806 matches
-
372 d. Chr. episcopii de la Tomis: Bretanion, Gherontie, Teotim I scriitorii patristici (părinți ai Bisericii) 1. Dionisie cel Mic secolul IVÎntemeietorul sistemului cronologic creștin 2. Sf. Ioan Cassian - “Tratat despre Întruparea Domnului” 3. Aeticus Histrus secolul IVtratat despre caracteristicile limbii daco-romane Autohtoni și migratori 1. Goții, neam germanic Împărțit În ramura vestică, vizigoții și cea estică, ostrogoții controlează Moldova, estul Transilvaniei, Muntenia ( de la a rămas tezaurul de la PietroasaCloșca cu puii de aur), În 376 sunt alungați de huni; 2. Hunii, neam
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
teritoriul țării noastre Începând cu secolul VI, spre Bizanț. Din secolul VI În 602 are loc revolta centurionului Phocas, armata imperială părăsește linia Dunării iar slavii trec masiv la sudul Dunării. Consecințe : În nord: puținii slavi rămași sunt asimilați de către daco-romani iar Între secolele VII - VIII, apare poporul român și limba sa. În sud : are loc slavizarea regiunii balcanice; mici grupuri de latinofoni se vor izola În regiunile muntoase: viitorii macedoromâni, megleno români și istroromâni Contribuția slavilor În etnogeneză: vocabular: 20
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
originar prin moartea pe cruce a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, credința În Învierea acestuia, credința În viața de apoi. Continuitate teorie istorică ce demonstrează locuirea neîntreruptă În primul mileniu de după Hristos, a spațiului carpato - danubiano pontic de către geto-daci, daco-romani și români și totodată formarea poporului român În acest teritoriu Etnogeneză-procesul de formare a unui popor și a limbii vorbite de acesta (etnogeneza românească: substrat geto-dac; strat latin; adstrat slav) Romanitatea românilor presupune următoarea abordare: ideea descendenței, a originii romane
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
sudul Dunării, de unde au emigrat În nordul Dunării. Christian von Engel, I.C.Eder, Bolla Marton neagă ideea continuității elementului roman În Dacia. Disputa În jurul continuității În legătură cu evoluția romanității de la nordul Dunării și din Carpați s-au conturat două opinii: continuitatea daco-romană În Dacia imigrarea târzie din sudul Dunării Servind interese politice, Începând cu sec. XVIII, unii istorici au elaborat teorii potrivit cărora românii nu s-ar fi format În țara lor de azi. Szamaskosy Istvan - Într-o lucrare din 1593, susținea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
provincia Dacia în sec. III d.Hr., odată cu retragerea aureliană; o poporul și limba română s-au format la sud de Dunăre deoarece: lipsesc din limbă elemente de factură germanică; există elemente lexicale comune în limba română și albaneză; dialectele daco-roman și macedo-român se aseamănă; influența slavă a fost posibilă doar la sud de Dunăre unde românii au devenit ortodocși și au preluat limba slavonă în cult; o românii sunt un popor de păstori nomazi; o lipsa izvoarelor istorice care să
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
romînii, dacă ar fi venit de peste Dunăre, n ar fi adus cu ei de acolo toponimia slavă, ci eventual pe cea romînească. Toponimia contribuie la susținerea continuității populației daco-gete în teritoriul fostei Dacii, romanizate prin cucerirea de către romani, a populației daco-romane după retragerea aureliană, a populației daco-romane și romînești în timpul migrației popoarelor. Romanitatea orientală, pe bază etnică generaldacică, a fost în vechime mai extinsă, dar în comunități discontinue și insuficient concentrate pentru a putea rezista presiunii asimilatoare a altor populații devenite
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunăre, n ar fi adus cu ei de acolo toponimia slavă, ci eventual pe cea romînească. Toponimia contribuie la susținerea continuității populației daco-gete în teritoriul fostei Dacii, romanizate prin cucerirea de către romani, a populației daco-romane după retragerea aureliană, a populației daco-romane și romînești în timpul migrației popoarelor. Romanitatea orientală, pe bază etnică generaldacică, a fost în vechime mai extinsă, dar în comunități discontinue și insuficient concentrate pentru a putea rezista presiunii asimilatoare a altor populații devenite majoritare. Toponimele atestate în aceste spații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin pricepere și experiență, în anumite situații s-au în absența medicului, putea interveni prompt. Un centru medical cunoscut a fost la Alba Iulia (Apulum) care se afirmă spre sfârșitul epocii antice și mai ales când dacii începuseră să fie daco-romani, deci după 106 d.Chr. Magnetismul Daciei - Felix, atrăgea oameni din tot cuprinsul Imperiului Roman și mai ales din Roma, artiști în sculptură, mozaic, constructori de băi și palate, precum și medici, perceptori, magiștri. Doctorul Nicolae Igna din Alba Iulia face
