787 matches
-
matrapazlâcuri, încă mai putem spera... Ce-a scris Rareș? întreba Felicia. Abia dacă trecea cu bărbia de tăblia mesei, dar nu era dispusă să se lase neglijată. Ce-a scris Rareș... Asta, spunea tata, nu cred că am dreptul să deconspir. Doar dacă... Și se întorcea către Rareș întrebător, așteptând. Cum însă Rareș rămânea tăcut, tata renunța să mai aștepte. Spunea: dar un pronostic pot să fac. Și uite, îl fac! Rareș o s-ajungă scriitor! Nu râde, Felicia. Un mare scriitor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cât și datorită faptului că viața autorului se „toarnă” și se mărturisește în paginile cărții. Dar autorul este poet. Intercalarea prozei cu versuri, unele din ele create în timpurile retrospectivei, sporește valoarea povestirii. Poeziile sunt de o rară gingășie ce deconspiră o adâncă și inefabilă tandrețe pentru eroina „Jurnalului.” Tandrețe atât de puternică la vremea ei și din care a încolțit și a rodit romanul (biografic aș zice). Textul îmi confirmă bănuiala: „Tu, cealaltă, adevărată, ai rămas imprimată în mine, în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
mici și gospodari bătrâni și epuizați de un sistem politic terorizant și umilitor, și, în ciuda realităților dezolante, visează la veșnicia satului cu tradiționalele lui elemente din secolul trecut: câini vrednici, oi, casă din chirpici, din bârne sau cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste, un suflet elegiac bântuit de dorul de țară, de casa părintească, de copilăria dusă, de revolte antiguvernamentale postdecembriste. Cartea sa este un cânt al durerii și revoltei, cu vizibile transparențe biografice. Măcinat de dorul țării
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
în care, cu capul plecat (sabia nu-1 taie), Ion Costache Enache a știut să supraviețuiască și să realizeze spre sfârșitul vieții lui, o proprietate în celebrul Bucium, cu plopii lui Eminescu, o familie sănătoasă, vrednică și copii titrați. Lecturarea cărții deconspiră tocmai drumul spinos spre aceste împliniri pe care și le dorește tot omul. Postață în Ioan Costache Enache, Eroi au fost... Memoriile mele, Editura PIM Iași, 2010, pag.376-380. Dintr-un sat uitat de Dumnezeu, prin care curge un râu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
din Bellagio. Am scris întot dea una singur în cameră, cu ușile-nchise, nu dintr-o nevoie pato logică de singurătate și claus trare, cum am pretins mereu, ci pentru ca micul, dar esențialul secret al inspirației mele să nu fie deconspirat. Astăzi, când cred că am scris destul, când pentru mine aproape că nu mai contează dacă voi mai adăuga alte cărți la cele deja publicate, m-am gândit că ar fi timpul să dezvălui de bunăvoie ce anume este obiectul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sentimentul că aveți ceva cu ea și o așteptați la cotitură... În sfârșit, bat cîmpii! Maiorul îl privi iute apoi coborî pleoapele. " Eram convins că a fost ideea ei. A găsit și mijlocul de-a o comunica fără să se deconspire. Dar asta nu-i o probă. Nu, o aiureală ca asta n-o poți susține în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Au atacat! Se uită spre micul marinar care era încătușat și legat de perete. Era Timmy. — Ai văzut ce mi-ai făcut cu ușa? întrebă mustrător Dorian, din spatele lui Ignatius. — Dușmanul e printre noi! exclamă Ignatius agitat. Cineva ne-a deconspirat! Spune-mi cine! Au pornit împotriva noastră! — Scoate-mă de aici, se rugă micul marinar. E teribil de întuneric. — Prostănac ce ești! exclamă Dorian, scuipându-l pe marinar. Cine te-a legat aici? — Afurisiții ăia de Bill și Raoul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să primești.” C. Braga, De la arhetip la anarhetip „Este cunoscut faptul că unul dintre simptomele postmodernității este pierderea certitudinii ontologice sau, mai precis, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Trăim într-o epocă dominată de o ‹‹ ontologie slabă ››, în care conceptele
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
arhetip la anarhetip denaturarea valorilor de orice natură în societatea actuală. Postmodernitatea atât de apreciată duce la pierderea corectitudinii ontologice, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Autorul afirmă că „marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice”. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Într-o epocă dominată de o „ontologie slabă”, conceptele grele ale religiei
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
Jack Îmi Întîlnește privirea Întrebător și eu Îl fixez rugător, Încercînd să-i transmit mesajul că n-am avut de ales, că Îmi pare foarte rău, că, ce s-o mai lungesc, Îmi vine să mor... Înțeleg că am fost deconspirat, spune zîmbind. — Jack ! exclamă Kerry, care și-a reluat aerul superior. Îi zîmbește fermecător și-i Întinde mîna. Îmi pare bine să te cunosc cum se cuvine. — Mă bucur, spune Jack. Dar... n-am făcut deja cunoștință ? — Ca oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat În creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi Încă să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat în creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi încă să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
doar două degete de a deborda, abătîndu-se deasupra Capitalei, nu în ultimul rând pentru a-și clăti și tăvăli cerul gurii prin aroma pipărată a dialectului dâmbovițean. Avea și alte marafeturi de regulat: ungerea chichițelor și rafinamentelor cu care e deconspirat că tîrește în înșelăciune întregul pământ locuit, surparea adevărat-credincioșilor, depășirea cifrelor de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulți, dar și încingerea unor chefulețe afurisite cu duducile sau văduvoaicele ce-l așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de acumulare și ar sparge avioane!... Doamna cea ștearsă, madam Nicolici, strânse buzele, de data aceasta nu doar pentru a se dovedi persoana respectabilă ce-i făcea întotdeauna o imensă plăcere să se dovedească. Dar și pentru a nu-și deconspira zâmbetul măgulit. Tuși, scuturîndu-și ca pe niște cârpe plămânii, de fum de țigaretă Snagov. 395 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI staționă, pentru mai mult timp, pe cerul patriei, vibrând din miile de frânghii nevăzute, întocmai ca un zeppelin. Prima
