631 matches
-
Avusese intenția ca vorbele lui să fie pentru ea ca un duș rece. Insinuarea că e speriată îi făcu obrajii să se păteze de roșeață. Rămase o clipă în picioare, iar apoi, cu o mișcare rapidă, își băgă mâna în decolteu și scoase o armă energetică strălucind de albeață. - Dacă nu pleci în clipa asta, trag. Hedrock își depărtă brațele de trup ca un om supus percheziției. - Un pistol obișnuit, zise el uluit, împotriva unui om care poartă o armă defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei. Alta îi potrivi mantaua de cârpă și închizătorile din gablonz, chit că în tablou se vedeau de aur. — Ești gata, îi zise și îl altoi peste fund cu palma ei lată, de croitoreasă. Porni înainte și constată în curând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pare rău, declară Cristescu urmărindu-i degetele delicate cu un singur inel subțire ― o marchiză ― și așteptând să pună pe masă ceașca, îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă. Bătrâna se sperie. Își duse mâna la decolteul îngust. ― Ce s-a întîmplat? ― Doru Matei a murit ieri dimineață. Un accident. ― Accident? ― L-a izbit un troleibuz în timp ce traversa neregulamentar strada. ― Dumnezeule! exclamă Melania cu ochii plini de lacrimi. Ce nenorocire! Ce destin necruțător după aproape un an
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca un cadavru. Ai face bine să duci aparatul acesta înapoi la magazin. — Abia l-am adus înapoi săptămâna aceasta de la New Orleans, spuse domnul Levy, suflând în firele negre din părul de pe piept pe care le putea vedea prin decolteul în V al halatului său de pluș. Tocmai făcuse o baie de aburi și voia să se usuce complet. Chiar și cu o instalație de aer condiționat care funcționa tot anul și un calorifer, nu puteai fi niciodată sigur. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În fiecare zi trebe să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă și ridică o bretea care îi alunecase. Să-ți spun ceva. Vrau să fiu dreaptă. Ignatius ăsta a fost la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare, care lătra to’ timpu’ chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ani și o înfățișare perfect normală. Ar fi putut fi oricine: o contabilă, o prietenă, o secretară, o asistentă. Putea trece drept orice. În seara aceea era îmbrăcată în stil Vegas, cu părul blond pieptănat și o rochie sclipitoare, cu decolteu adânc. Era puțin supraponderală, ceea ce făcea ca impresia să fie perfectă. Vasco era cu ea de patru ani și lucrau bine în echipă. Iar în viața particulară se înțelegeau bine. Ei nu-i plăcea deloc că el fuma țigări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
șocat la șaisprezece ani de niște fraze care astăzi mă fac să sar În sus. „Aventura dragostei“, scria tata În 1957 În vreme ce, sub același acoperiș, eu Îmi Întrețineam excitația trezită de tot ce ține de procreare uitîndu-mă la fotografii cu decolteuri, „aventura dragostei constă mai Întîi În a se admite unul pe celălalt. A se admite: a accepta că ea e feminină, a accepta că el e masculin. Feminină, cu acea facultate de a se retrage brusc În sine, cu nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dar ești tare timid! Nu trebuie să fii așa de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un profesor, desigur - care Își vîrÎse amîndouă mîinile În decolteul celeilalte studente și Îi lingea de zor urechile. Studenta Își dăduse capul pe spate și Închisese ochii. Scena era cam vulgară. „Scoate-ți ochelarii“, mi-a spus Virginia, „am să-ți arăt“. Mi-a rezemat obrazul de pieptul ei, cambrîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-ți arăt“. Mi-a rezemat obrazul de pieptul ei, cambrîndu-se pentru a-și sprijini sînii de gura mea. Cu respirația tăiată, i-am simțit mîna pe șlițul meu. Ce-ar fi gîndit despre asta Martin Heidegger? Sărutările mele pe decolteul adînc al Virginiei aveau ceva de-a face cu viitorul anterior? Chiar dacă