966 matches
-
husele de plastic de pe mobilier, de pe chiuveta din bucătărie și din baie, de pe pat, de peste tot. Toate miroseau a nou. Simți că i se Închid ochii de oboseală și În cele din urmă cedă. Se Întinse pe pat, Îmbrăcată. Despături cuvertura subțire ca o coală de hârtie și Încercă să se Încălzească sub ea. Se strădui să se liniștească, imaginându-și rulota văzută de foarte sus, din cer, ca o pată mică, și pe ea Înăuntru, un punctuleț minuscul, un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuse Desert Rose, se uita la Ultimul tangou la Paris, mâncând Înghețată cu fructul pasiunii și fursecuri, În mansarda ei din Brooklyn. Era bolnavă și singură, zăcea Între cearșafurile crem de mătase, În patul ei imens, decorat cu perne și cuverturi orientale. Din când În când fixa tavanul de culoarea cireșei coapte sau mângâia cele două pisici persane, care stăteau Întinse lângă ea. — Rudy și Moody, singurii mei prieteni adevărați... oftă ea. I se Învârtea capul, avea febră și crampe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trupul Martei. Era întoarsă spre el, cu genunchii ușor îndoiți. Partea inferioară a cămășii de noapte i se răsucise până la brâu, albeața pântecelui abia se putea distinge în penumbră, dispărând complet în zona întunecată a pubisului. Marçal lăsă să cadă cuverturile și înțelese că momentul mângâierilor încă nu plecase, rămăsese în cameră, neclintit toată noaptea și era tot acolo, așteptând. Probabil atinsă de aerul rece care se mișcase odată cu cearșafurile, Marta suspină și își schimbă poziția. Ca o pasăre pipăind delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai pot Înțelege, dar prea târziu, poate, ca să mai supraviețuiesc adevărului. Lia, nu știu dacă te voi mai revedea. Dacă o fi așa, ultima imagine pe care-o păstrez despre tine e cea de acum câteva dimineți, erai somnoroasă sub cuverturi. Te-am sărutat și ezitam să ies din casă. 7 NETZAH 107 Nu vezi câinele acela negru care se Învârte pe ogoare și miriști?... Mi se pare că el Întinde În jurul picioarelor noastre lațuri subțiri, magice... Cercul se tot strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru această mică imperfecțiune. — A sărutat-o mama ta ca să treacă? Laurence se încruntă și încercă să tragă așternutul. — Cum poate cineva atât de chipeș și plin de succes să se simtă atât de nesigur? îl tachină Fran, trăgând de cuvertura de bumbac și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui Fran se aprinse deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în față. Dar asta era doar prima parte. Urma ceva și mai și - tocmai își amintise cine o condusese acasă. Instinctiv își pipăi hainele. Încă le mai avea pe ea. O întinsese doar pe pat și o învelise cu o cuvertură. Ușa se crăpă și Jack Allen intră, cu un aer nefiresc de vesel, ținând în mână o ceașcă de ceai. Mi-am gândit că ți-ar prinde bine. O așeză lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol. — Mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era funcționară, ca și soțul ei, la CFR. Se întorsese din Germania și peste două zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat clanța. Deja era un miros... Și după poliție, am chemat Sanepidul, că nu puteam trăi.“ Fiul era în Germania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
încerci să pleci din cameră. Gaston zâmbi trist. Încă mai tremura de frică și neliniște, dar ceva îi spunea că trebuia să rămână aici. Gaston a stins lumina și s-a vârât în așternut. Picioarele-i lungi ieșeau mult de sub cuvertură. În plus, așternutul era îmbibat de un miros straniu de transpirație și tutun. Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
După primirea caldă pe care i-au făcut-o Shizu și Mă-chan, aveai impresia că e fiul venit să-și petreacă vacanța de vară. I-au pregătit baia și i-au dat ceva de mâncare, au întins cearceafuri curate și cuverturi căptușite moi în camera de la etaj. Se pare că nu mai dormise de mult într-un așternut cald. De când a plecat de la Takamori, l-a găzduit o noapte Higurashitei, iar apoi a dormit la hanul din Sanya, în camera aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
miros Înțepător de țigări, de chipsuri și de altceva pe care nu-l poate defini. Sau poate că da, dar speră să se Înșele. Casa aceasta sinistră - ciudat de goală, fără suflet, fără obiecte, doar câte o canapea roasă, fără cuverturi, cu o bibliotecă goală. Îi luase de-acolo și nu mai fuseseră văzuți. Casă nelocuită, abandonată, infestată de amintiri - fantasme. Preotul zice că spiritul e În noi și agentul principal apasă butonul telecomenzii și Îl Închide. Se Întoarce În coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aibă Încredere În el - evocă violentul coșmar pe care-l avea de cînd se reîntorsese la Lands’en și care o lăsa de fiecare dată În mod paradoxal golită de tot și totuși plină de spaimă. Strînse În jurul ei marginile cuverturii În care o Înfășurase Înainte de a se duce să-i pregătească un ceai fierbinte care avea s-o Încălzească total, spusese el. Avea dreptate. Licoarea tare și dulce Îi dădu șfichiul de care trupul ei avea nevoie ca să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Hotărît lucru, nu te Încurci