611 matches
-
înnapoi. La tătuța - am alergat Și așa mi L-am rugat: - Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi la noi. La popa am alergat Și așa i-am cuvîntat: - Na-ți părinte patru boi, Discunună-ne pe noi. - Dă-mi, băiete, și opt boi, Nu vă discunun pe voi, Că te-ai lăcomit la avere Ți-ai luat fără plăcere. - Dă-mi, părinte, dar un sfat, Cu toanta ce să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cea iubită, Unde ești acum perită, Unde-i glasul cel frumos, Sufletul cel credincios?... 178 Frunzuliță popușoi, Ni-o făcut mama pe doi Ș-o împlut lumea de noi. Când ne-am dus ne-am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, mamă, sănătoasă Că noi ne ducem de-a casă, Zici că n-ai fost bucuroasă Să ne vezi sara prin casă. Frunzuliță de negară S-o pornit mama pin țară Cu bocceaua subsuoară Să ne strângă grămăgioară, Să ne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a voinicului Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de țară Și în loc de copârșeu Fi-mi-a plumbul din adeu. Când adeul slobozea Frumoși feciori prăpădea, Altul mintenaș muria, Altul capul ridica Și din gură cuvînta: Maică, măiculița mea, Când tu, maică, m-ai făcut Să mă fi luat de-o mână Să mă fi dus la fântână Să mă fi țipat în apă - Apoi eu m-aș fi - nnecată, Dumnezeu te-ar fi iertată Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Frunză verde de curechi, Gheorghieș fecior de grec, Vineri măsa L-a făcut Și spre sîmbăt-a crescut, Duminică s-a-nsurat, Luni la oaste L-a luat Și-n război L-a și băgat. El tare s-a supărat, Maicii sale - a cuvîntat: Maică, măiculița mea, Eu te giur pe legea ta, Ca să-mi ții nevasta bine Cu zăhar și cu smochine; Cu pîne de grâu curat Cu vin roșu nestricat, Cu colac în lapte dulce, Doar la măsa nu s-a duce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu colac în lapte dulce, Doar la măsa nu s-a duce, Că-n cătane m-au. luat, Să slujăsc pe împărat, Nouă ani și nouă luni, Și pe - atâtea săptămâni. Ș-apoi iar s-a înturnat Și nevesti - a cuvîntat: - Nevastă, nevastă mea, Anii când i-oi împlini Eu la tine voi veni. Gheorghe anii și-a-mplinit Și a casă n-a venit. Nevasta s-a logodit Că credea cum c-a murit. Socru - său trist și-ngrijit, S-a gătit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ți fie cu bănat, Unde sună pușca-n sat? - Ia, sună la casa mea Că mărit pe noră-mea. - Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui Bezedea. Gheorghieș fața-nroșește, Apoi mi se-ngălbinește Și pe murgu-i se avântă Și bătrânului cuvîntă: - Tată bun, tătuțul meu, Eu sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți mesenii s-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui Bezedea. Gheorghieș fața-nroșește, Apoi mi se-ngălbinește Și pe murgu-i se avântă Și bătrânului cuvîntă: - Tată bun, tătuțul meu, Eu sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți mesenii s-au sculat. Iar Gheorghe le-au cuvîntat: - Stați, meseni, nu vă sculați, Stați, meseni, și ospătați; Însă mândra mea frumoasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți mesenii s-au sculat. Iar Gheorghe le-au cuvîntat: - Stați, meseni, nu vă sculați, Stați, meseni, și ospătați; Însă mândra mea frumoasă Să se scoale de la masă, Poarta-n grabă să-mi deschidă S-o sărut și ea să-mi râdă. Și cu grabă să grăbească, Murgul să mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pre cal încăleca Și pe poartă că eșea, Și pe uliță mergea, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot gemând Și din buzdugan svîrlind, Tot în palmă sprijinind. Când pe ulița mergea Tot orașul se strângea, De bine că-l cuvânta Și pre dînsu-l săruta Pe creștetul capului Cum îi rândul Turcului. Și acasă că mergea, Către sora sa zicea: Nici în seamă nu băga, Te-am mântuit de - aceasta, A fost și s-a pomeni Cât soarele-n cer va
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spune predicație: " O dodulare, dodulare, O venighe! dodulare mandeosu". Atuncea strigă Bașa fierarilor: " Așune more " Ora more Porgație, " Mai scurta din predicație, Nu o face mare, Că ni-i grabă tare". Atuncea-ncepu popa Mătrăgună, Cel de viță bună, A cuvânta, Pe țigani a-i îmbucura: Voiu să vă spun bucatele Din care vor fi paștele". Țiganii ziseră: " Bucuros " Popa nost". Și începu a zice: - " Mergeți și strângeți Din istălauă prescuri multe " De iepe curte; " Nu sunt scumpe " Ci sunt bucate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o spună Va primi o notă mare. Te îndeamnă și te-nvăță, Te iubește și el tare: De ești mic sau de ești mare, Tot îți dă câte-o povață. Are limbă, dar vorbește Trăgănat, de parcă cântă, Parcă bine ne cuvântă Și credința ne-o sporește. Pare o comoară sfântă, Care în adâncuri zace, Iar când floarea își desface, Cerul bine îl cuvântă. De atâta mers pe jos, S-au tot spart și s-au tot ros. Un pârâu ca toate
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ești mare, Tot îți dă câte-o povață. Are limbă, dar vorbește Trăgănat, de parcă cântă, Parcă bine ne cuvântă Și credința ne-o sporește. Pare o comoară sfântă, Care în adâncuri zace, Iar când floarea își desface, Cerul bine îl cuvântă. De atâta mers pe jos, S-au tot spart și s-au tot ros. Un pârâu ca toate cele, Nici prea mic și nici prea mare: Curge fără încetare Printre mii de pietricele; Apa lui este curată Și-are numele
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
