1,517 matches
-
cam la înălțimea unui om. - Nu seamănă deloc cu un foc normal, rosti stupefiat Exploratorul. - Nici eu n-am văzut așa ceva până acum. Știam de jocul aurului doar din legendele bătrânilor. Focul se depărtează și dintr-o dată se formează o dâră gălbuie către iaz. - Ohooo! - exclamă Artistul! - Ce-i? - se nedumeri Exploratorul în timp ce fetele parcă muțiseră. - Jocul galbenilor se transformă într-o horă! Se întinde prin codru! Iată că avem de-a face cu o comoară uriașă! - și se urni din
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
iaz. - Ohooo! - exclamă Artistul! - Ce-i? - se nedumeri Exploratorul în timp ce fetele parcă muțiseră. - Jocul galbenilor se transformă într-o horă! Se întinde prin codru! Iată că avem de-a face cu o comoară uriașă! - și se urni din loc după dâra focului. Ceilalți trei, încurajați de îndrăzneala partenerului, își reveniră din spaimă și porniră pe urmele lui. Flacăra se extinse peste apele iazului către malul opus și se aprinse dintr-o dată într-un foc ce depăși vârfurile stejarilor. - Acolo este adevărata
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
strălucea pe cerul senin. Mirosea a iarbă cosită. Carmen mergea cu picioarele goale prin iarba udă, gândindu-se că vremea frumoasă va reveni.Timp de două zile plouase torențial.Valurile se spărgeau de mal cu un zgomot plăcut, lăsând o dâră înspumată pe nisip. Privi plaja ce se întindea în fața ei. Părea părăsită. Exact ca în ziua în care l-au pierdut pe Adi. Imaginea unui trup micuț, acoperit de alge, zăcea ascunsă printre gânduri. Niciodată nu dispăruse. Așa-i fusese
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
te-arăți pe niciun drum de vis. Vreau să te-aud spunând atât: Mi-e bine! Încă nu m-a-nghițit niciun abis! Nu am ales să-mi pese, dar îmi pasă, Chiar dacă între noi puțin a fost! Iar ploaia asta multe dâre lasă Și-mi pedepsește lutul fără rost. Nicio sămânță n-a-ncolțit de-o vreme, Numai prăpăstii au căzut de sus Și-au pus amprente-absurde pe poeme Și transparențe-n vorbe de nespus. Mă doare că nu știu nimic de tine, C-
LASĂ-MI UN SEMN! de AURA POPA în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347996_a_349325]
-
mi-e somn”, după care căsca și adormea pe unde se nimerea. Interesantă era baba ȚÂFNOASA. Într-o rochie peticită și șoldie, purta pe cap o pălărie din petice, fulgi, cuie și sârmulițe. Pudrată din gros pe fața zbârcită, cu dâre mari de ruj pe sub mustăți, cu nasul ascuțit purtat pe sus, într-un picior avea un șoșon spart, iar în celălalt un pantof scofâlcit. Când mergea, pufnea dacă întâlnea pe cineva. Nu era bine să fii prin preajmă dacă apărea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
pe baba JEGOASA. Dar mai bine, să n-o fi văzut-o ca să nu iei buline antivomă. Nețesălată, cu slinul pe lațe și pe gât, straturi, straturi. Fața, ca o mască, cu zoaie băloase pe nas și pe gură și dâre de grăsime pe bărbie. Unghiile crescute de trei ori cât degetele, pline cu bălegar, puteau fi folosite drept răsadnițe. Rochia, numai zdrențe și petice, parcă a curățat cu ea cocina porcilor. Toată lumea se ține de nas când trece pe lângă ea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb, altul
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
spus și lui, bunicul său: "că atunci când cade o stea, un suflet urcă la Cer ... Fiind destul de mică nu înțelegeam ce înseamnă urcușul la Cer!? El mi-a explicat, că un om moare iar sufletul acestuia urcă la Cer , pe dâra lăsată de steaua căzătoare. M-a mâhnit mult răspunsul acesta și am pus la îndoială răspunsul bunicului. Mult timp după aceea, am fost preocupată de acel răspuns. De unul care să nu fie atât de trist... Noapte de noapte, stăteam
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
intense și îmbătătoare“, ale “ mâinii maicii domnului”! Să se fi ascuns steaua printre ramurile ei sau printre florile atât de parfumate ale reginei nopții?! De atunci , urmărind crugul cerului, mai vedeam câte o stea care cădea, lăsând în urma sa o dâră luminoasă ce semăna cu o scară ce urca la ceruri. Între timp, crescusem și-am considerat că pe “scara” de lumină coboară entități stelare ce vin să ne viziteze Planeta. Uneori ,” stelarii” se lăsau văzuți de către pământeni, alteori se făceau
