2,945 matches
-
terminali, ceea ce poate fi considerat și ca o trecere de la adolescență la tinerețea propriu-zisă, coroborate și cu răspunsurile la alte întrebări cu validitate de conținut, ne îndreptățesc însă să afirmăm că atitudinile și conduitele sociosexuale reale, și nu doar cele declarative sunt pertinent reflectate în răspunsuri. De altminteri, chiar dacă am rămâne numai pe planul adevărului narativ (ceea ce declară subiecții), rămâne de interpretat schimbarea pronunțată în configurația răspunsurilor în funcție de sex și vârstă, vizibilă și în aprecierea aventurii amoroase: în anul I, 50
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
economic etc., ci interacțiunea lor, cu alte cuvinte, complexitatea concretă a diversității. b) Aceasta presupune atât o metodologie multiplă (anchete sociologice, interviuri de adâncime, istoria vieții etc.), dar nu asociativă, ci integrativă, cât și interdisciplinaritate efectivă, și nu doar una declarativă. c) Extindem definirea familiei astfel încât să acopere realitățile lumii prezente, în care familia se debarasează tot mai mult de „gloria” conservatorismului, devenind mult mai liberală, laică și democrată (Mihăilescu, 2000). d) Combinăm mai viguros datele cercetărilor sistematice cu reflexivitatea, cu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
S. își schimbă unghiul de observație, punând în discuție atitudinea individului în fața provocărilor pe care i le adresează istoria. Tema inițial anunțată se va pierde însă în evocarea voit confuză a trecutului unui clan, pentru a fi reluată, mai mult declarativ, abia spre final. Un gest de curaj și, în ultimă instanță, un gest politic - Ștefan Rohia, un licean utecist, arborase, în timpul ocupației horthyste, în semn de protest, tricolorul românesc pe coșul unei cărămidării dintr-un orășel nord-transilvănean - tinde a se
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
ca la tot mai multe persoane să apară atitudini ambivalente sau duale. Asemenea pattern-uri nu sunt izolate, ci au un caracter de masă, manifestat și în ceea ce se numește neorasism sau neosexism. Printre altele, aceasta înseamnă că pe plan declarativ se admit egalitatea în drepturi, legitimitatea luptei pentru șanse egale din partea celor dezavantajați social (în particular, grupuri etnice și femeile), dar la modul concret se practică în continuare discriminarea. Poate însemna însă că, și ca retorică, și ca atitudini și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
variabilă: bilunar, săptămânal, lunar. În articolul În loc de program, semnat de Al. Ciura în primul număr, publicația își propune să fie în primul rând „o revistă literară a tinerimii academice” și să promoveze „cultura națională”, pentru ca mai târziu să se rezume - declarativ - la a fi „o revistă a tinerimii” în general. În 1904 sunt anunțate câteva inițiative menite să îmbunătățească conținutul, de pildă cooptarea drept colaboratori a scriitorilor „de valoare”, semnalarea „cărților literare bune” ș.a. Se menționează, de asemenea, că se va
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
nostru, niște hiatusuri care trebuie completate în spiritul adevărului. A privi propriul trecut cu curaj pentru a-l vedea numai așa cum a fost, e o datorie și o onoare, după cum datori sîntem a da la o parte vălul de patriotism declarativ și a vedea unele scăderi regretabile de care ne-am făcut vinovați în trecut, fie în raport cu datoria față de Țară, fie în relațiile dintre noi. Jurnalul părintelui P. Mihail oferă o lecție în această privință, lucru destul de rar întîlnit în literatura
Memorialistică basarabeană by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Journalistic/17159_a_18484]
-
același titlu semnată în „România literară” de Mircea Iorgulescu, devenind în scurt timp o deviză sui-generis a generației optzeciste. Ea racorda în mod surprinzător producția tinerilor iconoclaști la un filon autohton de creație, în condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
posedat, a cărui viață nu are preț decât în măsura în care slujește unui scop. Rienzi e un idealist care se bizuie pe vise și iluzii. El se socotește un iluminat, venit să propovăduiască „omenia” într-o lume pe care o consideră „oarbă”. Declarativ și juvenil, rămâne totuși un personaj interesant prin poezia care îl însuflețește, dar care nu poate susține o compoziție șubredă. Superioară este drama Lăpușneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879). Liniile generale ale subiectului sunt luate din cronici și documente
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
pentru Prometeu (1969) și Marea aurărie (1975). S. și-a conturat târziu o identitate lirică, după experiența scrisului ocazional, adunat în două volume de „poeme de război”, Cneaz peste furtuni (1942) și Marele salt (1943), în care versurile rămân discursive, declarative, de un patetism zgomotos și grandilocvent, vădind o experiență insuficient interiorizată. „Baladele de război”, deseori simple versificări, stau sub înrâurirea poeziei pe aceeași temă a lui Radu Gyr. Câteva sonete îl anunță pe artizanul de mai târziu al acestei forme
