542 matches
-
este ramura estică a limbii dacoromâne, fiind vorbit în regiunea istorică Moldova, azi împărțită între statele moderne România, Republica Moldova și Ucraina (în principal două regiuni : regiunea Cernăuți și Bugeacul). Vorbitorii acestui grai sunt Moldovenii. Din anumite considerații, în special de ordin fonologic și după anumite tipicuri
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
seară”", "„soldați”", "„și”", "„zeamă”" iar în graiul „abstand” formele "„mătasî”", "„ostaș'”", "„praj'”", "„sarî”", "„soldaț'”", "„șî”", "„zamî”". Acest fenomen fonetic specific este redat în operele marilor clasici ai literaturii române proveniți din regiunea istorică Moldova, precum și în alte graiuri ale limbii dacoromâne, în special în graiurile ardelenești, bănățean și variantele vecine din graiul muntenesc. Astăzi aceste variante de pronunție au dispărut din limbajul curent, cu precădere în mass media, deși în Republica Moldova unii autori precum Vasile Stati au încercat, din motive politice
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992. S-a preocupat de teoria limbii și filozofia limbajului și a făcut cercetări asupra mai multor aspecte ale limbii române: stabilirea inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc.
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
funcționează ca un centru cultural. În 1945 a fost unul din membrii fondatori ai "Uniunii Internaționale a Institutelor de Arheologie, Istorie și Istoria Artei din Romă". În 2005 a fost reprimita în "Uniune" și continuă să-și publice "Anuarul Ephemeris Dacoromâna". În curtea Accademiei di România a fost dezvelita în 1994 statuia lui Traian, operă a sculptorului Vasile Gorduz, (identică cu Statuia împăratului Traian din București). La 4 aprilie 2011, vis-a-vis de statuia lui Traian a fost dezvelita o statuie reprezentând
Accademia di Romania () [Corola-website/Science/309258_a_310587]
-
Condurachi, Nicolae Cucu, Dionisie M. Pippidi, Ana Tzigara-Berza, Traian Chelariu, Céline Emilian Marcovici, Zoe Băicoianu, Ion Lucian Murnu, Dinu Adameșteanu, Eugen Drăguțescu, Ștefan Păscu. După proclamarea Republicii Populare Române, ca „Bibliotecă Română de la Romă” După Revoluția Română din 1989 "Ephemeris Dacoromâna", publicat de la înființare, este anuarul școlii, în el publicându-se lucrările realizate de membri școlii pe perioada șederii la Romă. "Diplomatarium Italicum", publicat începând cu 1925, prezența colecții de documente păstrate în bibliotecile și din arhivele italiene privind istoria și
Accademia di Romania () [Corola-website/Science/309258_a_310587]
-
cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre români - Costache
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
majoritatea popoarelor din Balcani, Ortodoxia răsăriteană, sub influența Constantinopolului (dar prin mijlocirea slavonă). Unele obiceiuri, nume și substratul unor cuvinte din limba română sunt considerate de influență dacică, deși unele sunt, de asemenea, în dispută, astfel cum este teoria continuității dacoromâne, care joacă un rol semnificativ în identitatea națională română. Un important punct de reper în istoria limbii române este un document din anul 1521: Scrisoarea lui Neacșu Câmpulung, în litere chirilice, către primarul sas din Brașov despre un atac iminent
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
de cei din România (fără să existe vreun acord dacă Moldovenii dintre Carpați și Prut sunt "deosebiți" de ceilalți români, sau sunt "români deosebiți de moldovenii din Republica Moldova"). Naționalismul șovin și antiromânesc din aceste țări, folosește faptul că vorbitorii limbii dacoromâne dinafara României nu aparțin națiunii politice române (adică nu posedă cetățenia română) pentru a implementa ideea (atât la oamenii locului, cât și în opinia internațională) că nu ar aparține nici neamului (etniei și sferei culturale și istorice) românesc, mergându-se