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
să symphonie d'amour comme une flamme qui fond en chuchotant. Îl y a des blessures du cœur qui șont gueries par l'art, par l'expressivite et la force creatrice. Mais îl y a des blessures irremediables ! Ça veut dîre que le monde a encore besoin d'une therapie. L'Espace m'a donne une bouffee d'air frais, au contact de la force creatrice de tous leș ateliers, puisque la pensee cherche � exprimer la purete divine. Îl y a eu
L'ESPACE ENTRE L'ATLANTIQUE ET LE DANUBE de MARIA COZMA în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361949_a_363278]
-
atteindre une jouissance durable des vraies joies de la vie. Leș tendances naturelles qui nous poussent vers la nourriture de l'elargissement de notre connaissance, elles peuvent seules faire connaître par induction � l'universalite � cette experience. En quelques mots, je peux dîre que l'Espace - jardiner șes possibles est l'Agora de Socrate entre l'Atlantique et le Danube. (Maria COZMA,Meschers,le 24 ao� ț 2009) Paris,20 aprilie 2012 Referință Bibliografica: L'Espace entre l'Atlantique et le Danube / Maria
L'ESPACE ENTRE L'ATLANTIQUE ET LE DANUBE de MARIA COZMA în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361949_a_363278]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FĂRĂ TRUPU-ȚI LENEȘ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Nu-i dimineață fără trupu-ți leneș Și dâre voluptuase pe cearceafuri, Cu ochi întredeschiși cerșindu-mi galeș, Săruturi dulci, ca mult râvnite-anafuri. Le dau binețe geană lângă geană, Un sfârc mă-mpunge: “hai de mă strivește!” Îi fac pe plac și-un tremur de sprânceană Fiorii din adânc
FĂRĂ TRUPU-ŢI LENEŞ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365396_a_366725]
-
in pe albul de ie; Universul își potrivește zborul după inima de lumină, pe hotarul de veșnicie. BULEVARDELE Tăceri neinvitate Mă priveau pe fereastră, Din perdeaua timpului Clipele, picături mari, Se rostogoleau, Zaruri cu numere șterse Umplând paharul nopții Cu dâre albe, spumoase, De cometă. În ochii tăi Drumul meu era minat, În gând Aveai o mitralieră Cu senzori pentru pașii mei. Am luat buchetul de frezii Și aruncam câte una. Minele săreau în aer, Cadavrele petalelor Detonau alte mine... Zâmbetul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
Mă ajută o rază de soare, pulsul mării, nisipul ud, chiar și umbra aceea așternută pe marginea serii. Mă prind de aripa unui pescăruș, ascult de briza pașilor, de șoapta care s-a așezat peste zare, de clopotul dorului, de dâra aceea de nevoie pe care o lași prin mișcarea mâinii. Sunt preocupată să creez armonii, să iau de mână ocaziile pentru întâlnirea cu fericirea. De aceea, mă pregătesc zilnic în catedrala sufletului pentru liturghia zborului. Și uite, așa, alături de tine
NEMĂRGINIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365226_a_366555]
-
am deschis. Și temător, am stins din nou privirea, Să readuc al stelelor alai. Au revenit, având și strălucirea La locul ei... dar tu... nu mai erai. În negrul gol, în urma ta rămas, O lacrimă-și plângea nedumerirea, Târându-și dâra-ncet peste obraz... De ce-ai plecat când mi-ai văzut privirea ? Referință Bibliografică: Am poposit în lumea ta, o clipă ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 758, Anul III, 27 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
AM POPOSIT ÎN LUMEA TA, O CLIPĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364863_a_366192]
-
Acasa > Poezie > Delectare > FRIZĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului FRIZĂ Se retrage valul, singur și tăcut, Îi rămâne-o dâră, ca un mic făgaș. Pe nisip persistă urmele de pași, Iar pe buze, palid, ultimul sărut. Nu-și mai află marea cale și sălaș, E la fel de tristă ca la început, Stâncile se-nmoaie, parc-ar fi de lut, Țărmul se
FRIZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366289_a_367618]
-
dispreț pe Olga, nu înțelegea de ce Codruț, iubitul ei, omul, din patul căruia tocmai plecase în urmă cu 2 ore, se comporta așa de aspru. Lacrimi de furie brăzdau fața femeii, fardul se scurgea pe obraz, lăsând în urmă o dâră de vopsea albastră cu ușoare urme negre. -Nu ți-am promis niciodată acest post, tu l-ai solicitat, eu nu am fost de acord. Gata, nu las loc la discuții, nu uitați că aici sunt numai banii mei, sunt unicul
