851 matches
-
și poate fi schimbat, prin cultură, dar fără să fie renegat, ci acceptat, ca pe ceva concret, existent, contra căruia poți doar să lupți. Lupta aceasta o va transforma în eroină. 3. Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției 3.1. Deconstrucție și canon la Ana Blandiana O analiză pertinentă a poeziei, în general, impune, în mod necesar, o raportare atât la epoca/ generația/ curentul căruia îi aparține, precum și la coordonatele literaturii epocii respective. Așa cum am stabilit, în capitolele anterioare ale lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la epoca/ generația/ curentul căruia îi aparține, precum și la coordonatele literaturii epocii respective. Așa cum am stabilit, în capitolele anterioare ale lucrării noastre, ne propunem să aducem o nouă abordare de analiză a scrierilor în versuri ale acestei autoare, din perspectiva deconstrucției canonului, percepută, din prisma filosofiei derridiene, nu ca o dărâmare a valorilor trecutului, specifică unor compartimente ale modernității precum avangarda, de la futurism și dadaism, la suprarealism -, ci ca o reconsiderare a realității, păstrând fundamentul și intervenind doar în câteva elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o dărâmare a valorilor trecutului, specifică unor compartimente ale modernității precum avangarda, de la futurism și dadaism, la suprarealism -, ci ca o reconsiderare a realității, păstrând fundamentul și intervenind doar în câteva elemente de structură. În acest sens, avem în vizor deconstrucția ca reconstrucție sau ca reconsiderare a texului, printr-o analiză mai profundă a acestuia. Și, cum poetica este intim legată de orientările din lingvistică, "atât sub aspect metodologic, cât și sub aspect doctrinar"1, considerăm absolut legitim și necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și artistice, dar și criza identitară pe care o promovează acest curent, precum și rolul distinct al poeziei acesteia, prin influența majoră asupra generațiilor ulterioare de scriitori și de cititori, alături de criza individuală. O cercetare a poeticii Anei Blandiana din perspectiva deconstrucției canonului, precum și a modului în care intervine aceasta în evoluția poeziei ulterioare, impune, în mod implicit, cunoașterea prealabilă a unor noțiuni în plus de teorie literară, alături de cele despre care am discutat deja, pe care le vom utiliza pe parcursul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a unor noțiuni în plus de teorie literară, alături de cele despre care am discutat deja, pe care le vom utiliza pe parcursul acestui capitol de analiză. O primă definire o vom aduce conceptului de poetică, pe care noi îl punem în legătură cu deconstrucția, intitulând lucrarea noastră: o poetică a deconstrucției. Într-o definiție de dicționar, termenului de poetică îi este alocat următorul semantism: "Poetic, -ă, poetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adj. Fig
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literară, alături de cele despre care am discutat deja, pe care le vom utiliza pe parcursul acestui capitol de analiză. O primă definire o vom aduce conceptului de poetică, pe care noi îl punem în legătură cu deconstrucția, intitulând lucrarea noastră: o poetică a deconstrucției. Într-o definiție de dicționar, termenului de poetică îi este alocat următorul semantism: "Poetic, -ă, poetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adj. Fig. Care poate inspira pe poeți, demn de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe o alta, existentă deja, iar pe de altă parte, deconstrucția de sine sau deconstrucția propriului canon, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe o alta, existentă deja, iar pe de altă parte, deconstrucția de sine sau deconstrucția propriului canon, prin promovarea unei poetici a permanentei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe o alta, existentă deja, iar pe de altă parte, deconstrucția de sine sau deconstrucția propriului canon, prin promovarea unei poetici a permanentei căutări și a permanentei regăsiri. Ne propunem prezentarea conexiunilor culturale ale operei Anei Blandiana cu spațiul ideologic și estetic șaizecist, urmărind totodată și modul în care autoarea reușește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe o alta, existentă deja, iar pe de altă parte, deconstrucția de sine sau deconstrucția propriului canon, prin promovarea unei poetici a permanentei căutări și a permanentei regăsiri. Ne propunem prezentarea