purtarea mea se vădea a fi o fugă heideggeriană din fața morții, preferam să mă Îndrept spre sînii Virginiei, cărora li se potriveau mai bine decît poemelor lui Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ce-i cu asta? Desert Rose Începu să-i aranjeze hainele lui Kitty. Mai Întâi Îi Înnodă cămașa la mijloc, lăsându-i talia descoperită; apoi scoase o agrafă din geantă și bluza modestă pe care o purta Kitty căpătă un decolteu mai adânc decât și-ar fi dorit ea. — Stai puțin, zise Kitty, de ce trebuie să fiu eu târfa? — Draga mea, În acest moment ești singura disponibilă. La scurt timp opri un camion. Avea număr de Mexic și steagul mexican pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
va fi că oamenii vor fi Întotdeauna drăguți cu alți oameni pentru că vor purta niște brățări electronice care le vor monitoriza nivelul de agresivitate. De fiecare dată cînd spui răutăți, ești curentat. Băiatul cu sondajul rămîne cu ochii lipiți de decolteul lui Tiffany, Înrămat de lîna de angora; vîrful limbii Îi atîrnă din gură. — Eu cred că pentru un „futu-te“ bine plasat merită să Încasezi un șoc din ăsta, replică Susan. Milena nu le bagă În seamă și Îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un anume minimalism monastic și uneori era greu să știi dincotro bătea vântul. Scurt și negru, hotărî Fran. Formula asta funcționa pentru orice ocazie. Exemplul în cauză mergea cel mai bine cu un sutien Wonderbra, dar Fran decise că un decolteu prea generos ar putea distrage atenția de la gravitatea momentului. Omul venea să strângă fonduri pentru perechile care nu aveau copii, nu să-i contemple topografia, sau top-o-grafia, dacă sutienul Wonderbra își împlinea menirea. Fran trase fermoarul rochiei mulate cu ajutorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rochii de mireasă de lângă piață unde îmbrăcau „mireasa care știe ce vrea“ de la coroniță până în vârful condurilor. Henrietta îi arăta o chestie cu crinolină, din mătase albă, cu mai multe volane decât perdelele de la teatru, fără umeri și cu un decolteu pe care chiar și Scarlett O’Hara l-ar fi considerat indecent. Fran clătină din cap. — OK, atunci ce zici de asta? Poate e mai pe gustul tău. Arătă spre o rochie delicată și elegantă Catherine Walker, fără urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu coadă de cal și cercel, care le amintea tuturor de Sean, cu excepția faptului că avea mușchi. — Îmi pare rău, amice, zise meșterul aplecându-se și lăsând să i se vadă doi centimetri dintr-o fesă, în ceea ce secretarele numeau decolteu pe fund. Dar ești ziarist, nu, n-ai nevoie să gândești. Voi oricum inventați tot. Se lucra de asemenea la extinderea biroului de recepție, pe o suprafață dublă, astfel încât cititorii să poată veni să dea anunțuri și acolo, ceea ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adunați în jurul celei mai tinere și drăguțe dintre mirese care ducea tratative aprinse cu un fotograf de la un ziar de scandal, care aproape că o convinsese să pozeze purtând o jartieră pe care o scosese din buzunar și expunând un decolteu mai generos decât al Pamelei Anderson. Încercând să nu se piardă cu firea, Fran își croi drum prin mulțime și aproape că le târî pe cele două mirese recalcitrante până la Cathedral Arms ca să se schimbe. După cinci minute, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-se asupra picioarelor ei. Cu asta sînt șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă cu ochii pe el. Din fericire, omul nu e cîtuși de puțin conștient de comportamentul nostru pueril. — Șapte, șoptesc și eu cînd socru-meu aruncă o ocheadă la decolteul Lisei. Iarăși ne apucă pe amîndouă chicotitul. Dan clatină din cap, prefăcîndu-se serios. — Mai exact, ce vîrstă au nevestele noastre? Îl Întreabă el pe Gregory. — Cred că În seara asta au iarăși vreo cinci anișori, răspunde acesta, cu gura pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am fost vreodată. La