944 matches
-
de personalitate, cultivând șablonul, lozinca, fraza goală, versul prozaic. Ei nu-și mai dau osteneala să muncească, ca și cum n-ar ști că poezia este o muncă tot atât de grea ca și oricare alta, iar poetul un meșteșugar care trebuie să mânue dalta cuvântului, astfel Încât nici o lovitură să nu-și greșească ținta. La Întrunirile noastre de la Flacăra cu colaboratorii avem prilejul să stăm de vorbă cu zeci de tineri poeți, muncitori, studenți, elevi și țărani. Astfel am putut privi Însăși rădăcina acestor slăbiciuni
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și ascunzișuri poate conține vizita unei provinciale timide, prost îmbrăcată, incoerentă, dar mai primejdioasă decât un cuib de scorpioni. Aventurile familiei Quest stau, de fapt, sub semnul scorpionului: ce altceva dacă nu o metaforă a arahnidei cu ac ucigaș este dalta de spart gheața întrebuințată de fratele șantajist și asasin, Orrin, dar și de maeștrii criminali ai acestuia? Redus la câteva linii schematice, scenariul romanului este o întrețesere de planuri și întâmplări, mai mult sau mai puțin conectate logic: Orfamay Quest
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
avatar al lui Eddie Mars, un asasin ce nu s-a despărțit cu totul de codul onoarei. Subțirel, cu un aer trist, calm, extrem de politicos, de o curtenie care impune instantaneu, Steelgrave reprezintă varianta fascinant-neliniștitoare a „scorpionilor” înarmați cu letale dalte de spart gheața. Decupat parcă dintr-o frescă, el va capta întreaga imaginație și energie a lui Marlowe, care presimte în chipul lipsit de expresie un posibil dublu, negativ, al propriei personalități: Am coborât treptele, am traversat strada până la mașina
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
existat numeroase cazuri de persoane torturate pentru simpla pomenire a creștinismului ori a ideologiei legionare. Octavian Voinea, de exemplu, a fost pedepsit pentru aceasta de către Țurcanu însuși, care a ordonat câtorva să îl țină nemișcat, cu gura deschisă (cu ajutorul unei dalte de fier, fixată între dinți), după care i-a cerut unei alte victime să îi introducă penisul în gură, exclamând: „Să-i bagi p...a în gură ca să se vindece pentru todeauna de a mai vorbi împotriva clasei muncitoare și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dreptul să falsificăm apartenența cronologică și dialectală a scriitorului” (p. 76). Aș adăuga faptul că a schimba textul unui scriitor este la fel de grav ca atunci când am Încerca să „Întinerim” cu pensula tablourile lui Grigorescu sau Michelangelo sau să „modelăm” cu dalta o statuie de-a lui Brâncuși! În orice caz, există nenumărate reacții (cronici literare, articole de atitudine) care critică proasta transcriere a textelor, făcută uneori din ignoranță lingvistică și lipsă de acribie filologică, iar alteori din cauza cenzurii. De pildă, Într-
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
lume N-aveai vreme să întrebi. {EminescuOpI 113} Și în farmecul vieți-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. Vântul tremură-n perdele Astăzi ca și alte dălți, Numai tu de după ele Vecinic nu te mai arăți! {EminescuOpI 114} DE CÎTE ORI IUBITO... De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de ghiață mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
văd încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atîta de curată Ca farmecul de care tu ești împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfânt Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine și de rău, Când ești
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un post de mielușea. Mă simt străin în propriul eu, Deși mai pâlpâi încă, Ca un ciudat miscelaneu - Fărâme dintr-o stâncă. 16 mai 2005 REFLECȚII (CLXX) „O mână spală pe alta Și fața - amândouă”; Unii și-au cioplit cu dalta Fețe, la număr două. Și de una e spălată Precum sună zicala, Alta rămâne pătată Chiar depășindu-și scala. * În tăcere viața-mi trece Ca izvorul lin spre șes, Care-și pierde unda rece, Limpezimea mai ales. 27 mai 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
jalnică situație a lui Tony Pavone, comisia ordonată Își Începu activitatea de investigații și măsurători la platforma betonată Afumați. Peste patruzeci de Înalți funcționari isteric dirijați, urmăreau pe un soare dogoritor ce - ți tăia răsuflarea, cum doi-trei muncitori cu o daltă și un ciocan spărgeau betonul făcând În diverse puncte copci, pentru a fi măsurat grosimea betonului, ce datorită stratului de balastru care era bătut manual cu maiul mai puțin uniform, stratul de beton turnat avea diferite ondulații În grosime, presupunând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
față la așa ceva, mi-am spus eu. E antierotic, dar nici nu doare prea rău. Asta ce mai e? Selina reușise să iasă din impas. Și-a revenit brusc și a reușit să-mi trântească una colosală în obraz cu dalta cotului - fix în partea superioară de vest, unde șubreda măsea mai e încă în viață, unde își mai are încă sălașul. De data asta am izbit podeaua și mai tare și curând m-am împleticit până în bucătărie înjurând. Povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii,... mataaale... la ciocan și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să trăiască...“. Puțin le păsa de harul lui Matvei. Am pornit spre stația taximetrelor de la Ateneu. Pe drum mi-a spus: „Părerea mea este să te însori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David Aldaya 1902-1919 1919 11 De multe ori am stat și m-am gîndit la momentul acela de tăcere, Încercînd să-mi imaginez ce-o fi simțit Julián cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pe raza lunii ce cade-n fereastră, O muză la mine sosește, Se-nviorează florile din glastră Și mintea îndată-mi trezește. Să scriu, mi se șoptește-n gând, Încet, încet, se conturează poezia, Precum un sculptor marmura tăind, Cu dalta modelând statuia. Lovesc și eu cuvinte cu condeiul, Să le așez în rime precum voi, Ăsta mi-e rostul, ăsta mi-e temeiul Și n-am să dau vreodată înapoi. Când gândul prinde-n vers contur, E lupta cu cuvântul