conexiunilor culturale ale operei Anei Blandiana cu spațiul ideologic și estetic șaizecist, urmărind totodată și modul în care autoarea reușește să deconstruiască un Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de Generația 60. Să nu uităm că poeta aparține autorilor subversivi, nu celor disidenți, adică le aparține celor care preferă să își țipe nemulțumirile în spatele metaforelor, instaurându-și astfel o lume proprie, aflată undeva, înăuntrul sau dincolo de realitatea exterioară propriu-zisă. Deconstrucția canonului la Ana Blandiana devine, astfel, o deconstrucție a realității exterioare, în schimbul creării alteia, de refugiu, transpusă prin proprii ochi, din prisma propriei înțelegeri a lumii. Pornind de la ideea lui Roland Barthes, care "vorbea despre puterea de a produce catharsis
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aparține autorilor subversivi, nu celor disidenți, adică le aparține celor care preferă să își țipe nemulțumirile în spatele metaforelor, instaurându-și astfel o lume proprie, aflată undeva, înăuntrul sau dincolo de realitatea exterioară propriu-zisă. Deconstrucția canonului la Ana Blandiana devine, astfel, o deconstrucție a realității exterioare, în schimbul creării alteia, de refugiu, transpusă prin proprii ochi, din prisma propriei înțelegeri a lumii. Pornind de la ideea lui Roland Barthes, care "vorbea despre puterea de a produce catharsis-ul prin literatură, pentru că literatura se opune stagnării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
permanent, al absolutului, stângaci, din păcate, în crearea personală a acestui absolut, până la denegația lui din final, când se sinucide. Ne propunem să îmbinăm, în cele ce urmează, analiza care urmărește cronologia volumelor cu aceea a toposurilor poetice. Specifică atât deconstrucției, cât și neomodernismului, este întoarcerea spre trecut, cu preluarea simbolurilor ancestrale, care, însă, sunt recondiționate, printr-o raportare a lor la necesitățile prezentului. Fie la nivel individual, fie la nivel paradigmatic, conotațiile simbolisticii devin mereu altele, intervenind argumentativ în susținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neomodernismului, este întoarcerea spre trecut, cu preluarea simbolurilor ancestrale, care, însă, sunt recondiționate, printr-o raportare a lor la necesitățile prezentului. Fie la nivel individual, fie la nivel paradigmatic, conotațiile simbolisticii devin mereu altele, intervenind argumentativ în susținerea ideii de deconstrucție a canonului. În poezia Anei Blandiana, întâlnim o serie de simboluri specifice, preluate din literatura populară sau din tradiția scrisului românesc cult, care capătă originalitate printr-o deconstrucție a semnificației originare sau a trăsăturilor impuse de curentul literar. Pe acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradigmatic, conotațiile simbolisticii devin mereu altele, intervenind argumentativ în susținerea ideii de deconstrucție a canonului. În poezia Anei Blandiana, întâlnim o serie de simboluri specifice, preluate din literatura populară sau din tradiția scrisului românesc cult, care capătă originalitate printr-o deconstrucție a semnificației originare sau a trăsăturilor impuse de curentul literar. Pe acestea le vom analiza în cele ce urmează, având ca obiect central o privire de ansamblu asupra specificului metaforei la Ana Blandiana. În acest sens, grupăm, încă de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce urmează, având ca obiect central o privire de ansamblu asupra specificului metaforei la Ana Blandiana. În acest sens, grupăm, încă de la început, creația Anei Blandiana în două etape. Prima etapă o numim, generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat în limbajul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (în care poeta, pornind de la realități, descompuse în prealabil sau îndepărtate de sensul originar, reconstruiește o nouă realitate, aceasta fiind, totodată, și etapa absenței metaforei). 3.1.1. Etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției. 3.1.1.1. Metafore successive Numim metafore successive acel lanț metaforic din cadrul volumelor poetei, care se nasc una pe cealaltă, generând un context complex, cu structuri stilistice și semantice, aparținând unui camp comun și aflate în interdependență. Pentru Cicero
