513 matches
-
în șir. Se teme să nu fi roșit. Adevărul nu-i chiar ăsta. În zilele acelea, aștepta dimineți întregi pe culoarul lung, pentru că întotdeauna cel cu care trebuia să discute ba era plecat, ba nu venise încă, ori, mai apoi, dactilografa nu-i terminase textul. În celălalt fotoliu din jurul mesei de discuții lua loc mereu o fată deloc frumoasă, tăcută, cu un păr castaniu, lung pînă la umeri, căzîndu-i continuu pe obraz, așa încît era nevoită din clipă în clipă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pun o vorbă... Cei la care am apelat n-aveau zece tone, și-atunci au dirijat tipografiei un vagon de treizeci și două, sau treizeci și cinci, nu mai țin minte... Cine... cine venise la mine? se frămîntă el să-și amintească. Dactilografa, surîde Mihai. Se uită unul la altul fix. Apoi, rîd amîndoi îndelung, cu plăcere. Secretara nu era accesibilă, sau nu eram eu în stare să escaladez muntele ei de austeritate, povestește Mihai. În camera alăturată însă, era o femeie cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și urez succes deplin realizatorilor... Lăsați că refac eu textul și-l discutăm mîine. Mihai nu se aștepta la o asemenea reacție, oricît de optimiste i-ar fi fost gîndurile. Cînd textul e finisat, Mateianu cheamă pe cea mai bună dactilografă, i-l dă să-l bată cu caractere mari, pe hîrtie cu antet și stabilește ca scrisoarea să fie trimisă de către combinat, oficial. Nu-i o chestie de complezență și nici un favor, spune el lui Mihai cînd acesta îi mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
restabilea, Însă Julián și cu mine trăiam În mizerie. Cheltuisem toate economiile rezultate din isprăvile și capturile nocturne ale lui Laín Coubert, iar În casă nu mai exista nimic de vîndut. Eu căutam cu disperare de lucru ca traducătoare, ca dactilografă sau ca spălătoreasă de vase pe la vreun local, Însă, pe cît se pare, colaborarea mea din trecut cu Cabestany mă Înfierase ca indezirabilă și ca focar de bănuieli indescriptibile. Un funcționar În costum strălucitor, uns cu briantină și avînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bramanti făcu un gest de nemulțumire: „O, doamne ferește! Dar astea sunt născociri bune de băgat În capul naivilor. Eu vorbesc de știință, chiar dacă e ocultă. Desigur, și astrologie, dacă va fi cazul, dar nu pentru a-i spune unei dactilografe dacă duminica viitoare o să-l Întâlnească pe bărbatul vieții ei. Va fi mai degrabă un studiu serios asupra Decanilor, bunăoară”. „Înțeleg. Științific. Asta-i pe linia noastră, desigur, dar ați putea fi puțin mai complet?” Bramanti se relaxă În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din Norvegia, din Irlanda... Evenimentul e oarecum singular, iar zona aceasta e potrivită pentru rit”. „De ce?” Întrebă Garamond. „Pentru că unele locuri sunt mai magice decât altele”. „Dar ce sunt ele... În viața de toate zilele?” mai Întrebă Garamond. „Persoane obișnuite. Dactilografe, funcționare la asigurări, poete. Persoane pe care le-ai putea Întâlni mâine fără să le recunoști”. Acum Întrezăream o mică mulțime care se Îndrepta În grabă spre mijlocul rariștii. Am Înțeles că luminile reci pe care le văzuserăm erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acolo și lipsa de aer, ai putea zice că lucrezi Într-o fabrică, se gîndi Viv, și produci piese de Înaltă precizie pentru avioane. Probabil că Într-o fabrică ai cîștiga mai mult. Și totuși, cînd spuneai că lucrezi ca dactilografă Într-un minister, oamenii considerau asta o chestie formidabilă; și multe dintre fete erau de familie bună - le chema Nancy, Minty, Felicity, Daphne, Faye. Viv nu prea avea nimic În comun cu ele. Chiar Betty - care mesteca gumă și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pot să mă duc la asistentă pentru o mahmureală. — Ar trebui să faci ceva. Arăți groaznic. — O să-mi revin, zise Viv, Într-o clipă. Apoi se gîndi la adevăratul voiaj pe care-l avea de parcurs pînă În Încăperea cu dactilografe; trepetele dificile, coridoarele. Își imagină cum o să i se facă rău pe una dintre pardoselile de marmură lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
