1,200 matches
-
nu aveam bani să o „consum“, am abordat tema băutului în zi de leafă. Erau șantieriști cei doi, lucrau la Casa Poporului care se construia nu departe. Câștigau bine. Erau din provincie și își omorau după-amiezile prin crâșme. „E o decadență morală teribilă“, mi-au spus, „să ajungi să bei în zi de leafă. Toată lumea are bani și știe că ești în mălai și a doua zi e cu ochii pe tine. Te vede că nu vii la serviciu, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni se cere luciditate și veghe pentru a nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
zic nimic. Ca manciuriană, mă simt în mod natural mai în siguranță cu manciurieni în pozițiile militare de vârf. Și totuși, există puțini oameni talentați printre prinții și membrii clanului. După două sute de ani de putere, noi am sfârșit în decadență. Nobilii manciurieni își petrec timpul delectându-se cu gloria trecutului. Tot ce știu cu adevărat este că au dreptul la prestigiu. Din fericire, chinezii au fost întotdeauna de acord cu asta. Ei i-au cinstit pe strămoșii noștri și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sfârtecarea propriei ființe care se înalță spre cerul abisal al unei iubiri ce părea fără apus dar și coboară întru pământul dur întemeietor de realitate, o realitate unde orice relație dintre oameni este supusă, ca și aceștia, ascensiunii triumfului și decadenței. Cuprinsă în paradigma vieții terestre, ființa umană este încarcerată în mod tragic nu numai de îndepărtarea și înstrăinarea celui drag dar și de terifianta dispariție întru totul, efectivă a acestuia, dispariție a cărui nume, moartea, se așează pe buzele oamenilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bucătărie, scena cu untul... Neavînd nici vocabularul și nici credibilitatea necesară, n-ai reușit să-l convingi că de fapt ce se Întîmplă acolo ar trebui să se numească sex anal, pentru că, În mintea ta, se asorta mai bine cu decadența personajului... Răzvan n-a părut impresionat de interpretarea ta savantă, și-a menținut părerea: se poate și pe la spate, cu sau fără unt, cu sau fără decadență. Evident, scăpa punctul tău de vedere, așa că l-ai lăsat să triumfe vesel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se numească sex anal, pentru că, În mintea ta, se asorta mai bine cu decadența personajului... Răzvan n-a părut impresionat de interpretarea ta savantă, și-a menținut părerea: se poate și pe la spate, cu sau fără unt, cu sau fără decadență. Evident, scăpa punctul tău de vedere, așa că l-ai lăsat să triumfe vesel și să-ți povestească restul filmului În regim de scheme și faze prost Înțelese. La ora 1, autocarul v-a cules pe toți din parcarea hotelului Jiu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toți acești profeți (preexilici, exilici și postexilici) au ajuns până la noi cărți scrise având numele lor. În timpul perioadei monarhice, profeții nu s-au limitat doar să proclame că Dumnezeu este unic, dar au protestat vehement împotriva a ceea ce ei numeau decadența religioasă a poporului și împotriva nedreptăților sociale, favorizate în mare parte de regimurile monarhice din Nord și Sud: puțini sunt regii care au primit o evaluare pozitivă pe plan religios, chiar dacă din punct de vedere politic erau personalități cunoscute, precum
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
practica creștinului contemporan. Acesta însă este derutat în existența sa de diferitele accente greșite care se pun pe anumite nonvalori și riscă să piardă semnificația iertării și să nu mai creadă în milostivirea lui Dumnezeu. Biserica se contrapune unei asemenea decadențe umane și își orientează energia spre a-l ajuta pe om să se mențină aproape de Dumnezeu. Un instrument util rămâne, așadar, sacramentul reconcilierii. Acesta, însă, e condiționat atât de implicarea penitentului, cât și a confesorului. Atenția asupra procesului dialogic în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
stadioane, pentru rock sau fotbal, dar - pervers torționar mental și moral - îi contorsiona în final întru venerarea aceleiași dictaturi bicefale: Ceaușescu-Păunescu. Uitați-vă la filmul lui Andrei Ujică Autobiografia lui Ceaușescu și veți vedea aidoma întrupat drumul de la grandoare la decadență al celor doi, când numai imaginea Nebunilor cerșetori din tablourile lui Corneliu Baba îi mai putea defini. De la anii primelor mașini Dacia, ai twistului din epoca mandatarilor, ai vizitelor lui Charles de Gaulle și Nixon, ai cuvântării din august ’68
