539 matches
-
apă, ridicat precum un castel, cu turnuri cu stegulețe fluturînd, cu terase unde, pe durata lungilor seri de vară, se adunau doamne și domni, cu pălării de paie și ochelari în mînă, cu porți prin care erau transportate bărcile, cu debarcadere și, ancorate de ele, pontoane, invizibile din locul în care stăteam eu, legănîndu-se pe apă clubul construit din beton și lemn, vopsit an de an cu alb, lebădă cu penaj nou, atît de frumos, atît de elegant, atît de inaccesibil
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Purtam cămașa nouă, cu dunga albastră la înălțimea pieptului, cu un pulover obișnuit de lînă, deasupra, pantaloni scurți de lînă și încălțasem pantofii albaștri de tenis, de asemenea, noi. Un grup de băieți, cam zece dintre noi, ne adunaserăm pe debarcader. Băieții își schimbaseră hainele în vestiar, eu traversasem podul gata echipat. Hainele lor erau purtate, le primiseră de la frații mai mari ori de la tații lor, iar ei le purtau cu o nonșalantă lejeritate determinată de această folosință. Erau aici la fel de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune asupra apei. Puteai vîsli oricît de tare, pluta, care era bine prinsă de debarcader, se mișca doar înainte și înapoi, stupid și fără odihnă. Ceea ce conta nu era să-ți demonstrezi puterea, era vorba despre ținută, despre senzație. "Capul sus!" Instructorul considerase că instrucțiunile pe care le dăduse primilor lui elevi fuseseră pe dată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-l iubeam cel mai mult. Desigur, frica aceasta era nenecesară și exagerată. Ceilalți au încercat, probabil, cam aceleași trăiri ca și mine, pe timpul primei noastre ieșiri. Nonșalanța lor, glumele lor mature au dispărut repede de îndată ce barca a fost împinsă de la debarcader și am încercat să tăiem apa pentru prima oară. Dacă aș fi îndrăznit să-mi iau ochii de la scaunul băiatului din fața mea, așa cum se mișca necontenit înainte și înapoi pe șina strălucitoare de metal, aș fi văzut cum înaintea mea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai mare. Gulerul era, într-adevăr, de blană. Am așteptat înainte de a ieși din barcă și l-am observat curioși. "Băieți", a spus instructorul nostru, care rămăsese în urmă. "Băieți..." și n-a mai spus
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi făcut față de o altă persoană, demonstrau că este inabordabil. A făcut-o pentru că eram, pentru un timp, parteneri, iar eu am luat-o drept expresia dorinței sale de a da ce avea mai bun. Era un gest sportiv. Pe debarcader era așezată o barcă incredibil de suplă pentru doi fără cîrmaci. Doctor Schneiderhahn o coborîse pentru noi dintr-unul din rastelurile de sus. Greementul de alamă scînteia cu o strălucire mată în soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
suportul. Și asta era numai senzația transmisă prin mîini. Înaintea ochilor mei se deschidea, în acest timp, o catedrală copleșitoare de aer și apă, mai largă și mai largă cu cît ne îndepărtam de portul sigur: puntea de acostare și debarcaderul. Întotdeauna am văzut spatele și umerii cuiva în fața mea cînd vîsleam și mi s-ar fi părut firesc dacă acum aș fi avut silueta lui David în față. Dar David vîslea la tribord, iar poziția de atac în această barcă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și adîncă, iar mie îmi era îngăduit să spun " Da" chiar înainte de începutul primei bătăi. Era o zi însorită de mai, neobișnuit de caldă pentru acel moment al anului, dar era o neliniște în aer cînd ne-am distanțat de debarcader, ne-am luat poziția și, în scopul de a ne regla coordonarea și echilibrul, am făcut cîteva sferturi și jumătăți de mișcări, după care am încercat să impunem un tempo calm, folosindu-ne de picioare. Sus, pe cer, norii alergau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de cîteva zile. Aveam să nu-l vedem pînă în septembrie, a spus, dar conta pe noi că ne vom păstra în formă pe durata verii și ne-a spus data și ora la care ne aștepta din nou, la debarcader. Sănătoși, în echipament de sport și pünktlich ceea ce însemna că, deodată, după mai mult de două luni, nu mai era nici un minut de pierdut. A spus toate acestea ca și cum ar fi fost absolut evident că imediat după ce va fi trecut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