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
inc(l)asabilă. Recenzie a lucrării Povestea vorbei care umblă. Două încercări despre (Idi)om de Gabriel Mardare, Iași, Editura Timpul, 2001, în “Convorbiri literare”, anul CXXXV, serie nouă, noiembrie 2001, nr. 11 (71), p. 33. 31. Ion Gheție, Graiurile dacoromâne în secolele al XIII lea—al XVI lea (până la 1521), Editura Academiei Române, București, 2000, în AUI, secț. III e, lingvistică, tom XLVIII (2002), p.171 172. 1. Le paradoxe roumain: entre orthodoxie et latinité, conferința prezentată la Universitatea din Münster
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
www.bibliografiescolara.wordpress.com Antologia Noul Orfeu.( http://www.noul-orfeu.com)2008 În volume: În periodice: On-line: Frecventează medii literare în București Activează în mai multe organizații nonguvernamentale, culturale, cu care stabilește legături de parteneriat (Asociația Culturală Iulia Hașdeu, Academia Dacoromâna) și UNFR.( Uniunea Națională a Femeilor din România). În cadrul Fundației Mirabilis, organizează și conduce un Centru de recuperare medicală. Lector la Universitatea Populară "I.Dalles" susținând cursul de Terapii complementare. Fundația MIRABILIS devine membră a cluburilor UNESCO În calitate de Președinta a
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
din România). În cadrul Fundației Mirabilis, organizează și conduce un Centru de recuperare medicală. Lector la Universitatea Populară "I.Dalles" susținând cursul de Terapii complementare. Fundația MIRABILIS devine membră a cluburilor UNESCO În calitate de Președinta a Fundației MIRABILIS, în colaborare cu Academia Dacoromâna (ONG-uri), a inițiat și organizat Simpozionul Național de Terapii Alternative și Complementare ajuns la a XIV-a ediție. Scrie articole, participă la emisiuni radio, Tv pe teme medicale, publică literatura științifică în domeniile în care s-a specializat, ( Pediatrie
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată "limba dacoromână" sau "dialectul dacoromân". De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova, unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă. este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care cca.
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
veridica estetică a paradoxismului", însă nu ajunge la "Necuvânt (Non-Logos / Non-Verbe)", poate, pentru că nu se ivește dinspre reacțiile moderniste la „stalinismul cultural“ („reședința“, mai mult ca sigur, a "Fant-Omului", a "Omului-Fantă" - cf. Nichita Stănescu, "11 elegii", 1966), ca reprezentanții generației dacoromâne / valahe "Stănescu-Sorescu", ci pentru că vine dinspre Tristan Tzara (cf. Cl. Bertrand, "Sur Tristan Tzara" - în "Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara", vol. III - IV / no. 5 - 12, 2005, p. 122 sq.), luând atitudine / distanță față de «anemierea literaturii» și față de
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
al popoarelor. În 1819, Ivan Feretić, un preot din insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”, apropiată de istroromână și dispărută în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un prim articol de presă care constată similitudini între dacoromână și istroromână apare în 1846, semnat de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Maiorescu. Ioan Maiorescu crede de asemenea că istroromânii sunt urmașii colonilor romani din Istria. Cercetările propriu-zise încep odată cu implicarea lingviștilor. Un prim studiu relativ amplu din 1861 este scris de lingvistul Graziadio Isaia Ascoli, care compară pe larg istroromâna cu dacoromâna și aromâna, combatând ideea că istroromânii ar fi urmașii romanilor colonizați în Istria. Și cercetători de limbă germană abordează subiectul istroromânilor. Astfel, tot în 1861 apare și prima lucrare a slavistului sloven Franc Miklošič pe tema istroromânilor, apoi altele în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