facă nici un zgomot, pentru că o fată, care venea cu o farfurie În mînă pe scări, dădu nas În nas cu ea la Întoarcerea rampei și aproape că leșină de spaimă. — Viv! șuieră ea. Dumnezeule! Am crezut că ești Fantoma Fostelor Dactilografe. — Scuză-mă, Millie. — Unde te duci? La subsol? Mai bine tu decît mine. O să prinzi runda a doua de la Băieți, Fete, Flori, Animale... Sau ai pus ochii pe biscuiții cu smîntînă care stăteau uitați În sala de mese? N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a fi ascunse În pantaloni. Fața prea frumoasă pentru a fi o conțopistă. Aș zice că sînteți secretară la un ștab... Amiralul Flotei, ceva de genul ăsta. SÎnt pe-aproape? — Nu prea, zise ea scuturînd capul. SÎnt o simplă dactilografă, asta-i tot. — Dactilografă. A... Da, asta merge. Unde v-au pus? La vreo afacere mare a guvernului? — Undeva În Londra. — Undeva În Londra, așa deci. Și cum vă numiți? Sau și chestia asta e interzisă? Ea ezită, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În pantaloni. Fața prea frumoasă pentru a fi o conțopistă. Aș zice că sînteți secretară la un ștab... Amiralul Flotei, ceva de genul ăsta. SÎnt pe-aproape? — Nu prea, zise ea scuturînd capul. SÎnt o simplă dactilografă, asta-i tot. — Dactilografă. A... Da, asta merge. Unde v-au pus? La vreo afacere mare a guvernului? — Undeva În Londra. — Undeva În Londra, așa deci. Și cum vă numiți? Sau și chestia asta e interzisă? Ea ezită, dar o clipă numai, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bani. Cu tenurile lor îmbujorate și programul zilnic neschimbat, cei doi parteneri par să nu fie capabili de emoții puternice. Jonathan îi studiază, sperând să descopere măcar o dorință viscerală; dar nu este așa. Domnul Muskett mai ridică vocea la dactilografe, dar asta pare să fie din cauza hranei prea consistente și a lipsei de exercițiu fizic, nu a unui caracter emoțional. Trece iulie, începe august. Albine dolofane se lovesc de ferestrele murdare și, treptat, legislația îl lasă fără suflare, iar pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la Spavin & Muskett i se par un iad. Face toată treaba cufundat într-un nor de gelozie, torturat de imaginea lui Star și a lui Muskett, care trăiesc primitiv în cea de a doua zonă importantă din Franța. Una din dactilografe încearcă să-l ajute, ducându-l spre dulapul cu rechizite, arătându-i că nici măcar nu există dovezi că se cunosc. Cu toate eforturile ei, este de neconsolat. Când începe trimestrul din nou, suspiciunile sale au devenit o adevărată certitudine sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fel. Așa. Înc-o dată. Și-nc-o dată. “Pauuuuuul! Pauuuuul!” Da, sunt aici, ce strigi așa?” “De ce nu răspunzi mă, mutule?” “Eram pe potecă. Cântam, mă jucam cu melcul, cu broscuța, cu gărgărița... Ce departe-am ajuuuns!”... VI.11. ... “Bună dimineața, tovarășă dactilografă” “Bună dimineața...ă,... să trăiți....ă, ă,..., vă rog să mă iertați, tovarășă Alexe, știți...” “Ce să știu? Știu că am intrat pe ușă și, găsindu-te aici, era normal să te salut. La cît ai venit?” “Ei, lăsați, n-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bandă de băieți germani mai mari, care aveau pe braț banderole cu zvastica aparținînd clubului Graf Zeppelin. Alungați de sirenele poliției, intrară În fugă pe poarta teatrului Cathay, cel mai mare cinematograf din lume, unde o mulțime de vînzătoare și dactilografe chinezoaice, cerșetori și borfași, se revărsau În stradă să vadă oamenii care veneau la spectacolul de seară. CÎnd coborau din limuzine, femeile Își plimbau fustele lungi printre cele două șiruri ale gărzii de onoare formate din cincizeci de cocoșați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de plumb, făcu descoperirea că citesc pe Gorki în franțuzește, și că oamenii din partea locului mi-au cumpărat ciorapi de lână, o manta și o pereche de bocanci. Dar ceea ce era și mai grav în purtarea unui prizonier era atitudinea dactilografei Ada, care căuta toate prilejurile să-mi vorbească între patru ochi. A fost chiar surprinsă pe când îmi săruta mâinile, și canalia care mă supraveghease raportase cazul unui locotenent bavarez, îndrăgostit de dânsa. „Nu ești altceva decât un prizonier de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întins două hârtii și ne-a spus numai atât: "Cadrele vechi, afară!". Rodica Popescu a reușit să-și găsească o funcție mică, de birou, în administrația unui spital, iar eu am găsit la policlinica CFR "Ana Ipătescu" un post de dactilografă. De aici am ieșit la pensie în 1967". Securitatea a avut-o în vedere și a încercat să o racoleze la un moment dat ca informatoare. Fără să reușească, grație curajului și încăpățânării Marianei de a nu ceda. Tentativa securiștilor