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
unde să mă scalde cerul? certuri nostalgice împarte clipa una ție două mie nu sta mă zgribulit nu-ți manifest ură nu-ți place plăcutul privit în barbă lemnule sfântule mortule întorci capul după moarte cică să taci șerpuit în dâra mea de parfum un pleonasm un catarg nu vorbi azi cu nimeni tu provoci silă și greață și ceață femeie nebună îmi cânți în strună dă și mie un leu să-ți trăiască familia nu am ochi unde-mi sunt
INTERZISĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366661_a_367990]
-
a „articula în stânga și în dreapta” și amirosind astfel parfumurile sublim-îmbătătoare dinspre vâltorile puterii!). A devenit prin muncă și talent vedeta echipei, „stânca” de care se loveau toți jucătorii adverși și care se retrăgeau precipitat, nu fără a lăsa și ceva dâre de sânge, oscioare, alte ligamente și tricouri rupte în urma aprigei încleștări cu fostul copil de mingi ! Asta în timp ce fostul căpitan, cu toată silueta lui hotărâtă și longilină, osoasă, începuse să pălească, nu se mai strecura ca altădată cu abilitate prin
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
pot fi cuvânt, Chiar de tac sau de cuvânt. Mi-s muzele plecate în concediu, M-au cam lăsat să mai respir o țâră. Mă uit ca mâța proastă-ntr-un compendiu, De de scris, n-am reușit decât o dâră ... Aștept! Poate revin și or să-mi deie O pană și un strop de inspirație. Pană de scris, că n-or să-mi dea tuleie ... Prea țin de cald și-s rău de transpirație. *** Volumul "Era sa fiu poet" Referință
TULEIE DE STARE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365620_a_366949]
-
lui Mărțișor îi fripse scăfârlia și când văzu cum vine spre el, acesta aruncă biciușca, văicărindu-se: Aoleu! Văleleu! Săriți! (Uitase comanda “Atacați, buluc!”). Dar trăsnetul lui Mărțișor în ceafa groasă și lățoasă făcu din general o ceață plumburie, cu dâre negre ca smoala, care gemea în continuare: Aoleu! Văleleu! Împărăteasa era disperată că, sub ochii ei, falnicii viteji erau transformați în fantomele din Țara de Fum pe care ea le însuflețise. Mânioasă, sufla în disperare, aruncând în Mărțișor cu munți
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
prietenul și impresarul ei de o viață Gaby Michailescu, este o Leliță semeață cu garoafe albe în deschizătura sânilor. Legănându-și umerii ca la râu, cântă cu ochii închiși, smulgând fiecărei note alba petală lăsată să alunece printre degete pe dâra melodioasă... Sparge tonurile, își apropie o clipă mângâierea dulcei armonii, ca apoi să fremete codrul... Modulațiile aduc ecoul pădurilor... Doinitoarea are colnice, vâlcele și soare în glas. (ibid. p. 11) Prelinsă din roua florilor și crescută în mărgăritarul precumpănitor al
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
de soartă, de zei sau de îngeri pe targa ambulanței cu sirenele pornite goneai spre spital Nu mă cunoșteai, nici nu-mi vorbeai. Lumea ta era departe. Tu urcai spre ea ca o stea și-n urma ta lăsai o dâră de iubire. Ți-am pus pe deget inelul. Și mama ta, și fratele tău plângeau. În ochiimei nu erau lacrimi; în ochii mei era sânge, un sânge negru, plin de venin. Nici chiar zeii n-au îndrăznit să mă-ntrebe
ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352015_a_353344]
-
cărții, versul poeților români în sufletul văzutului și nevăzutului ei auditoriu de oriunde, Doina Aldea Teodorovici a reprezentat cea mai bună definiție a tipului de artist liric sortit de divinitate să imprime, prin alcătuirea complexă a discursului muzical propriu, o dâră extrem de puternică în conștiința cultural-istorică a poporului din care a făcut cu tristețe și bucurie parte. Până la ea, Basarabia nu avusese niciodată o voce cu adevărat distinctă pe tărâm interpretativ în stare să susțină cu o tenacitate ieșită din comun
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DÂRĂ DE MELC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Lumina se plimbă pe retină și ochii o rețin acasă o floare a soarelui. Ca o lună multiplicată pe câmp doarme în
DÂRĂ DE MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351754_a_353083]