cele referitoare la români. Astfel, în 2011, pe toată Croația s-au înregistrat 955 de persoane cu limba maternă română și 435 de naționalitate română, dar nu se poate ști câte din acestea sunt băieși, care au ca limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară români 49 de persoane și vlahi 6, iar cu limba maternă română și vlahă 70, respectiv 6. În județul Primorje-Gorski Kotar, unde se găsește Žejane, sunt înregistrați 31 de români și 3 vlahi, precum și 40
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
satul Sucodru biserica fusese cândva ortodoxă înainte de a deveni catolică. După majoritatea lingviștilor, idiomul vorbit de istroromâni este un dialect al limbii române, celelalte fiind cel dacoromân, cel aromân și cel meglenoromân, după Radu Flora este un grup de graiuri dacoromâne, iar după câțiva lingviști (Petar Skok, Alexandru Graur, Ion Coteanu) este o limbă romanică de est aparte. Din cauza împrejurărilor istorice, în contextul asimilării treptate a istroromânilor cu populația majoritară croată, instroromâna a fost din ce în ce mai mult influențată de limba acesteia, ajungând
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
și medalioane literare", E.P.L., 1967, p. 25, 26, 52, 54, 85. ROBOT 1934: Al. Robot, "Ștefan Petică", în „Rampa”, XVII, nr. 4969, 8 august 1934, p. 1. ROTARU 2006: Ion Rotaru, "O istorie a literaturii de la origini până în prezent, "Editura Dacoromână, București, 2006. SADOVEANU 1944: Mihail Sadoveanu, "Anii de ucenicie", Editura Cartea Românească, București, decembrie 1944, p. 185. SASU 2006: Aurel Sasu, "Dicționarul Biografic al Literaturii Române," vol. II, Editura Paralela 45, București, 2006, pp. 335-336. SCARLAT 1984: M. Scarlat, "Istoria
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
von Hahn în 1867, care a și distins-o de aromână, vorbind de două dialecte, dar fără să le numească. Lingvistul german Gustav Weigand a fost primul cercetător care a studiat propriu-zis meglenoromâna pe care, pentru a o deosebi de dacoromână, aromână și istroromână, a numit-o „"Meglen"”. Tot el a notat și publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
a o deosebi de dacoromână, aromână și istroromână, a numit-o „"Meglen"”. Tot el a notat și publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii complexe, dacoromâne și aromâne a meglenoromânei. După textele publicate de Weigand, au mai apărut culegeri de folclor literar ale lui Pericle Papahagi și Ion Aurel Candrea. Cele mai recente sunt culegerile lui Dionisie Papatsafa și Dumitru Ciotti. Există o singură lucrare cultă
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
unitară în rândul cercetătorilor. În acest articol se folosește cea a lui Theodor Capidan. Vocalele care nu se găsesc în româna standard sunt redate în felul următor: /a/, /e/, /i/ și /u/ purtătoare de accent sună în general ca în dacoromână. /ɔ/ înlocuiește în mai multe graiuri fonemele / ǝ/ (ă) și /ɨ/ (î), care astfel se confundă: "lăsǫ́" „lăsă”, "lǫ́nă" „lână”. În graiul din Lundziń, fonemul /ɔ/ corespunde și diftongului [oa]: "ǫ́spiț" „oaspeți”. ǝ/ se păstrează
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Prahova Târgșor - așezări din satul Târgșoru Vechi epoca neolitică, fier, castru și terme române, necropola Sântana - Cerneahov, vestigii medievale (în punctul "La Mănăstire") k)4. 31 de situri din epocile: Comuna Fântânele, satul Vadu Săpat Prahova neolitică, bronzului, dacică; complexe dacoromâne, important centru meșteșugăresc, așezări Ipotești-Cândești, vestigii medievale (în punctele "La Siliște", "Rulă", "La Puțul lui Buroiu") k)5. Așezări și necropole Comuna Brăteiu, satul Brăteiu Sibiu k)6. Vestigii arheologice Comuna Poienești, satul Poienești Vaslui din diverse epoci: așezare de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]