577 matches
-
era doar un accident, n-avea decât să-i povestească el, adulterinul naibii, să se căiască! N-avea să mai fie cazul. Când am făcut vizionarea de control cu Andreea, am aflat vestea cea mare. Eram În bucătăria lui Sorin, deșertam alune Într-un bol, Cristina scotea niște beri de la rece. A venit lângă mine la masă, stăteam În picioare, umăr la umăr, mi-aduc aminte că mirosea a lăcrămioare. Sau cam așa ceva. - Mă despart de Cătă! Cum așa? De unde până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai rămăsese dat de la natură, ajung persoane publice spre a continua asupra generației viitoare sistemul vechi de stricare a minții și a inimei. Astfel demagogii noștri crescuți în străinătate, văzând nevoile poporului nostru, l-au învățat pe de rost cuvinte deșerte și c-un înțeles negativ numai, socotind că prin cuvinte se întemeiază binele unui popor. Numai pe cele mîntuitoare: "munca" și "economia" întru ale lor și ale statului nu l-au învățat pe popor niciodată. Astfel țăranul dacic, care trecea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe al stomahului lor propriu, trebuie reîmpinși în întunerecul ce li se cuvine. Țărani? Nu sunt. Proprietari nu, învățați nici cât negrul sub unghie, fabricanți - numai de palavre, meseriași nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deșerte, leneși cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroși și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țărei. De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulități pentru orice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
săi nevrîsnici, Roman și Boris, căzuse în mînile marelui duce rusesc, deci cucerirea provinției părea asigurată și ei se așezară în Bulgaria. După moartea lui Nicefor au stătut împărat Bizanțului Ioan Cimisces, un armean. Acesta trimise lui Svetoslav solie să deșerteze fără întîrziere țara, fiind parte a împărăției romane. Svetoslav zise scurt că în curând îi va răspunde împăratului sub chiar zidurile Constantinopolei. Svetoslav adună oaste mare de slavi; câteva mii de unguri și de pecenegi se uniră asemenea cu dânsul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne isprăvească puțină nevoie numai pentru dobitoace, și păstorii noștri să se poată pășuna pe unde părți de loc a Moldovei de pe care ne-am rădicat noi, fiind acele părți de loc de această dată nelocuite de raiaua Moldovei, și, deșerte aflîndu-se acele părți de loc, ne-am rugat ca să avem voie a ne pășuna dobitoacele noastre o samă de vreme. Deci Măria Sa hanul, milostivindu-se asupra noastră, triimes-au către Măria Sa Domnul Moldovei cinste iarlicul Măriei Sale și despre partea noastră, a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
raiaua Moldovei. Într-acesta chip arătîndu-le Măria Sa Domnul Moldovei, marzacii acei de mai sus pomeniți, vechilii noștri, răspunzând într-acesta chip, s-au apucat, de vreme că acele părți de loc pe care noi să ne pășunăm dobitoacele se află deșerte de această dată de lăcuitori, pe acele părți de loc poftim să ni se dea voie de pășunat o samă de vreme; iară în părțile ce-or fi trebuitoare pentru lăcuiturii Moldovei să nu ne atingem, ce numai să pășunăm
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
hrana pământului Moldovei; 4) că de acum vor plăti deosebit și chirie pentru loc, va să zică o a treia dare; 5) că afară de aceste locuri de așezare (60 de mile pătrate) mai cer permisiunea de a pășuna și pe alte locuri deșerte și că pentru un asemenea beneficiu vor să plătească alîm îndoit; 6) că li se dă permisiune, însă să n-aibă voie a zidi lăcaș sau sălaș, nici a bate par sau țăruș în pământ, ci numai sub cort să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
individul se simte a fi ca o umbră fără ființă și un vis al înșelăciunii. Conștie despre nimicnicia bunurilor lumii, înțelegînd că această viață cu trebuințele ei prime e deja destul de grea pentru a o mai îngreuia cu alte scopuri deșerte decât cele pe care le are din natură, omul totuși pune o deosebită valoare pe împrejurarea de a domni asupra altora, de a robi pe alții, de a-și întinde stăpânirea peste tot pământul, de s-ar putea. Ce-i