Lăsați-mi poezia. In: CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_830]
-
să fac. M-am gândit că habar n-aveai. La Început m-am simțit cam ciudat că n-am spus nimic și după aceea a trecut prea mult timp. Dar țin minte că În vreme ce toți ceilalți sablau și dădeau cu dalta, tu scriai tot timpul - scrisori, așa păreau - rând după rând, pagină după pagină și Întotdeauna m-am Întrebat cum putea cineva să aibă atâtea de spus. Cine era norocosul? Aproape că uitasem de scrisori; nu mai scrisesem nici una de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și umbra ta, prin smirnă și balade, Ne-atinge cu plutirea ei sfințită Și se preschimbă-n torțe și în spade. Cu duhul tău
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Dumnezeu, În fața jertfei voastre sfinte pentru Hristos și Legiune Să rup din mine bucuriile pământești, Să mă smulg din dragostea omenească Și pentru învierea neamului meu, În orice clipă Să fiu gata de moarte JUR. Viața legionarului începe cu jurământul, dalta voinței cu care el își modelează și înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că dintre aceștia se recrutează conducătorii. Ce facem cu nerodul pe care nu-l poți înlătura? - Pentru omenire nu există decît un sens unic căci, prin ordine a fost creat universul. Rotirea acestuia e strungul care, din haos, scoate, sub dalta întîmplării, nebuni și regi, pioni sau dame. - Uiți de Meșterul Strungar... - Nu există. Datorită slabei sale imaginații, omul a parcelat spațiul și timpul cărora le-a dăruit un început și un sfîrșit, adică pe Dumnezeu care este un creat, nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu un ochi deștept. Șapte ani din viața sa învățătorul și-i pierduse în prizonierat, tăind lemne în pădurile siberiene. Despre asta însă nu i plăcea să-și amintească. - Au trecut... dădea el din mînă cu lehamite. În lagăr, cu dălți pe care și le făurea din cuie, sculpta chipuri de îngeri pe oasele din ciorbă; toți semănau cu doamna Tomulescu. M-au ispitit de unde vin, ce carte am... Aflînd că sînt licențiat, bătrîna zîmbi timid. - Nu știu cum ai să te simți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Jiu Și încå mai știu înainte de-a stă pe un scaun tåcut la o maså cu vremea cå-i un rost rugåciunea Și c-un genunchi înfipt în påmânt eu încå mai calc pe istoria scobitå în piatrå Și sunt dalta lovitå de soartå în poartå så stau så-l aștept så-i våd Primul pas de la începutul lumii råmas Că un zbor într-un dor de acasa Infinitului Departe de el însuși spiritul lui Buddha devenind miracol și Pasåre
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1600]
-
tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În care băgase așchii de plumb cioplite cu dalta ori cuțitul din bornele unor baterii vechi de tractor. Prin scuturare În sticle, așchiile se transformau În alice rotunde numai bune de băgat pe țeavă și de doborât cu ele vânatul. Vărul plecase, făcându-se că uită să salute. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii. Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele i se mișcau a rostire de rugăciune... “Ce n-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mi se așează în față. --O clipă de zăbavă, boierule! - îmi grăiește el cu glas ce nu îngăduie nici o împotrivire. M-am oprit privind la el cu nemăsurată teamă, dar și cu multă admirație... Chip de voinic abia ieșit de sub dalta unui neîntrecut meșter. Mânecile cămășii albe ca helgea suflecate. Chimir lat și ghintuit. Cizme în care pare turnat... Pălărie cu zagara întinsă... Ochii două țăndări de cer așezați sub fruntea înaltă, umbriți de sprâncene groase... Mă săgetează cu privirea, măsurându
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
trunchiului -șase, șapte metri - cei mai mulți erau Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor”, așa-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit din daltă, din fierăstrău, din sfredel, din topor, din strung. Unele erau gata-Înzorzonate (maică-ta ar zice: gata-stricate), altele În curs de, Însă și cele aparent terminate mai primeau: ba o grinduță, ba un stâlpișor, ba o chinguleană, ba mai știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tâlhari - și Moș Iacob; În frunte cu tata. De ce-au stricat frumusețe de cruce, lucrată din stejar bun, cioplită de Moș Iacob, frumos - și la care am trudit și eu, doar eu i-am dat la mână ba o daltă, ba o altă daltă, ba compasul, ba mai știu eu ce altă ’altă. - Tâlharilor! Voi sunteți niște mari tâlhari!, plâng eu, cu foc, din calidor. Mă ia În seamă doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În frunte cu tata. De ce-au stricat frumusețe de cruce, lucrată din stejar bun, cioplită de Moș Iacob, frumos - și la care am trudit și eu, doar eu i-am dat la mână ba o daltă, ba o altă daltă, ba compasul, ba mai știu eu ce altă ’altă. - Tâlharilor! Voi sunteți niște mari tâlhari!, plâng eu, cu foc, din calidor. Mă ia În seamă doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă mine, În calidor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]