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anii 1889-1932, în fosta Apulum. La acestea se mai adaugă două instrumente medicale: o spatulă-sondă din bronz, ca și o sondă tot din bronz cu multiple întrebuințări, existente în Muzeul Brukental. Cele 36 de ustensile descrise le considera a fi daco-romane, corespunzător procesului istorico- etnic. Unele din instrumente erau folosite ca bisturiu, alte pentru aplicarea unguentelor. Cele mai complexe se termină cu o cavitate de lingură. Aceste bisturie, sonde, spatule, pense, lingurițe, un întreg instrumentar medico- farmaceutic ilustrează nivelul evoluat al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mierea și ceara din Dacia, foarte solicitate pe piețele schimburilor comerciale. Din miere dacii realizau și licoarea miedului, elixir al vieții. V. Pârvan precizează că acest hidromel era băutura consumată pe scară largă în Dacia alături de vinurile slabe. În perioada daco-romană preocuparea pentru albinărit s-a intensificat și extins. Mierea și produsele ei erau folosite în alimentație, în medicina preventivă dar și ca tratament și refacere fizică fiind recomandate și în medicina populară de astăzi. O divinitate dacică protectoare a albinelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de semnalizare sau de psihicul la animalele cu sistem nervos ganglionar"75. Caragiale a pus în circulație memorabil și figura veleitarei, a personajului feminin cu înclinații literare ironizabile (Țal, O conferință). În piesa lui D.D. Pătrășcanu Cine răspunde, descendentele "Muzelor Daco-Romane"76 își exhibă invidiile legate de succesele literare în dispute de mahala soldate cu provocări la duel ale nevinovaților soți, în scene care amintesc și de furtunoasele gelozii manifestate isteric în Five o'clock. Elvira Vasiliu, autoare a unor romane
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai face distincție Între fluturii veninoși, beți cuc, și păsările cu trompă atîrnate de crăci. Iată că vine și Anatol Codru, cu o poezie de excepție, fiind scrisă În Moldova. „Pe munți / Țepoase-n ambiția lor suverană / Cresc ierbile, bărbile, daco-romane.” Deși corect ar fi trebuit scris bărburile, ierburile daco-romane, ele cresc Într-adevăr la munte, unde e frig iar frizerii fac spleen. Și dacă tot veni vorba de sex, să spun că mai nou guvernul vrea să-l interzică, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păsările cu trompă atîrnate de crăci. Iată că vine și Anatol Codru, cu o poezie de excepție, fiind scrisă În Moldova. „Pe munți / Țepoase-n ambiția lor suverană / Cresc ierbile, bărbile, daco-romane.” Deși corect ar fi trebuit scris bărburile, ierburile daco-romane, ele cresc Într-adevăr la munte, unde e frig iar frizerii fac spleen. Și dacă tot veni vorba de sex, să spun că mai nou guvernul vrea să-l interzică, căci face rău la soție. Iată ce scrie, În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Universității de Vest din Timișoara a organizat, în perioada 24-26 martie a.c., simpozionul internațional „Daci și romani. 1900 de ani de la integrarea Daciei în Imperiul Roman”. Manifestările, derulate în plen și pe secțiuni, cuprind prezentarea unor lucrări referitoare la războaiele daco-romane și Dacia în epoca lui Traian, prezentate de profesori universitari din țară (din Timișoara, Alba Iulia, Caransebeș, Craiova, București, Drobeta Turnu Severin, Cluj-Napoca, Reșița, Deva) și din străinătate. Simpozionul include și o excursie la castrele și vicus-ul militar de la Tibiscum
Agenda2006-12-06-1-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284881_a_286210]
-
Din acel moment ni se lămurește înțelesul acțiunilor, secretul tăriei și a slăbiciunei: interesantul personaj e o enigmă dezlegată. Multe chei s-au încercat până acuma pentru a înțelege pe d. Brătianu. Unii încercau a-l descoase prin mijlocul ideii daco-romane a unității naționale, deși cei mai pătrunzători puteau vedea din capul locului că și această idee nu era decât un pretext, nu era decât o frază esploatată în folosul unor interese străine ideei. Afară de astea d. Brătianu urăște în realitate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trei argumente crucis: a) vechimea românilor pe teritoriul Transilvaniei, ca descendenți ai romanilor (episcopul Klein este creditat de către K. Hitchins [1987, p. 40] ca avansând pentru prima oară ca argument politic în lupta românilor pentru egalitate și emancipare doctrina continuității daco-romane într-o petiție pe care a adresat-o în 1735 Cancelariei Transilvaniei din Viena); b) majoritatea demografică a românilor în populația Transilvaniei; c) încărcătura fiscală a românilor: în postura de populație majoritară numeric, românii suportau cea mai mare pondere din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unității naționale sub girul Casei de Habsburg, a națiunii române integrale sub sceptrul imperial. Nu doar românii își exersau facultățile de imaginare politică. Daniel Roth, scriitor sas sibian, opune planurilor maghiarilor de unire a Transilvaniei cu Ungaria proiectul unei monarhii daco-romane sub coroană imperială, care să cuprindă toate cele trei țări române. Profetic, acesta anunța în 1848 că "viitorul Daciei (Transilvania, Moldova și Valahia) nu este nici al națiunii maghiare, nici al celei germane, ci al numerosului neam al națiunii române