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Din contra. Capitația au sporit sub altă formă. Protestat-au cu jalba-n proțap la M. Sa Domnul contra convențiunii comerciale? Ce au făcut? Au iscălit-o. {EminescuOpX 126} Cîștigat-a oare poporul românesc minte destulă pentru a vedea ce făgăduințe deșerte, ce fraze de nimic, ce laude bombastice sânt acelea cu cari liberalii ajung la putere? Asta e nenorocirea acestor oameni și nenorocirea tuturor demagogilor din lume. Promit ceea ce nimenea nu poate face. Ei uită că viața unui popor, afară de legile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Camerei iubitoare: hinc illae lacrimae. [25 noiembrie 1878] ["Așadar ieri... Așadar ieri a trecut un an de când a căzut Plevna. Vremea e muma ironiei; ea, care a fost sufletul marilor evenimente, trecând nu ne-a lăsat în mâini decât coji deșerte cari azi sânt departe de-a ne mai atinge sufletul cum ni-l atingea odată. Cine nu-și aduce aminte de bucuria febrilă de acum un an la căderea Plevnei, deși de-a doua zi politica rusească s-a întors
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne] adevăr și cărora deci calea aceasta a înrîuririi asupra opiniei publice, calea neadevărului și a amăgirii, le este și le rămâne închisă. Acesta e răul fără leac al partidului conservator: neputința de-a spune minciuni, de-a face promisiuni deșerte, deși prin ele mulțimea se amăgește. Adevărat că acest defect al partidului este o virtute, dar în orice caz e o virtute care-ngreuiază calea în loc de-a o netezi, căci poporul crede lesne celor ce-l amăgesc, e lesne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sens strict național și fără nici o concesie făcută teoriilor rosetești și luminilor secolului, cum s-ar prinde, ar întîmpina sau nu greutăți internaționale, totuși nu trebuie să exagerăm aceste greutăți și, speriindu-ne de umbra noastră proprie și de închipuiri deșerte hrănite de-o jurnalistică venală, să sărim din lac în puț. Mai înainte de toate să nu crează cineva că esistă în lume vreo putere care de dragul evreilor va pune în mișcare vreun soldat, că se vor primejdui oasele unui singur
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
neputință, căci această stare a neutralizat cauza probabilă a unei asemenea intervențiuni, adecă dorința de sporire a forței politice prin întinderea asupra teritoriului nostru. Poporul românesc, înzestrat cu atâta bun-simț, nu se va mai lăsa indus in eroare prin spaime deșerte, când nu există nici o cauză care să le justifice. Intervențiunea în favorul aplicării articolului 44 e o armă guvernamentală ajunsă la atâta discredit încît chiar pensionarii bătrâni ai statului o întrebuințează cu oarecare sfială, nu atât pentru meritul in sine
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai cu seamă pe baza pericolelor economice cari ar amenința țara în urma primirii proiectului. D. Alex. Sihleanu, unul din tipurile comice ale Adunării, a pledat și acum din punctul de vedere al "balonului captiv" și a vorbit înaintea unei sale deșerte de deputați, în care nu rămăsese prin scaune decât acei gurmanzi pentru cari orice discurs al d-lui Sihleanu e o reprezentație de teatru. D. Sihleanu a vorbit de "învechimea veche" și de anticitatea antică, de cei săraci cu duhul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
multe priviri. Citescă cineva Istoria evreilor de Graetz: ce furie fanatică contra "inamicului moșienit", contra creștinismului, ce ură de moarte contra celor mai curați și mai puternici reprezentanți ai geniului german de la Luther începînd și până la Goethe și Fichte! Ce deșartă, ce ]njurioasă ridicare de sine! În continue și amare înjurături Graetz dovedește că nația lui Kant abia prin evrei a învățat umanitate, că limba lui Lessing și a lui Goethe abia prin Boerne și prin Heine a devenit capabilă de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
colțurile lumii. Și câtă avere națională s-au cheltuit pentru acest nimic? S-ar putea zice ca România și-a preschimbat pătura cea mai roditoare a pământului, milioane de chilograme de grâne, produsă de o grea muncă omenească, pe cuvinte deșerte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism insipid și cosmopolit, cari acestea formează astăzi averea unică a acelei clase de cârciocari ce trăiește din traficul zilnic al frazei, cheltuită în moneta mică a profesiilor de credință, a articolelor de fond, a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de necrezut, scăpase aproape nevătămată. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că războiul, de fapt, se poartă din interior. Dintr-un motiv doar de ei știut, locatarii se întreceau în a-și sabota propriul habitat. Bătrâna de la 3 deșerta mâncarea direct în closet, transformând băile etajelor inferioare în delicioase săli de prezentare a vinetelor, conopidei și verzei dulci. Nepoata ei de la demisol bombarda holul cu semințe și chiștoace. Cât despre chiriașii de la scara B, ei își trimiteau periodic chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înălțime, ca un periscop pe gâtul telescopic. Mă jucam la robineți, echilibrând curenții reci și calzi fără prea mare succes. Parcă o vedeam pe maică-mea balansându-se cu cratițele și oalele pline cu apă fiartă, aduse de pe aragaz. Le deșerta în cadă, se-auzea un plescăit lipicios și căldura se ridica umedă până în tavan: te înecai de-atâta abur. Pe urmă dădea drumul la robinetul de apă caldă: curgea apă rece sau nu curgea nimic. Eu mă uitam prudent, de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-uri. Apa băltea tot anul acolo, și-n mod sigur nu era de la robinet. Sătenii se-amuzau, făceau pariuri la un rachiu, care trece și care rămâne împotmolit. După pod, ieșeai din apă, dar morfoleai mașina prin noroi și pietriș, deșertat de basculantele care lucrau pe centură. Abia la urmă, ajungeai la RAR. Plecai de-acasă frumos, cu mașina spălată, cum scria pe hârtia de programare; când intrai pe poartă, puteai să juri că te-ai întors de la raliu. Ghinionul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trăznit cuiva ideea să scape de șoareci. Așa că s-a deplasat la adăpostul de-animale din Mamaia și-a venit de-acolo cu vreo treizeci de pisici proaspăt depuse de madam’ Bardot. Le-a adus cu furgoneta și le-a deșertat prin săli. În câteva luni, n-a mai fost picior de șoarece-n Tribunal. Căutai prin pod, după stâlpi, prin subsoluri; nimic. Dosarele - curate și-ntregi, cu cotoarele intacte (poate mai lipseau niște pagini de ici-de colo, dar sigur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
25 000 de kilometri și 27 de ani distanță, desenul era trasat corect, viu, promițător. Ne puteam încrucișa liniștit familiile, lichidele, fișele de identitate. Saliva noastră putea să se contopească, sperma pretențioasă și exclusivistă a clanului Robe merita să se deșerte în pântecul sexual și primitor al familiei Dinu, ducând mai departe gena intelectualului rasat (sau poate doar ratat, era o diferență de-o literă sau de-un cromozom). Mai cercetam și-alte poze, cu Anca și Monica, prietenele ei cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dantelate, își beau discret cafeaua sau limonada. Ospătari în sacouri albe cu papion negru, circulau calm printre mese, fără să te obosească. Într-un capăt al grădinii cânta orchestra, iar în celălalt, pe trotuar, se ridicau munții de covrigi uscați, deșertați pe-un covor de rafie. Momentul strălucea simplu, firesc, de neegalat; bunicu’ Vitalian îl juca la cărți. N-am înțeles niciodată cine fuseseră partenerii lui. Am găsit, în schimb, printre hârțoage, niște coli bătute la mașină și-o scrisoare datată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zeci de anvelope uzate. Sau poate ar fi șterpelit de pe-alei miile de biciclete negre și ruginite. Le-ar fi cules răbdător, una câte una. Apoi, legate ca mormanele de ochelari din al doilea război mondial, le-ar fi deșertat direct pe fundul unuia din Gracht-uri (Heren, Prinsen sau oricare - de preferință, cel mai adânc). În locul lor, ar fi trântit lăzi de bere goale (sau poate pline?), legate între ele cu lanțurile multiculturale ale prieteniei româno-neerlandeze. Iritat, am lăsat „capra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
învinșii lor vrăjmași, "ca cu totul să concenească și să șteargă de pre fața pămîntului sămînța dăcească" (Maior, 1990, p. 14). Concluzia logică pe care o desprinde Maior din premisa exterminării dacilor este că "Dachia cu prilejul răsboiului Romanilor se deșertă cu totul de lăcuitori" (p. 14). Bărbații "ei în ei se omorîră", iar cei care nu se "fermecară" (otrăviră) după modelul rigăi lor Decebal, "cu mueri și cu prunci cu tot au fugit" (p. 15). Trebuie menționată în acest context
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au ales de bunăvoie exilul în locul sclaviei și s-au împrăștiat în regiunile învecinate" (Budai-Deleanu, 1991, p. 84). Totuși, această continuitate etnică a dacilor nu afectează sub nicio formă puritatea latină a românilor. Inconveniența populațională este soluționată prin colonizarea teritoriului deșertat în urma stârpirii dacilor, cu romani aduși din Roma și din peninsula Italică: "Ca să nu rămâe acea țară pustiită și pentru ca să aibă tari și credincioși oameni, carii despre părțile acelea ale varvarilor să fie zid și apărare împărăției, din Roma și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]