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ezitat să afirme că înțeleg comportamentul „omului primitiv” (identificat de multe ori cu „omul religios”) mai bine decât acesta, lipsit de gândire conceptuală, s-ar fi putut înțelege pe sine. Pentru moderni, scopul principal al științelor sociale este de a deconspira alianțele ideologice care - mai ales în epocile dominate de reprezentări religioase - ar fi supus omul unui irepresibil regim de forță. Ontologia ierarhică specifică universului religios ar falsifica esența omului, care este aceea de ființă liberă, înzestrată, spre deosebire de alte animale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
credința că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu sentimentul că sânt un impostor de anvergură. Știam, totuși, că e prea devreme pentru a-i deconspira neștiința mea: era în ceasul când avea nevoie să mă vadă așa, nespus de puternic, de bun și de învățat. Știam că în asemenea momente trebuie să pătrund în ființa lui ca un model care trebuie urmat și cu care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va destăinui tainele pline de înșelăciune ale stăpânului, ava fugind de rușine din mijlocul grupului în momentul în care este deconspirat. Sluga dezvăluie auditoriului curios metodele folosite de alchimiști în căutarea obținerii aurului și aduce în prim plan și imaginea unui preot naiv, dar lacom, care, din dorința de parvenire, va fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va destăinui tainele pline de înșelăciune ale stăpânului, ava fugind de rușine din mijlocul grupului în momentul în care este deconspirat. Sluga dezvăluie auditoriului curios metodele folosite de alchimiști în căutarea obținerii aurului și aduce în prim plan și imaginea unui preot naiv, dar lacom, care, din dorința de parvenire, va fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
decât bărbații să dezvolte o durere cronică după un traumatism similar celui pe care l-ar putea suferi un bărbat (Unruh A.M., „Gender Variations in Clinical Pain Experience” în Pain, nr. 65, 1996, p. 123-167). McDonald și Bridge (1991) au deconspirat acest stereotip în mod abil. Ei au cerut unui grup de 160 de infirmiere să citească un document în care era prezentat un pacient cu starea sa de sănătate. Acesta era, în funcție de condiții, fie bărbat, fie femeie. Infirmierele trebuiau apoi
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
libertatea, democrația. Am auzit chiar comentarii stupefiante de genul acesta: „America trebuia să plătească odată și odată pentru politica și orgoliul său nemăsurat”. Un asemenea „raționament” mi se pare greșit și profund nedrept, mărturisind o reacție de tip „taliban”, care deconspiră și reactivează o răutate latentă, care face să irumpă cu violență niște frustrări și complexe mult timp ascunse, nemărturisite. Ceea ce mă uimește în asemenea situații este nepăsarea, ușurința și chiar indecența cu care oamenii se alătură răului. Am încercat să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
n-ar fi decât banale apologii), cât pulsiuni structurante ale textului de jurnal. Prin urmare, autoportretul este o formă retrospectivă de organizare a textului literar. Scriitorul nu are o putere mai mare asupra lui decât asupra propriei inspirații. El Își deconspiră sensurile pe un interval, relativ cuprinzător, Între ceea ce-și propune să fie și ceea ce este cu adevărat: adică Între o oglindire a eului și o scriitură aparent ne-literară, existând paroxistic și anarhic În paginile segmentate ale jurnalului. Ieșind
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu mai ia în calcul doar specia. Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"33, deși reproduc, formal, operele parodiate (un poem parodic nu rămâne pur și simplu tributar genului liric), cercetătorul "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
deși e posibil ca ea să fi făcut subiectul unor capitole anterioare către care trimite episodul călătoriei pe mare, în timpul căreia Encolpius și Giton sunt nevoiți să se deghizeze; frumusețea lor e descrisă amănunțit etc. Revelator este și episodul care deconspiră limitele pasiunii mult-încercatului cuplu, întrucât acesta i-a oferit lui Petronius un bun prilej de a ridiculiza drama sentimentală, fapt de altfel semnalizat de narator prin comentariul "în timp ce se juca această poveste sentimentală, ca la teatru", adăugat la finele fragmentului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-se la Don Quijote, despre parodie ca gen în sine, nemailuând în calcul doar specia (în sens strict, romanul). Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"241, deși reproduc, formal, operele parodiate, acesta "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul, "deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în om, când în insulă". Întâlnirea cu Vineri care se produce de-abia către finalul cărții maschează, de fapt, o altă problemă de ordin filozofic: relația eu alteritate. Sub aparența unei parodii relativ fidele originalului, Vineri sau limburile Pacificului își deconspiră caracterul problematizant doar o dată cu pregătirea deznodământului, prin intermediul căruia se introduce și fundamentala schimbare de optică. Mitul născut o dată cu Robinson Crusoe, cel "al puterii cu care e înzestrată civilizația europeană de a migra și de a se putea reconstrui pe sine
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]