patru fără cinci, am terminat. Noii mei cercei de cristal scînteiază În lumina lămpii, simt pe piele moliciunea noului pulover, care-mi face talia să arate cum n-am mai văzut-o de luni Întregi, iar decolteul, fără falsă modestie, e de-a dreptul spectaculos. Pantofii cu toc Îmi conferă o eleganță pe care nu am mai Încercat-o din ziua nunții și surîd acestei variante Îmbunătățite a propriei mele persoane, care, la rîndul ei, Îmi zîmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce nu se Întâmplase nu se Întâmplase. Și oricum, sunt doar știri urâte și morți uciși. În tunelurile calde ale metroului, sub pământ, era deja vară. Mama Își scoase blana, punându-și-o pe umăr. Purta maleta vișinie cu un decolteu Îndrăzneț. Mama avea aproape patruzeci de ani. Și după părerea Valentinei Îi arăta pe toți - dar când o cunoscuse, proful Îi spusese că pare sora mai mare a Valentinei. Mulțumită prostește, dar neîncrezătoare din fire, mama Îl Întrebase dacă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de soclul statuii lui Marc Aureliu, strângând În pumni o mână de boabe de orez, pe care nu Îl aruncase după obicei, În Întâmpinarea mirilor. Iar când Maja Îl chemase, el se apropiase și, polemic, lăsase orezul să cadă În decolteul boleroului ei și-l văzu dispărând În adâncitura sânilor. Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia și brațul stâng al celeilalte doamne, se pregătea pentru poză. Prima, mama lui Aris, de patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
până la refuz. În realitatea istorică a anului 1460, Ghighina reacționase violent. De îndată ce-i simțise penisul sub degete, îl împinsese prompt și-i arsese o palmă. Apoi începuse lupta. El o îmbrâncise până în mijlocul camerei, îi apucase rochia ei dantelată de la decolteu și-o rupsese până la mijloc. Ea îi mușcase fără milă mâna și țipase după ajutor. Atunci o doborâse cu un pumn și, pentru că voia să fie sigur de victorie, se aruncase asupra ei și-i apucase gâtul cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o jumătate de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coleg de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului acestui codeținut? Îl Întrebă Marie cu mare interes. În timp ce mașina de fotocopiat multiplica paginile, directorul, adresîndu-se aproape exclusiv decolteului tinerei polițiste, Își debita anecdotele despre acel ciudat psihiatru care se sinucisese În cursul transferării lui În noua clădire. Lucas interveni. - Presupun că fosta lor celulă nu mai există? - Ba da, așteptăm mereu creditele pentru renovare. - Aș putea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai degrabă mamă și fiică decît mătușă și nepoată. Amîndouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decît al mamei -, amîndouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amîndouă rîd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
îi observam pe amândoi. Gelozia îmi dădea târcoale, mai ales că soția mea își întinsese mult bărbia în față, în vreme ce Adler se retrăsese ușor. A urmat (trebuia să mă aștept la ceva în genul ăsta) jucatul cu mărgelele argintii deasupra decolteului. Kristine, aparent cu inocență, cu un gest pe care i-l cunoșteam bine, a început să frământe mătăniile, scoțând sunetul acela plăcut care te făcea, nu știu de ce, să înghiți în sec. Căpitanul n-a rămas indiferent și, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de acolo erau cu siguranță mai picante decât cele pe care le adopta acum - asta dacă nu apărea în ediția de a doua zi a ziarului Mail întinsă pe spate, cu picioarele desfăcute și o mână vârâtă pe jumătate în decolteu. Aveam îndoielile mele. O să începem repetițiile pentru Casa păpușilor în curând, zise ea. Hugo ridică din sprâncene: — Da’ mult o să mai țină repetițiile. —Dragă, e o piesă foarte complexă, zise Violet, pe un ton afectat. Și după toate tulburările astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]