchiul și cercurile alea galbene. Le-au curățat cu perii de sârmă electrice. Acum se vede structura pietrei dar, firește, toți lichenii colorați au dispărut. — Le-au curățat, le-au frecat cu niște porcării de perii, au cutezat să le atingă, pe acestea, lucrurile cele mai apropiate de divinitate din tot ce pot vedea vreodată cetățenii noștri vrednici de dispreț! Rozanov rămase locului, cu poalele pardesiu lui fluturând în vânt, cu gura deschisă și fața contractată de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rozanov, după discuția lor, ajunsese la concluzia că preotul nu întrunește calitățile necesare pentru a-i fi partenerul dorit. Părintele Bernard se gândise să-i scrie lui Rozanov, dar cum acesta îi spusese să aștepte până va fi chemat, nu cutezase s-o facă. Alcătuise multe scrisori în minte, unele dintre ele polemice. Acum, văzându-l pe George înfrânt, evident respins, și intuind apelul care trebuie să fi fost adresat unei personalități atât de ambigue, părintele Bernard se simți și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
celelalte încăperi. Ruby nu era nici în bucătărie și nici în camera ei. Alex se duse la ușa din spate, larg deschisă, și se uită în grădină. La oarecare depărtare, văzu lumini și siluete mișcându-se și auzi glasuri. Nu cuteză să o mai strige pe Ruby. Coborî pe aleea pavată din spatele casei. Apoi își înghiți răsuflarea și fu pe punctul de a țipa, văzând silueta unui bărbat chiar alături de ea. Alex! Era George. Oh, slavă Domnului! Ce-i porcăria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prânzind doar cu un sendviș. După aceea își făcuse baia fierbinte în cada lui, și pe urmă, ca de obicei, trăsese un pui de somn. După ce s-a trezit, a lucrat până noaptea târziu. În tot acest timp, nimeni nu cutezase să se apropie de el. Marți dimineața, la sculare, găsi vârâte sub ușă un exemplar din Ennistone Gazette, ediția de luni, și unul din The Swimmer. George, închis în casa lui din Druidsdale și neavând habar de articolele apărute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hotărârii finale ar însemna doar un fel parțial de a expune problema. Motivațiile actelor fatale sunt extrem de complexe, pline de contradicții aparente și, de fapt, extrem de misterioase deși, din rațiuni legale, științifice și morale „trebuie să le teoretizăm“. Nu am cutezat niciodată să-i sugerez Stellei că poate șocul special al întoarcerii ei, asociată cu vechea gelozie legată de prețuirea lui Rozanov, ar fi putut avea un efect decisiv asupra soțului ei. Nu cred ca Stellei să-i fi încolțit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în această clipă, am știut că fusesem sortit morții de marea putere a dragostei. Și ciudățenie: nici o împotrivire de nicăieri, nici urmă de revoltă. Din contră: acceptare pe toată linia, și nu resemnată, ci chiar bucuroasă. Așa fiind, cine va cuteza să mă salveze vreodată și pentru ce? Cu un gest reflex am pipăit revolverul din buzunar, ca să confirm ființei mele: Da, da, desigur!..." Cum am ajuns așa de repede la această supremă decizie? Oricine știe că sinuciderea e o boală
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cel mare, Nicola...au socotit ca să rămâie iarăși dascal la școala cea mare...Asemenea și dascalul al doile și pentru dascalul al treile de la școala cea grecească, tot cu alegerea dascalului celui mare să fie... Însă pentru dascalii ce vor cuteza a mai face osăbite școale și a mai strânge ucenici...să se pedepsească cu grea pedeapsă, cum și pentru dascalii ce vor merge pe la casăle boierești...dascalul cel mare să le ispitească vredniciia și învățătura lor.