cu lucrurile, decretă Lucas, după ce Ryan Îi povestise cele petrecute. Le-ai văzut și dumneata? Scriitorul se văzu silit să recunoască desigur că nu. Marie avu o mișcare de enervare care făcu să-i alunece cuvertura de pe umeri. - În realitate, am avut poftă să trag un pui de somn, replică ea pe un ton acru. Dolmenul era În drumul meu, așa că m-am suit pe el. Se ridică, simți că n-o țin picioarele și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se va descurca și singură, intră În birou și se Îndreptă spre fereastră, cînd se poticni de un pat de campanie așezat de-a curmezișul Încăperii. Se prăvăli cît era de lungă peste ocupantul al cărui bust gol ieșea de sub cuvertura kaki rezervată prizonierilor. Lucas, trezit brusc, se Încruntă văzîndu-i chipul la doar cîțiva centimetri de obrazul lui. Marie Încercă să se ridice, dar, În gestul ei rapid, arcurile patului se mișcară, bara de sprijin alunecă, așa că se prăvăli din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
absolut ridicol. Trebuie să le bag mințile-n cap. Să le explic că e o neînțelegere. Mă ia din nou un val de amețeală și mă așez pe pat. Apoi, fără să-mi dau seama, mă întind pe spate pe cuvertura albă și răcoroasă și închid ochii. E ca și cum m-aș scufunda într-un nor. Nu vreau să mă ridic. Nu vreau să mă ridic din patul ăsta. E raiul pe pământ. A fost o zi lungă. O zi lungă, epuizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-o pot reamenaja ca să facă față standardelor tale de specialist în cordon bleu, mi-o întoarce el. Pornim spre etaj și intrăm într-un dormitor uriaș ce dă spre spatele casei. De sus, parcelele cu legume arată ca o cuvertură din petice regulate ce se întinde până departe spre pajiștea verde. Dedesubt se vede o mică terasă și o grădiniță de flori, cu clematite și trandafiri agățători. — E un loc frumos, spun, aplecându-mă pe marginea ferestrei. Îmi place. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acesteia și la fusta cea nouă care stă atîrnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin pînă la refuz cu farduri. — CÎte rujuri ai ? — Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pomenit de sînii mei. La televizor. — CÎnd iese În oraș, se joacă de-a ființa sofisticată, dar pe pat... Mi-e atît de teamă, Încît mă ia cu leșin. Nu. Nu. Te rog, nu. Te rog, te rog... — ... are o cuvertură cu Barbie. Asistența izbucnește Într-un rîs copios și-mi Îngrop fața În mîini. Îmi vine să intru-n pămînt de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre cuvertura mea Barbie. Absolut nimeni. — E sexi ? Întreabă moderatorul și aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu. Nu. Te rog, nu. Te rog, te rog... — ... are o cuvertură cu Barbie. Asistența izbucnește Într-un rîs copios și-mi Îngrop fața În mîini. Îmi vine să intru-n pămînt de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre cuvertura mea Barbie. Absolut nimeni. — E sexi ? Întreabă moderatorul și aproape că-mi stă inima. Mă holbez la ecran, și mi-e atît de frică Încît uit să respir. Oare ce răspuns o să dea ? — E foarte senzuală, spune Jack imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu Întrebări. Nici nu mai sînt În stare să gîndesc de zarvă ce e. — De-asta a venit În Anglia ? Să te vadă ? — Te măriți cu el ? — Știi, nu arăți ca și cum ai avea 58 de kile... E adevărat, ai o cuvertură Barbie ? — Și, În fantezia lesbiană, erați doar voi două sau... — Ai făcut sex cu Jack Harper la birou ? — De-asta i-ai dat papucii lui Connor ? Nu mai suport. Trebuie să ies de aici. Acum. Fără să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mult ca sigur că, Între timp, a apărut cine știe ce zvon mult mai palpitant. Precis că toată lumea va vorbi despre... fotbal. Sau despre politică sau chestii din astea. Exact. Împing ușa de sticlă cu optimism și intru, cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și, o fracțiune de secundă, mă gîndesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rînd, pentru că, după maximum o săptămînă, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rînd... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea, de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
peisaj... — Furat de peisaj ? Mă trece un nou val de furie. Jack, ai făcut public fiecare amănunt despre mine ! — Știu și Îmi pare rău... — Ai spus lumii Întregi ce lenjerie port... le-ai dat detalii despre viața mea sexuală... despre cuvertura mea Barbie, dar fără să le spui că e la mișto... — Emma, Îmi pare rău... — Le-ai spus ce greutate am ! Ridic glasul pînă devine un țipăt. Și nici măcar nu le-ai spus adevărul ! — Emma, Îmi pare sincer rău... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a putut. Muțenia aparatului video și Ravelstein, tăcut și contemplând poate În gând, dintr‑un unghi nefamiliar, aspectele bolii și ale morții, l‑au urmat pe Nikki afară din cameră. L‑am culcat În patul cu saltea de puf și cuverturi de mătase. Când și‑a lăsat capul pe pernă, l‑am Învelit cu toate pledurile moi. Apartamentul s‑a golit curând. Când mai soseau musafiri Întârziați, Nikki apăsa pe buton ca să țină ușa liftului deschisă și le spunea: - Abe ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]