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
brațele Deltei, îi apare târziu, în 1980. S. cultivă, cuminte, o poezie a stepei și a deltei danubiene, locuri unde „roua tremură” în spicul de grâu, iar „stelele cad bulgări în marele Nimic”. Versurile sunt fără fior liric, mai mult declarative, obținând uneori contururi ornate cu imagini plastice izbutite, cu reminiscențe ale simbolismului de tinerețe. SCRIERI: În brațele Deltei, Tulcea, 1980. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 789; Chiril Aldea-Cuțarov, Iacob Slavov, „Basarabia”, 1992, 7; Gheorghe Gheorghiu, Iacob Slavov, cronicar literar, „Basarabia”, 1992
SLAVOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289720_a_291049]
-
albă, tipărit în 1946, T. reunește poeme în tonalitate whitmaniană și maiakovskiană, poetul rus fiind și amintit într-un vers. Din păcate, textelor le lipsesc vigoarea și prospețimea fremătătoare, atât de caracteristice vocilor imitate. Versurile sunt „revoluționare” doar la modul declarativ, diluat retoric: „Pumnii aceștia butucănoși și tari / care au robotit pentru altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-au înfrățit / și parcă susțin cerul / și-l mângâie azi”. Ideea structurantă
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
materialele fiind riguros repartizate în opt secțiuni: „Scrieri politico-sociale”, „Lingvistică”, „Istorie”, „Beletristică”, „Literatură”, „D-ale poporului”, „Scrieri polemice”, „Bibliografii, diverse”. Articolul-program Datorințele noastre, semnat de Grigoriu Moldovan, semnifică în esență un act de supunere și fidelitate față de statul ungar, deși declarativ se poziționează pentru susținerea culturii românești: „Ca români suntem datori a susține caracterul român, limba dulce a moșilor și strămoșilor, datinile, obiceiurile, lăsămintele noastre”. Pledoaria cetățenească e circumspectă, mizând pe „tradiția bunelor relații româno-maghiare” și avertizează că orice conflict ar
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
Boema” (săptămânal). În 1992, împreună cu Petru Regep și Constantin Cazmiuc, a editat revista „Timișoara, mon amour” (două numere). A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1971, 1979). Deficiențele primei cărți a lui U., Temperamentul primăverii - tonul patetic și declarativ, gesturile largi și aplecarea grandilocventă spre autobiografic -, sunt depășite în Invitație la vis (1967), unde spectacolul lumii privit din interior este transmis cu uimire și cu glas șoptit. Versurile din Viori fără amurg (1969) aduc în plus ironia și umorul
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
adoptat un ton aproape dur. Au dispărut efectele căutate de stil, luciul de oglindă al poeziei de dragoste, și în general înfățișarea minoră din poeziile anterioare. Poezia se apropie acum de formele discursului și ale prozei zilnice, e neglijentă, batjocoritoare, declarativă, dialogată, epică, directă, alegorică, nervoasă și enervată. Sarcasmul vizează în special două categorii de fenomene: manipularea individului în unele din societățile moderne, distrugerea personalității, domesticirea, îndobitocirea; și rolul poetului, cu lupta lui, adesea disperată, contra celor care-l disprețuiesc sau
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
ca actor (1983) constituie rodul unei pasiuni. De altfel, autoarea recunoaște că speculația ei reprezintă o lectură en simpatía (după formula lui Ramiro de Maetzu), care își revendică drept metodă unică „maxima fidelitate identificativă față de textul analizat”. O asemenea „identificare” declarativă nu exclude însă metoda, concretizată într-o laborioasă străbatere de aproape a textului, atentă mai cu seamă la fluctuațiile psihologice ale protagonistului și mai puțin la sintaxa acțiunilor sau la asamblarea discursului, după cum nu exclude nici „infidelitatea”. Căci, în realitate
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
puțin spectaculoase a lui S. îi corespund coordonate la fel de obișnuite pentru activitatea sa literară. În noiembrie 1935-octombrie 1936 scoate la Mediaș, împreună cu poetul Gheorghe Munteanu, revista ,,Darul”. Editorialul îi exprimă crezul cu privire la sentimentul național, cantonat cam desuet într-un ,,pașoptism” declarativ. Publicistul creionează portretul scriitorului ,,din provincie”, dezavantajat de poziția geografică și de inaccesibilitatea la viața culturală bucureșteană. Transplantat destul de timpuriu în Transilvania, S. rămâne veșnicul nostalgic al Bucovinei natale, imaginea codrilor și poveștile de aici intrând cu prisosință în versuri
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