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înțelegeri. Și de ce oare Rim o tot chema cu gura plină: "domnișoara!". - Cât despre Drăgănești - trecu Lina mai departe - sunt veșnic ocupați cu îmbunătățiri la țară, la oraș, cu fabricile lor! Elena e cu inovațiile. Drăgănescu singur nu ar fi cutezat așa întreprinderi mari și curajoase ... Și toate le reușesc ... îi văd rar: ei sunt mereu pe drumuri sau primesc lume multă ... și eu nu sunt bună de așa ceva. Mini își aminti de Elena, fata calmă cu părul negru dat în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
credea că această manie de pacient nu trebuie întreținută de cei din jur! I se părea că e acolo un caz de conștiință! Cine știe la ce forme supărătoare ajunge Rim, făcând pe bolnavul cu dinadinsul! Totuși, nu ar fi cutezat să insiste pentru a nu turbura liniștea Linei. Era numai o impresie, e drept, pe când mulțumirea bunei Lina era un fapt. Cum putea alarma pe Lina pe motivul subtil, nesigur, al unei boli imaginare, care poate era numai o imaginație
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
va fura! Lina, asurzită de refrenul permanent a! "casei", zbătută între pretențiile lui Rim și între pretențiile lui Lică, deprins să fie alimentat, adoptase, în sfârșit, proiectul cumpărării. In fond ea se temea de acea achiziție; econoamă și fricoasă, nu cuteza să riște tot ce avea, dai- consimțise pentru a da lui Rim satisfacție. Doctorul colecționa anunțuri de la mica publicitate și avusese chiar corespondență cu un arhitect, inițiative foarte mari pentru felui lui de a fi De îndată ce Lina consimțise, grăbise tratativele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
soluție financiară a casei. Oferea acum 200.000 de lei. Mama bătrână era sacrificată. Va trăi din mica pensie și o vor ajuta. Polițele le va semna și el și casa va fi a lor amîndorura, ca și traiul! Nu cutezase mai mult deodată. în laboratorii tainice se pregăteau alte proiecte în vedere-a testamentului reciproc între soți, fără descendenți direcți. Acel discurs generss pronunțat de Rim nu putuse face bunei Lina altă impresie clecît aceea că ilustrul ei soț îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cap 166 cu dinadinsul, nu va putea scăpa de corvadă. Femeile? Sau dau bătălii de întrecere între ele, sau caută să se asocieze cu rivalele . Ce-1 interesa pe el duelurile lor! Avea sub coastă o durere încăpățînată și nu cuteza să facă dovada ei. Când se rupsese mariajul cu acea Elenă cuminte, care îl iubea, pare-se, pe când el căuta numai căsătoria de rezon, îi păruse rău. Apoi, în viața de certuri pe care o ducea cu Ada, își închipuise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o sperie și, de la ușă, îi punea vreo întrebare despre cai și grajduri - vreo întrebare ce se răsfrângea asupra lui Lică. Plictiseala sau încurcătura femeii erau pentru el o desfătare. Le pândea, se bucura de încurcătură, inventa dificultăți; emitea pretenții, cuteza amenințări deghizate, înainta în strategia lui, perfid și fricos totodată, si visul lui era să poată într-o zi pune Adei o astfel de întrebare ineît s-o turbure cumplit, s-o . . . omoare! Căuta febril care ar putea fi acea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Marcian se simți mulțumit de mariajul vărului Maxențiu. Apei Ada conduse prințului oaspele, ca pe o surpriză de preț. Maxențiu avea multă afecțiune pentru Marcian. Fu bucuros că-1 revede. Rămași singuri, muzicantul făcu însă elogiul Adei. Atunci prințul nu mai cuteză să-și arate doleanțele casnice. De-acolo înainte totul decurse bine. Marcian își avea tacimul pus, întrucît, între mesele la birt și dineurile mondene, îi convenea 194 să se poată repauza cu bucătărie de familie. Maxențiu lua parte numai ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
curios acolo, în oglinzile mobile. Ca și Ada deunăzi, admira acolo pe domnul acela grav, care de profil îi părea străin si îsi recunoștea cu plăcere, din față, capul cu micn freză pe frunte. Făcea astfel repetiții folositoare, dar nu cuteza încă să-și înlocuiască vestonul secret ce-i făcea crupă, cu buzunarele puse sus ca să-și afunde în ele mâinile fără lucru. Se lăsase însă ispitit să comande un rând de călărie și unul de oraș, tot sportiv, la fel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și plebeianc. Avea un gest al ei cu care își punea mina peste gură. Când Elena spusese lui Drăgănescu că Mika-Le va fi oaspeteie lor, se roșise încă mai mult peste fața lui cam congestionată de-blond-sanguin. Își amintise că altădată cutezase ei --ă facă propunerea asta, și chiar se supărase că a fost refuzat. Supunerea lui făcuse progrese și își simțea acum greșeala de atunci. Iată dar că Elena singură iertase pe Mika-Le, când crezuse ea de cuviință. Nu era căderea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
corespondența destul de numeroasă a invitațiilor, mulțumirilor, scuzelor, felicitărilor etc. . . . Admirația ei pentru Elena dura mai departe. Elena binefăcătoarea găsise în Mika-Le o umilă slujitoare. Luxul, mândria, succesul, toate atributele acelea de "damă maro" ale Elenei uimeau pe domnișoara Norica, care, necutezând să~și exprime laudele în fața sorei ei, împreuna mâini extatice către Drăgănescu, profitând, firește, cât mai mult de buna dispoziție a cumnatului, măgulit în idolatria lui neclintită. Elena, conform programului fixat, nu-și amintea prezența fetei decât atunci când avea să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un surâs misterios, ce-l separa 231 de ceilalți, se arăta însă generos cu neînțelegerea lor. După un timp, Ada, sfătuită de doctor, forțase pe Maxențiu să se îmbrace, să umble, să fie iar un om, nu un înger. Nu cutezase să-1 expedieze încă cu sila la Leysins, amintindu-și cu multă scârbă, dar și cu multă milă, de ligheanul cu sânge. Rugase pe Marcian să intervină. Marcian nu vorbise niciodată limpede cu doctorul lui de boală, nici chiar în faza
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe cucoana Lina și acum îngrijești și de domnișoara Sia, fata dumneaei. Nu se gândise cu răutate la astfel de cuvinte. Le pronunțase mașinal. . . pentru că baba aștepta acolo în fața ei, fără rost. . . sau pentru că venise pregătită să vorbească și nu cutezase să spună Linei nimic . . . sau pentru ca să afle dacă baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi rămăsese tâmpă. Apoi își plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]