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în rău, resincronizare eficientă sau tardivă. Frenezia evenimentelor editoriale cu sute și chiar mii de oameni, inclusiv concurența neloială a microfoanelor, până la jalea lansărilor cu trei fursecari și-un deget de șampanie în pahar de plastic. Pe scurt: mărire și decadență. Ei bine, uite că roata se rotește. Din pricina sărăciei, exasperării, debusolării morale și mârlăniei fagocitare, cartea (evadarea spirituală) a redevenit o șansă bovariceli beratoare, o supapă emoțională, un debușeu de sentimen talism, verdict etic, proiecție existențială... Și chiar un cadou
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fi tălmăcit într-un singur fel. Căci există două surâsuri în sculptura greacă. Unul arhaic, fermecător și misterios, ca al tinerelor kore, care dispare mai târziu (perșii, au zis grecii, le-au luat statuilor surîsul). Altul melancolic, din perioada de decadență, când statuile încearcă, parcă, să-și învingă oboseala prin puțină frivolitate. "Forța indiferenței! Ea e cea care a permis pietrelor să dureze fără să se schimbe, timp de milioane de ani", citesc în Meseria de a trăi. Numai că "meseria
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mea de ardelean sobru, se ascunde un vulnerabil care are nevoie de tot felul de refugii. Rău alcătuit, probabil, pentru viața reală, mi-am creat și una mincinoasă, în care mă simt în largul meu, fără să supăr pe nimeni. Decadența trupului îmi inspiră un sentiment de grandoare doar în tablourile lui Rembrandt cu bătrâni. Pe plajă, când zăresc vreun bătrân cu trupul deformat de vârstă, strecurîndu-se printre trupurile tinere, aproape impertinente, mă încearcă o strângere de inimă. Am trăit, cândva
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici" nu mai aveau nimic din modelele lor grecești. Toate mărturiile o arată. Bacchus devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau ei înșiși la decadența Romei, lăsîndu-se concurați de Nero și decapitați de Caligula. Dreptul roman era din ce în ce mai des călcat în picioare, jocurile luau locul unei sobrietăți uitate, senatorii acceptau să fie colegi cu un cal, iar pe șoselele pietruite cohortele treceau obosite fiindcă nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
într-o salopetă albă, elegantă, ceea ce îl distinge imediat de ceilalți. Are toate datele unui dandy. Sau ar putea să treacă, așa cum arată ― puțin adus de spate și cu ochelari ― , drept unul dintre acei intelectuali ce-și poartă cu grație decadența ori ratarea, studiind religii rare sau filosofie scolastică fără să producă nimic. Ceva, însă, în atitudinea lui mă intrigă. Nu-mi dau seama ce. Poate faptul că în rafinamentul său, parcă devitalizat, se simte ceva care nu-i în ordine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
interesează pe nimeni dacă n-au avut norocul să ajungă vedete. Am fost convins că marea literatură americană exprimă nu doar America, nu doar "homo americanus", ci și esența civilizației americane, starea ei de spirit. Pe atunci nu bănuiam că decadența Americii însoțește progresul Americii. Și, cumva ține de el. 19 august Sala de așteptare de dincolo de "frontiera" de la aeroportul Otopeni. Câteva scaune mai încolo, Ana Blandiana și Petre Mihai Băcanu cu care merg la Los Angeles, la "Romfest", stau de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
folosesc și, când trebuie să renunț la ele, parcă pierd o parte din mine. De aceea, cred că voi mai avea surprize neplăcute în America. E prea mare cultul pentru tehnologie aici ca să existe un echilibru. Baudelaire vorbește undeva despre decadență ca probă supremă de civilizație. Dar există, ne avertizează același Baudelaire, națiuni care încep prin decadență. Nu e de mirare că America e tânără și bătrână deopotrivă. Trecem printr-un soi de bazar, să vedem o casă-mu-zeu, cea mai veche
