503 matches
-
l-aș fi făcut, fără îndoială, o figură mai impozantă. Eventual era posibil să vedem în el un nou Prometeu. Era poate aici prilejul de a oferi o versiune modernă a eroului care pentru binele omenirii se expune chinurilor celor damnați. Întotdeauna e un subiect emoționant. Pe de altă parte, i-aș fi putut găsi motivația în influența relațiilor conjugale. Există zeci de feluri în care pot fi puse în pagină acestea. Un talent mocnit se poate dezvălui când cunoști pictori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Iar afară, acolo, viața curge liniștită, după cum îmi pare mie, continuându-și cursul firesc din care eu n-am cum să mai fiu parte. Sau poate chiar cursul acesta firesc al ei depinde de ceea ce voi face eu în locul acesta damnat? Ajung treptat acolo unde totul își are locul, acolo unde toate cunoștințele se îngemănează, în locul unde nimeni nu ar trebui să ajungă vreodată atâta vreme cât judecata sa rămâne întreagă și neafectată de boala fără leac a inconștienței... Abisurile camerei în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu e nicidecum ieșit din comun să mă aflu aici, după toate cele câte le-am făcut. Nu e mai puțin adevărat că numai o frumusețe stranie și o ispită de un romantism străvechi și fermecător ca al locului acela damnat, înnădită cu tinerețea spiritului meu, m-au putut conduce în templul masonic în care mi-am pierdut și eu cândva pașii, ce coincidență stranie!, în exact sala aceea a pașilor pierduți, unde nimeni nu intră decât pentru a muri dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de făgăduială și de amenințare ...”. Îndeosebi Judecata de Apoi a fost obsesia lumii medievale, tratată în consecință cu o fantezie inepuizabilă în ceea ce privește chinurile damnaților și creația demonologică. Biserica a găsit în acesta o metodă educativă ce urmărea să inspire teamă, fără însă a-i paraliza pe oameni. “Piesa” esențială a sistemului religios nu a fost paradisul, ci infernul. Biserica promovează mai mult frica de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vieți. Reședința de pe colina Vaticanus. După arestarea Agrippinei, reședința a rămas în părăsire. A fost locuită temporar și mărită de ultimul împărat din dinastia Julia Claudia, numit peste secole Nero. Înspăimântătoarele legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce nu-și găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rescrisă mai tîrziu în limba franceză (Le Féstin de Balthasar). Potrivit lui Ov.S. Crohmălniceanu (Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 76-79), „ambiția supraomului nietzschean” - ipostaziată de Baltazar, fiul damnat al lui Nabucodonosor - cunoaște o „răsucire monstruoasă, satanică, nihilistă prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar, distrugător, dar și regenerator al vechiului limbaj și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a întemeietorului absolut. Mitul cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază mitului de sorginte platoniciană al artistului damnat, inadaptabil la rigorile unei societăți meschine și, totodată, profet al unui „nou ev” (folosesc, desigur, accepția termenului „mit” într-un sens foarte larg). George Ciprian, „profetul” Primul promotor informal al scrierilor urmuziene a fost colegul de liceu și prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Toate lucrurile sunt legate, totul e să descoperi firele invizibile ce le leagă. Și, în plus, nici nu ne numim la fel. Asta ar fi fost într-adevăr o coincidență. Damiel și Amiel. D"-ul adăugat numelui meu înseamnă "dandy", "damnat", "deus" și "diabolo" deopotrivă, adică coincidentia oppositorum. Amicul tău Jorge este un înger veritabil, dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era complet irespirabil... Și pe parcursul acestor clipe dilatate, eu mă gândeam la istoria acestei povești răzbunătoare.Ea și-a făcut veacul prin sertare și a ieșit acum la lumină să provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru supremația artei În raport cu viața, pentru transformarea artei Într-o nouă religie Îl apropie de toți estetizanții epocii la care ne referim. Iar modul de a trăi „la extreme”, plasat de mulți contemporani la granițele patologicului, Îl Înrudește cu marii damnați satanici ai vremii. După cum publicului român Îi rămâne foarte puțin cunoscută opera lui Csáth Géza (1887-1919), autor pe care criticii, dar și editorii maghiari Îl redescoperă azi cu Încântare. Personalitate excentrică, prozatorul narcoman e acceptat rapid În mediile artistice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mărunți, oamenii de afaceri și profesorii de umanioare. XV Avarul este o negație. XVI Bancherul ajuns la patruzeci de ani fără să Își fi depus bilanțul sau cel care are mai mult de o sută de centimetri În jurul taliei este damnatul vieții elegante: se va putea uita În paradisul acesteia, Însă nu va putea niciodată să pună piciorul acolo. XVII Ființa care nu vine deseori la Paris nu va fi niciodată cu desăvârșire elegantă. XVIII Individul nepoliticos este leprosul lumii fashionable