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pensie în 1967". Securitatea a avut-o în vedere și a încercat să o racoleze la un moment dat ca informatoare. Fără să reușească, grație curajului și încăpățânării Marianei de a nu ceda. Tentativa securiștilor s-a produs pe când era dactilografă la policlinica "Ana Ipătescu". Presiunile au început prin chemări repetate la Miliție, unde era ținută toată noaptea într-un birou și amenințată că are de dat socoteală pentru "fapte grele", care s-ar traduce în "cel puțin șapte ani de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
spus că îmi pare rău că am întârziat și, continuând să dactilografieze, îmi spuse că David dormea, dar că tocmai a dus fetele la culcare și aveam timp să le zic noapte bună. Degetele ei zburau pe taste. Era o dactilografă foarte bună, mulțumită socrului meu, care insistase ca amândouă fiicele sale să aibă și o meserie practică din care să poată scoate ceva bani în cazul în care soarta le dădea o lovitură neașteptată și vor fi vreodată nevoite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
formula am reținut-o și o descifrez acum: În ziar, În Scînteia adică, cuvintele prea sînt aceleași... Deci, În Luminița, cuvintele erau altfel, iar mama avea nevoie de ele ca să se antreneze la mașina de scris și să devină o dactilografă de neegalat. Pe tata, Înainte de război, moșu’ Ștefan voise să-l facă Învățător sau preot și pentru asta Îl trimisese la Seminarul greco-catolic din Oradea. Nu știu dacă bătrînul meu ar fi fost În stare să oficieze ca preot, e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
totul a durat până m-a pus necuratul să-i fac cunoștință cu Vasea Zaharov la care viitorul nu însemna nimic nici măcar gramatical și nici altfel. Pe Fenea am întâlnit-o mai târziu la Ismail. Lucra la serviciul sanitar ca dactilografă. Nu mi-a spus nimic dar din privire am înțeles că mă acuza pentru intrarea în viața ei a nenorocirii cu numele Vasea. Gata. Două femei erau tare frumoase în Jibrieni. Una era soție de cârciumar care în timp ce servea clienții
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Când a aflat de ticăloșia fostului "prieten" mi-a propus să trec la revizorat pentru a lucra sub îndrumarea contabilului, dragul domn Uzunov. Și așa treceau zilele și iarăși reducere de post, al meu desigur, pe dreptate. Și iată-mă...dactilografă. Stăteam nopți întregi și scriam diferite ordine, copii după circulare. Plângeam și băteam la mașină, băteam la mașină și plângeam. Cânta muzica militară în parc, se plimbau băieți și fete, iar eu stăteam în cancelarie și lucram. Revizoratul școlar era
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și tot acolo locuia și prefectul, colonelul în rezervă Berindey. Pe la ora trei dimineața m-am pomenit cu el în cancelarie. Ce faci tinere aici? I-am spus că fac antrenament la mașină pentru a avea șansa unui post de dactilografă fiindcă în învățământ nu se găsește. Mda? Dumneata mergi de te culcă iar domnul Stratula să fie la mine la cabinet la orele nouă. Ce să mai dormi? Jale mare și sigură. E greu cu coloneii! La nouă și ceva
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
avea cu 14 ani mai mult ca noi. Se născuse la Blaj și a murit la 16 septembrie 1940. În vuietul acelor zile, moartea lui a trecut neobservată. Am fost la slujbă, în casa lui din strada Plantelor. În afară de câteva dactilografe de pe vremea când fusese director de minister, nu-mi aduc aminte să fi văzut pe nimeni, afară de rude. Un furgon, un dric automat, mi l-a răpit curând de dinainte, încît nu l-am putut duce până la cimitir. Banciu a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pentru amândouă la începutul fiecărei zi. Nu avea neapărată nevoie de o secretară, dar, pentru ca afacerea să fie luată în serios, îi trebuia cineva care să răspundă la telefon sau să preia mesajele dacă ea lipsea. Mma Makutsi era o dactilografă de excepție - obținuse nota 9,70 la examenul de absolvire al școlii de secretariat - și probabil se irosea într-o firmă măruntă ca aceasta, dar îi ținea o companie plăcută, era loială și, cel mai important, era discretă. — Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]