primea în inima ei pururi deschisă... O simpatie largă, iradia din ochii ei asupra lumii și asupra ei din ochii altora. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. ...Dumnezeu s-o odihnească în pace, s-o primească și s-o ierte ! cuvântară preoții într-un glas. Mulțimea de oameni făcu semnul Sf. Cruci cu spaimă în ochi, cerând parcă îndurarea Cerului. Iorgu se uita cu spaimă în groapa care se căsca adâncă și neagră, cu pereții drepti... înfricoșător de drepți. Nu se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
demult pe Iorgu, uitându-se pe cerul Bârladului. - De ce, Doamne, n-am putut s-o așez eu, acolo sus între stele în Calea Lactee ?!... murmură Iorgu cu tristețe în glas. A fost o ființă iubită, om de aleasă noblețe sufletească. A cuvântat părintele Boboc. Te privea cu un zâmbet de copil și te primea în inima ei pururi deschisă... O simpatie largă iradia din ochii ei asupra lumii și asupra ei din ochii altora. Un suflet larg, o doritoare de mai bine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și cuceritoare cu o imensă dragoste de viață.. Așa a trăit ! În preajma ei te simțeai și tu parcă altfel, parcă îți împrumuta și ție, pentru o clipă, din prea-plinul ei sufletesc. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. Amin !” Așa a cuvântat Părintele Boboc, printre altele, la catafalcul ei. - Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi, în veșnicie... ! murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru a noastră mântuie se va răstigni pe Cruce, din lemn de măr... Florile-s dalbe, flori de măr... ” Pentru răscumpărarea păcatului strămoșesc. Mai decuziuă, a fost și Părintele Boboc cu Icoana Nașterii Mântuitorului, pășind pragul casei urmat de dascăl, cuvântând... ’Nașterea Ta hristoase Dumnezeul nostru închinarea Treimii s-au arătat...!” Iorgu l-a întâmpinat cu lumânarea aprinsă, de la ușă... așa cum, făcea întotdeauna Vasilica... Acum, a făcut-o el. După plecarea Părintelui, casa a rămas goală și pustie... bătrânul Iorgu a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dimineața albă. N-a mai adormit... Era în ziua întâia de Pasti. -...Moartea, iubiți credincioși, de la strămoșul nostru Adam, până la sfârșitul veacurilor, vine la vreme necunoscută asupra întregului neam omenesc, de la Porunca Dumnezeiască: "Pământ ești, în pământ te vei întoarce!", cuvânta părintele... Viața-i o scurtă clipită, dragi credincioși, este doar pregătirea pentru veșnicie. Viața fără moarte nu se poate. Precum zice Psalmistul: Omul este o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...”. Pentru doamna Maria, astăzi se împlinesc doi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu o bură de praf. Niște flori uscate erau aruncate pe pian, de câteva luni. Felix ridică capacul de pe claviatură și G. Călinescu se pregătea să înfigă un deget, când auzi glasul lui Stănică. Acesta se afla acum alături și cuvânta lui moș Costache: - Pe onoarea mea, l-a lăsat ca pe un câine. N-are nicicămăși pe el. Îmi crapă obrazul de rușine, fiindcă, ce vrei, sunt ginere. M-am întîlnit cu un intern. Măcar dumneata, ca cumnat, ai putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a târât de urechi pe sărmanul băiat și îi șoptește: 163 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cea neafectată, adicălea, de curbele de sacrificiu. Cum să te superi pe pricopsiții care-și presară locurile spargerilor cu ciornele unor scrisorele istețe, cuvântând despre fair-play și chemîndu-i la hărnicie pe polițiști? Sufletele lui Sutică și Țirfea respectă pactul tacit de a nu fura, de la un singur om, o sumă mai mare de una mie de lei. Când dispare vreun portofel, ocnele se comportă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voi trăi... Nici cât să înmoi un descântec... Nici cât să arunc un blestem. Și că în noaptea în care mă zvârcoleam dacă să rostesc sau nu legământul, Răposatul, în persoană, mi s-a înfățișat într-un vis și-a cuvîntat: "Ascultă, Marie! Eu nu ți-am cerut să faci jurământ de castitate cu gura. În dauna limbii și a literaturii române... Rămâi profesoară de limba și literatura romînă! Împrăștie-le lumina! Nu-ți bate joc"... O silabă nu m-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
conducătorului: el ordona, avertiza, amenința, condamna. Apoi, copiat și preluat ca un ecou, a devenit și cuvînt al supușilor: așa a ajuns să aprobe, să aplaude, să flateze, să repete. În sfîrșit, abia în dialog a devenit cuvînt pentru a cuvînta: nemaivoind nici să condamne, nici să se supună, a devenit un dar pe care rostirea îl face celuilalt. Tarde descrie și analizează minuțios toate circumstanțele care au dus la evoluția conversației. Notează că tonul și conținutul conversațiilor noastre se reflectă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un limbaj În interiorul unei limbi nefixate Însă. Iată de ce am Început acest studiu cu o temă care nu ține propriu-zis de erotică: nașterea poeziei. Ienăchiță, Ioan Cantacuzino, Heliade, Grigore Alexandrescu, toți au sentimentul că „limba noastră (e) prea puțină”. Firea cuvîntă, dar lipsește limba care să exprime: „Limba noastră prea puțină Nu-i a nimănui proastă vină Căci Învață rău cuvîntul În pîrlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme și cine știe, Prisosire poate să vie. Că scriitorii Împodobesc Limba, patria
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În noian să se prefacă” etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o limbă anarhizantă. Retorica amoroasă este o parte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]