meu și al lui, barca, memoria noastră comună. Nimeni nu uitase nimic. Ca și cum ar fi fost menit să fie așa, o rază de soare trecu ușor peste acoperișul alb al clădirii clubului și ne-a surprins cînd ne desprindeam de debarcader. Am pornit ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, podul, cerul înalt, spațiul vast. Chiar Schneiderhahn părea să savureze reîntîlnirea. Nu ne-a dat nici o comandă. Nici o indicație, nici un avertisment. L-am putut vedea cu coada ochiului gonind pe aleea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care să ne raportăm performanța, nimeni cu care să ne comparăm, nimeni să ne judece. În afară de Schneiderhahn. Dar cine era el? Un ins singuratic într-o haină de ploaie ridicolă și cu cizme mari de cauciuc care ne privea părăsind debarcaderul. Un străin. Aș fi vrut să fim înapoi la antrenament. Tînjeam după singurătatea pe apă, după cercul plăcut de lumină din vremea cînd lucram cu greutățile în adăpostul bărcilor. Nimic nu a mers în felul pe care-l exersaserăm, toate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
obișnuim cu vîntul și curenții de apă care pentru fiecare din cele șase bărci care, una lîngă alta, se vor alinia la start, vor fi altceva, așa a spus. După fiecare victorie exista o plută de onoare, de obicei, un debarcader improvizat, la care ne legam, în aplauzele celor prezenți, și președintele competiției ori un primar pășea cu grijă către noi pluta se mișca, apa lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de ziua în care ar fi fost pierdut tot ceea ce cîștigasem pînă atunci. David nu avea nici o problemă cu vîslitul la prora. El corecta, sprijinea, venea după mine și, de aceea, îmi era superior. Dar într-o zi stăteam pe debarcader în fața șopronului pentru bărci și Schneiderhahn ne ținea o predică mai severă decît de obicei, după un antrenament care nu mersese după dorința sa. Execuțiile pentru o sută de metri fuseseră la voia întîmplării, în ziua aceea, ca și cum oboseala noastră
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mă gîndeam la Finlanda, mă gîndeam automat la o mie de lacuri. O mie nu era un număr. Nu putea fi, rapid și categoric, spart în bucăți manevrabile. O mie e infinit. Și în vreme ce parcurgeam ultimii cîțiva metri pînă la debarcader, fără instrucțiuni, obosiți și storși, dar, de obicei, și mulțumiți, mă imaginam adesea vîslind pe oglinda unui lac calm ale cărui maluri nu puteau fi văzute și care, în spatele nostru, fără să realizăm, se contopea cu altul, apoi cu altul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer, o amintire cu etaje și ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a fost pe jumătate demolată. De-a curmezișul deschizăturii a fost întinsă neglijent sîrmă ghimpată. Mă las pe o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
uneori o găseam greu de urcat, după un antrenament solicitant. Era scara pe care l-am văzut pe Schneiderhahn pentru ultima oară, în ziua de după ultima noastră cursă, aceea din campionat. Faptul că și după acea cursă eram așteptați la debarcader, luni după-amiază m-a făcut să radiez de fericire. Deci nimic nu se terminase, nici măcar pentru cîteva luni, continuam, vara continua. Schneiderhahn ne aștepta, fără servietă, cu expresia îngrijorată care-l caracterizase zile de-a rîndul, dar, de asemenea, parcă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de un negru de cerneală, îmi lipăie la picioare. Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire, ca o foaie de napolitană. Stau lungit pe spate și apa îi este absorbită de haină. Stau lungit pe spate și privesc în sus unde totul e la fel de negru ca în jurul meu. Cînd se vor reîntoarce