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tot o interpretare de ansamblu și contextuală a mesajului operei literare, pornim la drum cu analiza poeziei Anei Blandiana, referindu-ne la prima etapă a creației acesteia. Această primă etapă am intitulat-o sugestiv etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției. Ne-am permis să deconstruim parțial semnificația originală a metaforei succesive, adoptând o definiție a metaforei care dă naștere alteia, odată cu evoluția cronolgică a volumelor. Întregul metaforic pornește din faptul că nu există metafore specifice unui volum, care nasc altele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un mod de a fi, pentru Ana Blandiana. Unicul mod de a exista. Fericirea, nașterea, viața, moartea, ploile, zâmbetele, tristețile toate acestea par a deveni metafore succesive sau motive subordonate aceleiași teme majore: poezia și condiția poetului. Se știe că deconstrucția ca reconstrucție presupune, pe de o parte, și subiectivizarea trăirilor celorlalți în propriile trăiri, făcând din elemente generale, comune existenței umane, elemente individuale. Nevând, însă, un semnificat originar, adică un punct comun de pornire fundamental, interpretarea simbolisticii, care marchează la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana, toate aceste elemente sunt intim legate de sufletul său, care devine motorul de fabricare a unei noi realități. Dincolo de feminin sau de amprenta neomodernistă, se stabilește o nouă voce, aceea care face din aceste elemente constantele propriei vieți, deconstrucția funcționând prin demolarea vechilor sensuri universal valabile ale ecestor elemente poetice. Volumul Persoana I plural deschide creația poetică a Anei Blandiana, fiind publicat în 1964. Ca de altminteri toate celelalte volume care îi vor succeda acestuia, Persoana I plural este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
devine interioară prin intermediul filtrării personale și a transpunerii obiectivului în subiectiv. Totodată, acest volum devine premisă pentru celelalte, fiind cel mai complex în ceea ce privește temele și simbolurile poetice, pe care autoarea le va relua ulterior, transformându-le. Vorbim, astfel, despre o deconstrucție interioară, la nivelul propriilor toposuri poetice, realizată prin intermediul vârstelor. Deși considerată de Alexandru Piru ca făcând parte din cel de-al doilea val al Generației '6041, Ana Blandiana, fire inteligentă și sensibilă totodată, folosește cu dibăcie întreg arsenalul pus la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ploi, pentru manifestarea bucuriei de a trăi. Ploaia devine metaforă particulară a universului Anei Blandiana, care capătă conotații distincte tocmai printr-o încercare de atribuire a ei cu semnificații metafizice. Modul nou de a traduce ploaia în termini personali, așa cum deconstrucția impune, este la Ana Blandiana un mod de redefinire a sinelui. Învelișul lingvistic al termenului, alcătuit din diftongi ascendenți, deschiși, semn al luminozității unui spirit înalt este legat de grupul consonantic surd pl, care creează o splendid imagine auditivă ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
teme (candoarea, adolescența, natura descătușată, datoria față de părinți, care simbolizau adevărata tradiție interioară, în raport cu altele, false și impuse din afară)"56. Totuși, aceste teme cu nuanță etnică și etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că, atât dansul, cât și jocul, reprezentate, la nivel verbal, prin fragmentarism, sau prin versuri scurte, lapidare, uneori, cu o punctuație neglijentă, constituie acele elemente variabile ale existenței, care dovedesc vulnerabilitatea timpului, fie el și unul ireversibil. Realizând o posibilă deconstrucție a ludicului, Ana Blandiana îi conferă jocului înțelesuri noi, numai de ea știute, așa cum aparentul joc al lui Ion Barbu, din Domnișoara Hus, este unul erotic, aproape sexual. Această reinterpretare a ideii de dans/joc nu este, așadar, particulară Anei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vizată de imperativele conștiinței"65. Cunoașterea pe cale rațională a lumii devine obiectivul central al acestui volum, intervenind totodată și atenția acordată esteticului, limbajul constituind cale de înțelegere și de creare a unei noi lumi: sensibilă în interior, rațională în exterior. Deconstrucția parțială a temei primului volum (condiția poetului percepută, uneori, drept condiție tragică) are loc prin înnoirea acesteia cu o conotație pozitivă, care face din poet mediator al conflictului între eu și lume. Punând la îndoială realitatea textului, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]