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cred că voi mai avea surprize neplăcute în America. E prea mare cultul pentru tehnologie aici ca să existe un echilibru. Baudelaire vorbește undeva despre decadență ca probă supremă de civilizație. Dar există, ne avertizează același Baudelaire, națiuni care încep prin decadență. Nu e de mirare că America e tânără și bătrână deopotrivă. Trecem printr-un soi de bazar, să vedem o casă-mu-zeu, cea mai veche, se pare, din Los Angeles. Aici îmi atrage atenția, într-una din încăperi, o litografie așezată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și chiar un sens, dacă ar fi fost reconstituită ori sugerată atmosfera Romei imperiale de după Hadrian, când luxul și plăcerea au luat locul virtuților aspre. Nu era nevoie, firește, de o morală. Așa ceva nu se potrivește cu Las Vegas. Nu decadența și putrefacția gloriei antice mă așteptam să fie evocate de "Palatul Cezarilor". Dar epicureismul unui Petroniu ar fi fost la locul lui în această magie a jocului. Se joacă peste tot, în nenumărate săli, inclusiv în restaurantele dinlăuntrul hotelului, în timpul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ei. Barbarii nu mai dau târcoale Romei, ci o degradează locuind în ea, Nu-i exclus ca tragedia veritabilă a omului-standard, produs de "Lumea Nouă", să fie, până la urmă, discreditarea tragicului prin eficiență. În Europa, te lovești pretutindeni de obsesia decadenței. Roma "eternă" și "Roma" bizantină (Constantino-polul) au devenit "istorie". Anglia nu mai e stăpâna mărilor. Spania nu se mai poate lăuda că în imperiul ei soarele nu apune niciodată. Gloria navigatorilor portughezi s-a retras în muzee. Parisul constată că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-a retras în muzee. Parisul constată că limba engleză ia locul limbii franceze. Europa e un cimitir al imperiilor. Imperiul roman. Imperiul otoman. Imperiul austro-ungar. Imperiul sovietic. Și nu e nevoie să-l citești pe Spengler pentru a descoperi decadența Occidentului european. În America decadența nu bate la ochi. Dimpotrivă, e ascunsă unde nu te gândești s-o cauți. În progres. Performanțele progresului american, tehnic, științific, economic, camuflează pagubele pe care, în lipsa unui termen mai potrivit, le numesc "sufletești". Vorbesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Parisul constată că limba engleză ia locul limbii franceze. Europa e un cimitir al imperiilor. Imperiul roman. Imperiul otoman. Imperiul austro-ungar. Imperiul sovietic. Și nu e nevoie să-l citești pe Spengler pentru a descoperi decadența Occidentului european. În America decadența nu bate la ochi. Dimpotrivă, e ascunsă unde nu te gândești s-o cauți. În progres. Performanțele progresului american, tehnic, științific, economic, camuflează pagubele pe care, în lipsa unui termen mai potrivit, le numesc "sufletești". Vorbesc ca un veritabil reacționar acum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bricheta!). Eroii romanului sau antiromanului își desfășoară activitatea într-o lume fantastică dar comportamentul lor seamănă cu cel dintr-o lume reală din societatea omenească modernă roasă de invidie și interese obscure spre propria îmbogățire, unde nu lipsește corupția, depravarea, decadența, dezmățul, deșănțarea, lăcomia, iubirea de sine, viclenia, șarlatania și câte altele, alături de religiozitate, înțelepciune și erudism. Curgerea narațiunii printre taine ce urmează a fi descoperite prin descifrarea pergamentelor din piele de vițel sau de viezure sau de capră la prima
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
a pornit spre miazănoapte. De atunci, nu l-a mai văzut nimeni. Julius și-a explicat, astfel, ferestrele bătute în cuie, ca să nu le zgâlțâie vântul, poarta dărăpănată, încăperile goale sau pline de mobile nefolosite. Doar grădina a scăpat de decadență, iar asta s-a întîmplat deoarece, înainte de a se închide în "salonul pendulelor", adică înainte de a se "sminti", cum bombăne Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era acum de față, fiindcă se dusese la altă petrecere, la o verișoară din Villa Maria și acolo nici vorbă s-o poată lua pe suedeză, În Europa s-ar fi putut, dar nu la Lima și apoi În Europa decadența face ravagii, peste tot dai de suedeze și de negri, acum cîteva zile o duseseră la moșie și se purtase Îngrozitor, bineînțeles că nici Finita nici Hitler n-au aflat nimic, dar sălbatica asta se pare că se plictisea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din canalele publice de televiziune. Menestrelii cântau duios muzică populară îmbrăcați ca niște barmani din aceștia de la Clubul de jaz Podul din Timișoara, unde e la ea acasă mai degrabă decadența obosită a vestului decât năvala bine ritmată a dansurilor folclorice naționale. Degrabă mi-am revenit din indistinctul existențial în care căzusem precum tatăl acela de prin povestirile lui Bruno Schulz care, la ore asemănătoare și în aceleași griuri existențiale, se
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]