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rău Înțeleasă, rău interpretată și mai ales rău recuperată. Mană cerească pentru specialiștii „studiilor de gen”, Oscar Wilde strălucește mai mult În anticamera culturii decât În saloanele de onoare, ca „victimă a puritanismului victorian”, ca „personaj tragic”, ca „sodomit”, ca „damnat” și „vicios”. Mult mai rar și oarecum din Întâmplare e prezentat ca autor al unei splendide, grațioase, irezistibil de inteligente opere literare. Max Beerbohm, admirator de tinerețe al lui Wilde, iar mai târziu vehement contestatar, reprezintă diferența specifică relevantă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
El e cu o tipă pe care o cheamă Daphne și acum se gândesc să se căsătorească, motiv pentru care e dezorientat. Cu toate astea, lucrurile n-ar putea merge între noi și știm amândoi foarte bine de ce. — O dragoste damnată, zise Hugo, părând mulțumit de el. Artista și inspectorul de poliție. Presupun că o să te duci la nunta lor, îmbrăcată în negru din cap până în picioare, cu un văl mic, și o să stai lângă ușa bisericii, fără să vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
momentul apariției... Ceva îmi scapă... Sociabilitatea, aia pe care o știu eu, așa cum am practicat-o bucuros o viață întreagă, caldă și spumoasă, dar totuși selectivă și empatică (nu „socializezi” cu oricine și oricum !), este bănuită de intruziune și con damnată ca atentat la intimitate. Conversația trebuie să niveleze și să gratuleze pe toată lumea cu un how nice ! diplomatic pentru a nu vexa individul. Pe de altă parte însă, intimitatea nu mai contează și cedează frenetic în fața tehno socializării fără frontiere
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al unei lumi atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stăvili neastîmpărul rațiunii umane; ei știu că eroarea îi poate orbi pe oamenii cei mai pătrunzători și că nimic nu e mai triumfător ca politica celor care angajează, în opera lor de a-și atinge scopurile, pe Dumnezeu și pe damnați, Cerul și Infernul. Astfel, religia însăși, sursa cea mai pură a binelui nostru, devine adesea, printr-un prea deplorabil abuz, originea și principiul nenorocirilor noastre. Autorul remarcă foarte judicios ceea ce a contribuit mai mult la ascensiunea Sfîntului Scaun. Atribuie rațiunea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să copieze natura. Primii pictează trăsăturile și coloritul oamenilor; ceilalți caracterele și acțiunile lor: există însă pictori ciudați, care n-au pictat decît monștri și diavoli. Machiavelli reprezintă universul ca pe un infern, și pe toți oamenii ca pe niște damnați. S-ar spune că acest politician a voit să calomnieze întreaga specie umană, dintr-o ură ciudată, și că și-a luat sarcina să omoare virtutea, poate pentru a face din toți locuitorii acestui continent semenii lui. Machiavelli spune că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
gara. Nici una dintre ele nu părea bogată. Le-am explicat amîndurora unde e gara și mi-am reamintit diferite secvențe din Amanții muzicii pentru că sînt scriitor, adică artist, Într-un fel. PÎnă la un punct cunosc și eu drama artistului damnat, și-acum apare punctul, contrastul dintre o muzică sublimă și o condiție umană mizeră, ce te Împiedică permanent să te bucuri de viață, irupe din peliculă. Amanții muzicii sînt Piotr și von Mekk, pentru că Miliukova n-avea nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
Gallimard, nr. 64, 2001. WYNDMAM J. (1957), Le Village des Damnés: Les Coucous de Midwich (The Midwich Cuckoos), trad. A. VEILEON, col. Présence du futur. Denoël, 1995; această carte a fost adaptată pentru cinema de W. RILLA sub titlul Satul damnaților (1960). Opere cinematografice CRONENBERG D. (1999), ExistenZ. JEUNET J.-P. (1997), Aliien 4. Învierea. OSHII M. (1995). Ghost in the Shell. WACHOWSKI A. și L. (1999-2002), trilogia Matrix (Matrix, Matrix reloaded, Matrix revolution). WILCOX F.M. (1953), Planeta interzisă. Opere critice
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ereticii, eliberatorii și oprimații". Conform interpretării kantiene a societății internaționale, convențiile diplomatice trebuie să fie lăsate deoparte, de dragul unificării umanității. "Buna credință cu ereticii" nu avea valoare intrinsecă, nu avea nimic mai mult decât "utilitate tactică" pentru că "între aleși și damnați, între eliberatori și oprimați, nu se poate pune problema acceptării reciproce a dreptului la suveranitate sau independență" (1977: 24). Mulți autori, inclusiv Stanley Hoffmann (1990: 23-4), au argumentat despre Kant că era "mai puțin cosmopolit și universalist în scrierile sale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pieri de pe pământ,/ m-aș tot duce pe-o câmpie/ nimenea să nu mă știe" sau "Să-mi fi oiță bârsană/ să-ți fiu miel de neprihană/ Să-mi usuc botul la vânt/ și piciorul la pământ". Poetul este un damnat care trece printr-un lung calvar, pentru a atinge cumplita apoteoză. Așa se explica universul biblic prezent ca simbol al suferinței, al calvarului. George Alboiu caută "o lumină de ieri" care-a fost și care nu mai poate fi atinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se pot opri aici. Umanul cere reparație, iar persoana dorește să-și recapete libertatea pierdută prin căderea În vinovăție. Tragicul este efortul restaurării damnatului, a eroului căzut. Prin chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]