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
stropești! îi țipă Costel Manolescu, îmbrăcat chiar în ziua aceea cu un costum nou. Dă-le-n colo de fete, c-o să cazi în apă! Aș, el, ți-ai găsit! ― Lasă, dom'le, vreau să le impresionez! P-ormă, la debarcader, cunoștința e gata! ― Păi, bine mă, nepricopsitule, așa înțelegi tu să le faci curte unor fete, inspirîndu-le frică?! ― Sistemul meu, mă, fraiere, sistemul meu, care nu dă greș! Mă fac admirat pentru "sportivitatea" mea! Acum, fiți atenți, urmează figura hoață
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
apă! Pleosc! sar stropii de doi metri, spre desperarea lui Costel Manolescu! Noroc că apa nu era adâncă; ajungea până la brâu. Ca să nu se facă de râs prea de tot, Zănescu își ia poziția și o pornește voinicește înot spre debarcader, în hohotele noastre și mai ales în hazul nemaipomenit al fetelor, foarte satisfăcute de această întîmplare, parcă de ele comandată! Multe și nenumărate au fost poznele făcute în Cișmigiu. Într-o oră de Trigonometrie, ne-am strâns mai mulți la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nemaipomenită îndrăzneală, îi ceru s-o ducă imediat la mal! El nu voi s-o asculte; fata, care știa să canoteze, ca orice demnă tovarășă de plimbare a unui lăzărist, puse mâna pe lopeți și-n cinci minute sosi la debarcader. Sări din barcă ușoară ca un fulg și plecă fără să-i spună o vorbă. ― Nici măcar "la revedere", mă! Și de trei zile, nici un semn de viață! Sânt desperat! În definitiv, ce era dacă o sărutam? Se dărâma cerul? Seca
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la grădinar?“, gândi ea. - Sunt. Și ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În subordinea sa o echipă alcătuită din doisprezece hamali. Mașa vru să-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noi, preciză el, noțiunea de timp e relativă. Uneori sunt ani ce au mărimea unui secol sau mileniu, alteori anii se Întind pe parcursul unor zile. Dar nu vreau să insist asupra acestor chestiuni. În fine, s-a Întâmplat ca la debarcader să sosească din Olanda un transport de alcool Royal. La noi, marca aceasta de spirt are mare căutare. Toți Îl beau, de la mic la mare, cum se spune, de la opincă la vlădică. Spirtul e ieftin și bun. Din antrepozite, alcoolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Totuși, cum se spune, nu port sâmbetele nimănui, iar vinerea mă feresc să Înjur de mamă... Ce-aș mai putea spune despre mine? Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc public. „Se vede, Își spuse el, că puterea sa de influență se limitează la un perimetru destul de restrâns, cuprinzând, probabil, depozitul de băuturi și coridoarele adiacente... În afara debarcaderului, Sophia nu acționează...“ Și, Într-adevăr, „gheișa“ nu-și făcu apariția nici la cea de-a doua votcă, așa că Ippolit Își mai comandă una, pe care o bău stând În picioare, apoi plecă spre casă... A doua zi, scena din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obișnuită, o engleză cu accent "rusesc". Rând pe rând ne-am destins amândouă. A oprit de câteva ori pentru a-mi arăta coasta. De aici de sus se vede ca o dantelă pătrunsă de golfuri de apă. O rețea de debarcadere face legătura între centrul Sydney-ului și suburbiile așezate de-a lungul coastei Oceanului Pacific. O mare parte a australienilor circulă pe apă așa cum noi, românii, circulăm pe uscat. Merg la serviciu, la piață, în vizită la prieteni, la operă sau la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]