structură, coerență, raționalitate sau semnificații sunt „construcții” mai mult sau mai puțin retorice care evocă întotdeauna ficțiuni. Or, creațiile curriculare ale lui Tyler, Schwab și Bloom se bazează pe distincții categoriale, includ un anumit conținut ideologic (pe care îl repudiază declarativ), avansează structuri neliniare (pe ce le prezintă ca „liniare”); în plus, cele trei creații curriculare promovează decizii educaționale ce ignoră aspectele etice și eludează caracterul politic al demonstrațiilor și argumentelor la care apelează. Cherryholmes (1988) constata că ambele viziuni postmoderniste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
observabile, separate printr-un interval de timp cu durată variabilă”. Primele conduite aparțin fazei de achiziție, iar cele ulterioare, fazei actualizării, fiind „conduite de recunoaștere, de reconstrucție, de evocare, de reînvățare”. Din rezultatele cercetărilor experimentale reiese că memoria este explicită (declarativă), raportându-se la conținuturi verbale sau imagistice evidențiate prin probe de recunoaștere, și implicită (nondeclarativă sau procedurală). A doua formă include reguli de execuție, deprinderi motorii sau cognitive, reflexe condiționate - conținuturi inaccesibile conștiinței, ce nu pot face obiectul unor reactualizări
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sunt analizate, în contextul activităților școlare, o serie de aspecte referitoare la imaginea și stima de sine, aspecte pe care le sintetizăm în continuare. Imaginea de sine este o reprezentare mentală a propriei persoane sau o structură organizată de cunoștințe declarative despre sine care ghidează comportamentul social. Imaginea de sine presupune conștientizarea a „cine sunt eu” și a „ceea ce pot face eu”, influențează atât percepția lumii înconjurătoare, cât și a propriilor comportamente 1. Este rezultatul unui demers al cunoașterii de sine
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța de a ocroti enigma. Apar, prin urmare, negațiile, dar se forjează și un limbaj al pierderii, al retragerii și al absenței, se construiește un discurs secret. Grâul verde, umbrele, aripile
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
de cobalt (1979), Insomnia dragonului (1989), Ieslea Minotaurului (1993). De regulă libere și nerimate, versurile comunică vibrații ale unei conștiințe active, angajată în construcția unei așa-zise „lumi noi”, nota lirică individualizantă fiind un patos al afirmării edifiante, al situării declarative în conformitate cu exigențele rațiunii, îmbinate însă cu cerințe conjuncturale. Aceasta ar implica scrutarea lucidă a realității, disocierea autenticului de fals, intoleranța față de impostură, fie ea și „socialistă”, orizontul rămânând același: societatea pe care activistul o visează. Orice sofistică dispare însă în
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
expresie a unui „lirism realist și progresist”, iar autorul drept un reprezentant al generației tinere care a rupt tăcerea și s-a alăturat cu versul său eforturilor de înnoire a țării. Poemul inaugural este intitulat chiar Cântec de țară, tonul declarativ, emfatic și hiperbolizant anunțând parcă viitorul traseu al unui poet ce vrea să prindă în lăncile sunetelor „fruntea furtunilor ce s-au întors”, să calce „din tunete-n sunete” etc. Măsura relativă a talentului o dau însă versurile care consemnează
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
se constituie în epifanie a duratei pure, semn al autenticității garantate de spontaneitatea coeziunii afective a psihicului. Poate fi însă identificat „fluidul de autenticitate” despre care vorbește Perpessicius cu fluența meandrică, leneșă și aluvionară, a memoriei involuntare proustiene? În ciuda politicii declarative și a patetismului argumentativ cu care își susține afinitatea spirituală cu autorul Timpului regăsit, P. - așa cum au dovedit-o studii critice importante, de la G. Călinescu la Alexandru George și Nicolae Manolescu - este destul de departe de a transpune în practică un
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
vioiciunea narațiunii, naturalețea dialogurilor și predilecția pentru stilul oral. În romanul Livada cu nuci albaștri (1985) M. încearcă o narațiune mai complicată, cu digresiuni etice, dar fără a face o analiză a tribulațiilor morale ale protagonistului, finalul romanului fiind retoric, declarativ, neconvingător. Este autorul scenariilor pentru filmele Portița (1990), Umbre (1993) ș.a. SCRIERI: Maica Maria, Chișinău, 1983; Livada cu nuci albaștri, Chișinău, 1985; A fluierat în timpul Evangheliei, București, 2003. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Timpul real și cel probabil la debutanți, LA
MUNTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288287_a_289616]
-
Încă de la început se remarcă în versurile lui M. o înclinație aparte pentru temele cu rezonanță dramatică, pentru momentele limită din existența umană. O conștiință poetică mutilată de experiența războiului se exprimă în versuri patetice, deseori retorice, pe un ton declarativ, ce se vor ecou al cântecelor semenilor de pretutindeni: „Nu pot să uit nici morții, nici bombele, nici vina./ Eu sunt ecoul unor chemări suind din lut/ Prin mine se-ntregește din pulberi Hiroșima/ Și brațul meu e spada și
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]