501 matches
-
pe tine?"), precum și replica însoțitoarei Dorinei din călătoria spre palatul de sticlă, despre numele lui Andronic: "așa îi spuneți voi", conținând sugestia numelui ca veșmânt terestru, identitate de împrumut, necesară și lui Andronic în epifaniile lui pământene 180. Pentru numele damnat, interzis, " Inefabilul, Impronunțabilul adevăratului nume" (Marcel Jousse), autorul folosește numele de substituție. Sacrul este ocultat prin alte mijloace decât în Domnișoara Christina (unde este utilizată mai mult desemnarea contingentă, designatori redați prin structuri cu determinanți nehotărâți), într-o mișcare neîntreruptă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sufletul; smulsă din propria-i negativitate, ea participă la efortul creator al sufletului, devine substanță a artei. Materia nu mai e astfel principiu al răului și al iraționalității, ca în complexul platonician sau în cel gnostic; ea nu mai e damnată, ci convocată, cooperând în actul creației. Nu ar putea însă realiza de una singură această miraculoasă convertire, căci ea este ceea ce cade, dar sufletul "tinde să facă din această cădere o întoarcere pururi"2. Chiar dacă s-a creat printr-un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și-ale ei nesfinte puteri de redefinire. Tatăl îi explicase că, în legendă, Olandezul putea fi salvat numai de-o iubire neclintit de fidelă ieșită lui în întâmpinare, ceea ce ei îi trezise sentimente contrarii. Desigur, o mișca suferința necurmată a damnatului, dar în același timp o și înspăimânta ideea salvării unei voințe umane atât de inflexibile. Personajul o fascina mai ales cu tenacitatea revenirilor lui, pe care le găsea provocator de incomode: Tot nu e nimeni gata?" îi părea să spună
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la sânul marin al vieții"? Ar fi trântit-o numai așa, în glumă, ca să vadă cum mai stă strigoiul cu simțul umorului, căci despre imersiunea fraternă în neputință aflase mai mult decât și-ar fi dorit. Pentru că aspira la simpatia damnatului, se considera o fată curajoasă. IX Lumina ce răzbătea prin plafonul compact de nori de deasupra Rotterdamului nu divulga apropierea de sfârșit a dimineții; părea rătăcită rău de timp. Cu bâzâitul lor discret, tuburile de neon din biroul lui Ian
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unei sclavii din care se eliberase prin forțe proprii; ca trofeu al luptei cu sine însăși, fragila cătușă doar îi sublinia independența de puterea aurului. Era clar că femeia îl purta pe el, și nu invers. Înnobilată de așteptarea legendarului damnat, pe nisipul plajei ea sesiză nu frauda vulgară, ci schimbarea de dinamică a situației în profunzime; tot din obișnuință, se repezi să salveze orgoliul amenințat al bărbatului, absorbind în făptura ei pericolul, pe postură de bodyguard voluntar al lui. Fulgerător
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fiecare spasm al stomacului său. Cum de-i cedase cuirasa? Nu avea cum să priceapă că femeia îi subtilizase o umilință cu care se identifica profund, o imagine funcționând ca petic etanșeizant de avarie, ce-l făcea să se considere damnat - "eu sunt o țintă a loviturilor destinale". Peticul se menținea la locul lui prin presiunea relativ constantă a mediului, dacă e să nu socotim și adezivul intrinsec al identificării. În multe privințe, lumea lui Rică era o plută măturată de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
consideră un Învins al istoriei, regretă acum opțiunea sa și-și consideră viața un eșec. O doamnă care la 22 de ani intră Într-un ordin religios este acuzată de „crimă Împotriva ordinii sociale” și „propagandă religioasă” și este con damnată la cinci ani de Închisoare. Cunoaște toți cei trei „F”: foamea, frigul, frica. Un alt octogenar, profesor de desen, Își amintește de anii copilăriei: tatăl, preot, amenințat mereu pentru că refuză să dea informații despre enoriașii săi. Nu poate urma mult
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