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Romanii [...] care fusese adușĭ aicea de Traian se amestecară în curând cu Daciĭ și se formă din acest amestec un popor cu sângele parte dac, parte roman" (Xenopol, 1890, p. 39). Xenopol produce o majoră turnură interpretativă prin enuțarea sintezei daco-romane. Teza sintetică nu este, totuși, o ruptură față de paradigma puristă a Școlii Ardelene, ci mai curând o revizuire a acesteia. Elementul dominant, de fapt singurul care contează și care este arborat ca simbol identitar, este cel roman. Încă din Precuvântarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de către O. Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se găsește încă în scrierile Stolnicului Constantin Cantacuzino, singurul din tradiția cronicărească ce nu doar că respinge teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
daci" în 1858), dacismul țâșnește în conștiința romantică românească prin Hasdeu. "Fantasmagorico-galvanicul înviitoriu al dacilor" cognomenul sarcastico-elogiant îi aparține latinistului V.A. Urechia a dat publicării în 1860 decisivul studiu Perit-au dacii? în care afirmă paradigma duală și egalitară, daco-romană, a formării naționalității românești, "din care nici unul n-a fost predominatoriu" (cf. Babu-Buznea, 1979, p. 97). Această concepție hasdeană elaborată în avamgarda reflecției istoriografice în 1860 și consolidată în Istoria critică a românilor (1875) s-a transmis, ulterior, și în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
genetic al românilor). Dacă până acum, Decebal era blamat, printre rânduri sau de-a dreptul explicit, și portretizat ca lipsit de cinste pentru că a rupt tratatul de pace cu romanii și prin aceasta a declanșat cel de-al doilea război daco-roman, Heliade nu își poate frâna admirația pentru lupta de eliberare inițiată de acesta: "Departe de a critica pe Decebal, aflăm un sintiment marea într-ensul; pentru quo e mare capul unui popol sau națiuni que nu suffere jugul quellor que lau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
autorii lasă să se înțeleagă că Transilvania nu face parte din "Țările Române"! Principalul criteriu de incluziune/excluziune pare a fi etnia clasei conducătoare. Criteriul teritorial, căruia i s-a conferit atât de multă semnificație în chestiunea disputată a continuității daco-romane după retragerea aureliană din 271 e.n., este detronat de criteriul etniei elitei politice. Istoria românilor devine astfel o istorie etno-politică. Istoria politică a Transilvaniei, atât de intim asociată de nomenclatura conducătorilor de etnie maghiară, a fost trecută în umbră. Însă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost condusă de domni de origine etnică non-română. Originea. În secțiunea antecedentă am arătat cum, pe parcursul jumătății de secol cuprinsă între cele două uniri (1859-1918), chestiunea originii a tranzitat o serie de prefaceri consecutive, de la romanitatea pură, prin sinteza duală daco-romană, către paradigma substrat-strat-adstrat (daco-romano-slavism). Tendința generică reperabilă în toate aceste mutații poate fi redusă la procesul de relegare a purității originare (teza latinității absolute) pe fondul unei duble evoluții: i) una mai degrabă ideologică, dar informată empiric, ce ține de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
coloniști, armată și administrație care [...] a dat naștere Daco-Romanilor. [...] Năvălind Slavii, [...] procesul de formație al poporului românesc s-a accentuat, desăvârșindu-se prin absorbirea elementelor slavone de către cele romanizate. A ieșit acuma un popor nou care nu mai era nici Daco-Roman, nici Slavon ci poporul românesc" (Patrașcanu, 1937, p. 48). Situabilă în cadrul paradigmei substrat-strat-adstrat, concepția lui Patrașcanu exprimă teoria bi-stadială a etnogeniei românești, potrivit căreia poporul este rezultatul a două faze succesive: i) coagularea primară a neamului românesc din contopirea elementelor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în cadrul paradigmei substrat-strat-adstrat, concepția lui Patrașcanu exprimă teoria bi-stadială a etnogeniei românești, potrivit căreia poporul este rezultatul a două faze succesive: i) coagularea primară a neamului românesc din contopirea elementelor etnice în urma romanizării, urmată de ii) asimilarea slavilor în fondul daco-roman. Versiunea cea mai elaborată a teoriei etnogeniei românești o întâlnim la C.C. Giurescu (1942), care, rezonând cu consensul epocii, admite că "suntem un popor romanic de coloratură slavă" (p. 75). Tocmai prin această "nuanță aparte", conferită de înrâurirea slavică, poporul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]