490 matches
-
eroi, doi martiri ai creștinătății: Ion I. Moța și Vasile Marin?. Gheorghiță Savel și-a notat și câteva statistici ale genocidului bolșevic din Spania: 12 episcopi, 4.000 de preoți, cca. 300 călugărițe, peste 2.000 de monahi, multe biserici dărâmate, batjocorite, moaște și icoane profanate, nelegiuiri în lanț, care îngrozesc și despre care s-au scris, în numeroase limbi, rafturi de biblioteci, jertfe pe care, înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar, în caietul său select de elev, intelectual în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe o latură a Palatului Venezia, lângă biserica San Marco. Era frumoasă, mare și misterioasă; nu avea nume. Poporul a numit-o „Madama Lucrezia“. Pământul ne-a înapoiat obeliscurile dărâmate. Unul dintre ele fusese adus de la lacul sacru Sais. Poate fi văzut și astăzi: inventivitatea barocă l-a așezat pe spatele elefantului din piața Minerva. Un alt obelisc a fost descoperit în apropiere de piața San Macuto; hieroglifele gravate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-au dărâmat singure; au fost distruse conștiincios, bucată cu bucată, fiind transformate în materiale de construcție ce puteau fi utilizate imediat. La începutul rafinatului secol al XVI-lea, de exemplu, oamenii au descoperit un portic mare, cu multe coloane dărâmate, pe care le-au utilizat pentru lucrările de la San Pietro. În 1597 rămăseseră încă destule pietre ca să se poată reconstrui Navata Clementina de la San Giovanni in Laterano. Prin 1650, Athanasius Kircher, un iezuit originar din Fulda, cu o cultură enciclopedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celei originale, îmi îngreunară schimbarea expresiei. În oglinda de bărbierit pe care mi-o ținuseră în fața ochilor infirmierele semănam cu un contorsionist alarmat, uluit de propria-i anatomie deviantă. - Îmi pare rău. I-am luat mâna. - Probabil că arăt cam dărâmat. - Ești bine, zise ea. Categoric. Ești ca o victimă turnată în ceară la Madame Tussaud. - Încearcă să vii mâine. - O să vin. Îmi atinse fruntea, uitându-se precaută la rana de pe scalp. - O să-ți aduc niște machiaj. Îmi închipui că singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai puțin de jumătate, declarându-i că, după socotelile sale și cu tot respectul pe care i-l purta, casa nu valora mai mult era doar o casă veche, bătrânească, lipsită de confort, care trebuia să fie renovată radical ori dărâmată, pentru a fi construită altă casă în loc... Oricum, adăugă directorul, și într-un caz, și într-altul el ar fi fost obligat să mai scoată din buzunar încă mulți bani, pe care deocamdată nici nu îi avea. Fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au nimicit, Fără-a presimți nimic. Locuințe dărâmate, Străzi înghițite de ape, Câmpurile destrămate De ocean înghițite toate. Oamenii speriați țipau, Cât puteau ei, alergau. Cu ochii în lacrimi strigau, Moartea celor dragi vedeau. Neștiind ce se-ntâmplă Cu-a lor viață, cu-a lor trai, Ei erau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat. Durea ceva în mine, mă mistuia-n neștire, o umbră din trecut, o stare din prezent, tânjea în mine-un dor și-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea precedentă. O zi care fusese deosebit de stresantă. Cămașa arăta ca un supraviețuitor dărâmat; de la subțioară emana un puternic miros alcalin. Când să mă îndrept către ușă, ochii mi-au căzut pe calendarul uriaș de pe perete. În sfârșit, ianuarie - a șaptea lună. Simbolul jumătății perioadei. Crăciunul venise și trecuse, cu biata mea mamă așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu pământul la cutremurul din ’33. Copiii care se ascundeau sub manechine îmbrăcate în imitații de uniforme germane îl reprezentau pe Emmett cel laș. Pe unii părinți îi deranjau aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un fir”. S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
erau scenografii incomparabilelor lui concerte, cum arătase piesa cutare într-o anumită variantă. Pe toate le știa, era absurd să nu le știe, iar când nu avea chef, îi ignora și nu mai scotea nici un sunet. Noaptea se întorcea acasă dărâmat, radios sau flămând. Capacele metalice ale străzii îi apăreau drept socluri de aur pentru trupele pink. A doua zi, discret, i se strecura, în cutia de scrisori, din partea familiei sub acoperișul căreia concertase, un cuvenit onorariu. După un an se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ăsta a fost unul dintre lucrurile care mi-au plăcut la el. —A fost Întotdeauna subțire, aprobă Barbara, dar acum s-a topit cu totul. De cum l-a văzut coborând din mașină, Cheryl a zis: „Nu-i așa că Richard pare dărâmat?“ Cheryl este cumnata mea. Înainte de a se fi măritat cu fratele lui Richard, contabilul, Cheryl a avut un post la societatea de construcții Halifax. În momentul În care l-a născut pe primul dintre cei trei băieți ai lor, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la modă În clasa de mijloc. Felix a sărbătorit de curând la școală Ziua Lindinilor pentru „a elimina stigmatul legat de lindini“. Cum a fost omul-ciocan din New York? Singurul lucru bun În toată povestea asta este că noi suntem prea dărâmate ca să comitem adulter. Joi, prânz, da? Deb xxxx De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson E bine de știut că lindinile au devenit o minoritate oprimată cu propriile lor fonduri de la UE, și nu paraziți pe care trebuie să-i Îndepărtezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