surse principale și două secundare pentru a oferi o variantă condensată a celor mai însemnate momente din istoria Labdacizilor. În primele două acte, el prezintă, în conformitate cu scenariul propus de Sofocle în Oedip la Colonos, sfârșitul suferințelor lui Oedip prin transformarea damnatului în garant al prosperității cetății care acceptă să-i adăpostească mormântul. În actul al III-lea, unde surprinde înfruntarea fatală dintre băieții lui Oedip, Eteokles și Polinikes, el urmează, în linii mari, cursul evenimentelor din tragedia lui Eschil Șapte contra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea ;/ Năpaste vor cădea pe cei ce m-au gonit. După moarte, damnatului Oedip îi este dat să ocrotească acea cetate care îi va găzdui mormântul. Aflarea prevestirii determină tentativa interesată a cumnatului Creon, respectiv a fiului Polinike, de a-l atrage de partea lor, încercări zădărnicite de fiecare dată de ranchiuna tenace
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
succedat așadar generațiile 1789-1820; 1820-1850; 1850-1995; 1885-1914; o alta era în mers, când Albert Thibaudet se stingea, în 1936. Elemente conjuncturale, în forme diverse, probează însă că un anumit relativism clatină încadrările de tip generaționist. Poet de ruptură, geniu inclasabil, damnatul Baudelaire nu s-a desprins de rigorile prozodiei clasice. (S-a scris aprofundat despre romantismul clasicilor , și, invers, despre clasicismul romanticilor! S-a observat, în alt spațiu, că deși regina Victoria a Marii Britanii murise în 1901, spiritul victorian avea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nerăsuflate, împreună cu alfabetul Morse, de la veteranii legionari, marii poeți francezi din secolul XIX și XX, Rilke și lista ar putea continua. Cîțiva tineri, ce așteptau pe jăratec pe un știutor al Luceafărului, îl vor asalta de îndată. Între acești nevinovați damnați ai comunismului, între care cobora grevistul foamei, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dîrdîind pînă și-n priviri, este prezentă o nobilă atmosferă de sfidare a realității una cu totul distrugătoare pentru ființe dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se hrănește, aș putea spune, nesățios din ura față de tatăl său Român și, răsturnând totul, dă o lecție magistrală avangardismului francez compunând câteva construcții dramatice cu sunet genial, Le roi se meurt sau Les chaises. Petru Dumitriu, un spirit „blestemat”, damnat, un uriaș talent, prins Între valțurile, Între teascurile istoriei și propria-i ambiție, se realizează, nereușind nimic: nu-i „reușește” nici perioada românească și, după cum o spune el Însuși, nici exilul. Ce aștepta el de la exil? Nu cumva ceea ce el
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doamnă, printre altele cu un nume foarte sonor, care îl băga în aceeași oală pe autorul romanelor În absența stăpânilor și Animale bolnave cu ultimul oportunist cultural. Dar, cum în faza finală a ceaușismului nu puteai folosi în poezie cuvinte damnate precum „noapte” sau „moarte” sau „întunerec”, așa, se pare, noi, tinerii de atunci care încercam - și reușeam, nu de puține ori! - să luptăm cu hidra cu atâtea capete a dogmatismului bolșevic, nu aveam dreptul de a aborda chiar și „altfel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
băiat din cartierul meu și-a surprins surioara pe stradă cerșind. A doua zi, el s-a aruncat în aer lăsând un bilețel tatălui: "Fii mulțumit, vei avea o gură mai puțin de hrănit"." Moartea, singura asigurare de viață a damnaților. Națiunea și statul odată dispărute (idei moderne, prea moderne), reapare la suprafață rețeaua arhaică a solidarităților primare. Închiderea în coconul familial, clientelismul clasic și cursa nebunească spre paradis. Sfârșitul rezistenței, începutul rezilienței... La Beit Hanoun, orășel palestinian situat nu departe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne grupăm, la alegere, în cortegiu, eterie, biserică, școală, club, lojă, partid, etnie, națiune sau comunitate. Marea bucurie a celor salvați presupune și existența unor damnați, termenii in și out pot fi permutați, importantă e linia care nu trebuie trecută: să fii, adică, sau nu pe partea fastă. Acolo unde există un ales, există și un exclus. Și dacă se poate, mai mulți excluși decât aleși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inimii, de exemplu. Or, la Aurel Dumitrașcu fenomenul recuperării operei sale, a citirii poeziei sale este unul în creștere. "Aisbergul poetic" Aurel Dumitrașcu este tot mai vizibil. Există o minoritate cititoare de poezie care îl receptează ca pe un poet damnat și cu atât mai tentant, care empatizează cu atitudinea sa de rebel în fața conformismelor din societatea de azi, dintotdeauna. Uneori, cînd îmi e dor de Aurel, merg la Borca, la mormântul lui și aprind o lumânare. Știi câtă lumină e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
stărilor emoționale trăite de un Eminescu provincial predestinat universalității, adică centrului, este, poate, o cale într-adevăr de urmat în receptarea operei și judecarea existențialității sale azi, căci acolo unde "autorii teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al propriei soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce pe autor într-un univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile din familia sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
proiecție cosmică; are instinct metafizic și deschidere spre arhetipal, caută mereu nemulțumit, incapabil de a se fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari anarhist nu înseamnă câtuși de puțin că te opui sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă. Tot ce fac ăștia e impostură. Se dau poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor și efemeritatea viului. De fapt, mulți dintre membrii cenaclului sunt puțoi de bani gata, care nu mai pot de bine și cărora li se pare extrem de interesant să facă pe nefericiții. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pleacă seara, solidari cu cei din urmă vizitatori. Mulți dintre profesioniștii manifestărilor îi ignoră. Îi recunosc dintr-o privire și după privire. Nu pot fi confundați niciodată cu indecișii, cu gură-cască și cu mondenii. Au în privire o febră de damnați, de oameni pentru care împlinirea sufletească și frustrarea au ajuns într-un moment maxim. Când simt milă sau chiar frică văzându-i, îmi amintesc ce bolnav de cărți am fost decenii de-a rândul, cum strângeam tot ce puteam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care va colabora cu Securitatea și după eliberare, între altele și în acțiunile desfășurate împotriva Monicăi Lovinescu - nota editorilor) de către cpt. Telenche Florea. Întâlnirea a avut loc în camera de anchetă a penit. Jilava. NOTĂ Deținuta ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU, con damnată la 18 ani M.S. pentru crimă de înaltă trădare, a fost adusă în penit. Jilava în luna mai 1960 unde a rămas timp de 3 săptămâni. În convorbirile pe care aceasta le-a purtat cu sursa a arătat că vina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Franța nu este propriu-zis o sărbătoare de calendar, dar spiritul sărbătorii se află în această burla. Spiritul farsei și al deghizării este spiritul carnavalului, al măștii, ca în commedia dell’arte. Cleopatra, nume de scenă care invocă dramatismul iubi- rilor damnate - vezi istoria cu iz de melodramă a lui Antoniu și Cleopatra - o travestește pe muncitoarea de mahala într-o femeie dezirabilă, în amanta pasională căreia acest amic îi cântărește nurii cu o rezervă abia reținută. Mitică urmează să joace rolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apărut fiare sălbatice. Lângă mine era un leu. Îmi era groază și mă rugam mereu. Am zărit-o pe Lena T.H. de la bancă, era răvășită, cu părul murdar și pete negre pe față. Deprimată, se învârtea într-un cerc de damnați. Eram în lumea lui Dante? Vrând să scap de prezența leului, m-am ascuns într-o cămașă de noapte, albă, brodată de mama. Mergeam ca un rulou, cel din Ezechiel, în cămașă, îmi era teamă că pânza se va deșira
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
om în primejdioasa și ispititoarea confuzie dintre libertate și viciu. Cele trei scenarii indicate de ruperea peceților apocaliptice reprezintă flageluri ce vor izbi omenirea necruțător. Desigur aș putea fi răpus, ca insignifiant membru al ei, drept om damnat printre oamenii damnați. Aș putea fi victima unui cataclism sau a unui conflict militar devastator ori a unei pandemii incontrolabile. Voi presupune, totuși, că am supraviețuit tuturor acestor grozăvii de sfârșit al omenirii și că mă voi afla în continuare viu atunci când efectele
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
împletește aici regrettul pentru suferințele ce le vor îndura oamenii cu regretul pentru incapacitatea acestora de a-și trezi conștiința chiar și în ultimul ceas al orologiului divin. Îngerul șoptește acel vai! pe care îl va exclama prea târziu umanitatea damnată, el anticipează tragedia și exclamă încă ne-rostitul întru solidaritate, empatie, asistare, regret, dar și apostrofare acel vai, ce drame urmează să se prăbușească asupra voastră fiind dublat de un vai, ce ați făcut cu voi? unde v-ați alunecat
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]