soldații sau strângătorii lui de biruri; dar te afli la cheremul triburilor de jefuitori nomazi, arabi și câteodată berberi, care mișună prin țară, astfel că nu poți niciodată înălța un zid fără să te temi că-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te afli desigur la adăpost de înrobire și de jaf; cu toate astea, nefăcând nici un fel de schimb cu alte ținuturi, ajungi să trăiești aidoma animalelor, neștiutor, lipsit de cele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urcă în goană scările până când zări lumina lunii. Ajunsese în partea din spate a muzeului, unde putea să vadă o nouă ceată de tâlhari care intra cu forța. Așteptă să se facă o spărtură în rând și ieși pe ușile dărâmate. Năpustindu-se afară, se cufundă în noaptea Bagdadului, purtând cu el o comoară a cărei adevărată valoare n-o va cunoaște niciodată. Capitolul 1 Tel Aviv. Sâmbătă noaptea. Câțiva ani mai târziu. Mulțimea obișnuită era acolo. Extremiștii de stânga, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
consiliere și acum i le turna lui. Ea pretindea că părea să-și fi luat ciudata misiune de-a o împiedica să-și revină după cele întâmplate în Africa și de-a o menține în starea în care o găsise: dărâmată. După asta, nu mai erau multe de spus și nici n-au încercat. Și-a împachetat repede bagajele și a plecat la aeroport. Se simțea vinovată, fiind conștientă de tot ce făcuse Edward pentru ea când se afla în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-uri conținea un clip video, în aparență de la un protest, cu Guttman în fața unei mulțimi, pe vârful unui deal, toți participanții fluturând steaguri ale Israelului. Maggie presupuse că era vorba despre o așezare care urma să fie ori înființată, ori dărâmată. Era o prezență impunătoare, cu o claie deasă de păr cărunt în bătaia vântului și o burtă sănătoasă prelingându-se pe deasupra pantalonilor. Ocupa întregul cadru. —Palestinienii ar trebui să consulte istoria, striga. Pentru că istoria spune cât se poate de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împartă pahare spectatorilor; în general, personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare din Constituție și mici fragmente din zidurile dărâmate ale Bastiliei; efuziune totală, strălucire și fast, minute întregi de bufonerie totală.) TOȚI: Vive la France! UNII: Egalité! ALȚII: Fraternité! PRIMUL BĂRBAT: Așa da! Teatrul este o minciună! ORBUL: Să-i dăm afară! (Către spectatori.) Să-i aruncăm în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi“. Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa am făcut. Sunt sigură. În vreme ce el a ieșit în noapte și s-a îndreptat spre locul de unde a pornit totul, unde a început coșmarul, eu mi-am făcut o cană de ceai. Stacey M ă dor picioarele și-s dărâmată. Nici nu s-a uitat azi la mine - nici măcar o privire amărâtă. Chiar mă scoate din sărite. Și n-am sunat nici măcar o dată - nu ca Sheila, care sună din cinci în cinci minute. Scoate codurile de bare - jur c-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia ochii lui, rugători și triști, de la mâna trecătorului, așteptând în orice clipă un gest de milostenie din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate, fără poartă, biserica mai păstra chipul smerit și curat, adierea sfințeniei care trezea fiorul credinței în inima celor care treceau pe lângă ea și i se închinau cu evlavie. Unii oameni suspinau atunci când treceau prin fața ei, zicând în gândul lor ceva
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
grijă, iar Stăpânul lumii știe ce trebuie să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată bună de loc. Iată acolo se adunau copiii din „mahalaua bisericii” pentru a se juca seara și, mai ales, în zilele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care aveam chef să-l văd, dar nu mă puteam fofila de la asta: era o seară mare pentru Thack și speram ca, ajungând În ultimul moment, când deja luminile erau stinse, nimeni să nu bage de seamă cât de dărâmată arătam. Din nefericire, singurul loc rămas liber era Într-unul dintre fotoliile din piele din spatele sălii. De-o parte o aveam pe Tinsley, de cealaltă parte era Marci, iar puțin mai Încolo stătea Phoebe. —Anxietate? Întrebă Tinsley, suficient de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de vedere logistic, nu-mi fusese prea greu să mă strecor cu o seară Înainte din apartamentul nostru cu o mică geantă de voiaj, cu strictul necesar, Înainte ca Hunter să ajungă acasă. Din punct de vedere emoțional, Însă, eram dărâmată. Când trecusem grăbită pe lângă portar, sperând că nu-mi va observa geanta plină și fața cu urme de lacrimi, mă simțeam de parcă mă Îmbolnăvisem de o boală incurabilă. Pe măsură ce seara trecea, am primit din ce În ce mai multe mesaje pe telefonul mobil de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sfaturile pe care le dau altora“. —Bo! Îl iubesc pe Bo, zise Marci. Nu ți-a spus că sistemul tău imunitar e la pământ? — Da, mi-a spus că suprarenalele sunt suprasolicitate, dar eu știu de ce mă simt atât de dărâmată. Sunt furioasă rău. Lauren nici măcar nu mă lasă să-mi sun soțul, m-am plâns eu. Are dreptate. El are neapărat nevoie să-și dea seama ce-a pierdut... —Rochia asta e destul de teatrală pentru mine? ne Întrerupse Tinsley. Plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]