1,118 matches
-
autonom și adesea opus celui livresc; deci puțin permeabil la cuvântul tipărit și la discursul solicitant al manualului de istorie. Povestirea "după carte" Elevii învățaseră cândva despre acest subiect, în clasa a IV-a. Fostul lor manual 7 cuprindea un decupaj de două pagini despre "Regimul comunist în România", reluând câteva detalieri într-un studiu separat, "Orașul și satul în secolul XX". Lecția etala un mozaic de termeni și noțiuni pretențioase pentru orice copil de 10 ani, departe de a-l
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
preludiu al prăbușirii regimului și al decretării pluralismului politic. Ca și în cazul românesc, începutul ascensiunii la putere a comuniștilor a fost plasat în ultimii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Dar spre deosebire de manualele citate până acum, acest decupaj a fost prelungit și după semnarea Tratatului de pace de la Paris, până în 1949. Chiar și încheierea perioadei era fixată atipic, dat fiind că aici regimul nu s-a prăbușit în 1989, ca în mai tot Estul Europei, ci în 1991
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
brusca lui dispariție de pe scena internațională. Pentru a explica cumva cele întâmplate, autorul punea sub același nume (al lui Mihail Gorbaciov) mai toate evenimentele semnificative, indiferent unde se petrecuseră, în Rusia sau "în oricare altă parte a Europei de Est". Decupajele descriptive se derulau rapid, cu scurte flash-back-uri despre "Solidaritatea" din Polonia, "Cortina de fier" din mijlocul Europei, "Zidul Berlinului" și, în final, execuția lui Ceaușescu. Mai pe scurt spus, totul s-a încheiat cu bine atunci când "liderii ruși și americani
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
într-un manual Sumara noastră incursiune prin țările din Est ne confirmă că predarea istoriei a rămas foarte devotată textului, povestirii explicite și cursive. Chiar atunci când în paginile cărților au pătruns imagini, reproduceri ale unor documente istorice, tabele sau diferite decupaje cu "sarcini de lucru pentru elevi", rațiunea lor de a fi a rămas una singură: aceea de a derula o povestire despre trecut. În lipsa narațiunii, toate elementele însoțitoare își pierd aproape complet utilitatea, nefiind proiectate să exprime înțelesuri proprii, independente
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sau "revoltele anticomuniste" din Est de evidentă inspirație jurnalistică, dar administrate ca adevăruri istorice par să fie, până la urmă, partea cea mai accesibilă și mai vehiculată a povestirilor despre comunism. Mai ales încadrările în tipologia generală a fenomenului, de genul decupajelor cronologice, sunt cele mai expuse la simplificări consensuale. În toate narațiunile de uz didactic citate, tonul evocării perioadei comuniste este unul de blam, mergând de la dorința unei revanșe istorice până la acuzarea directă a vinovaților. Micile pete luminoase strecurate uneori în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viziune oarecum tehnică și rigidă asupra școlii. Treptat, discuțiile au alunecat însă către regăsirea momentelor memorabile din viața de elev. Empatia și nevoia de a împărtăși celuilalt frânturi din propria biografie traversează constant acest dialog al amintirilor. Intenția realizării unor decupaje tematice a fost frecvent deturnată de tentația subiecților -, dar și a intervievatorului de a rememora ceva din propria "poveste a vieții"132, de a găsi o confirmare în plus trecutului personal. Intenția declarată, așa cum au perceput-o, de altfel, aproape
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acea dată, aflându-se forțe intervenționiste străine și contrarevoluționare". "Adevărul" ales aici a fost pecetluit cu un citat trunchiat din Lenin (Ibidem, vol. II, pp. 660-661). Este remarcabilă perseverența cu care autorii căutau să impună "noua" narațiune istorică și "noul" decupaj cronologic, care se regăsea și în părțile anexe ale textului, de exemplu în tabelul despre "forțe mobilizate și folosite în timpul războiului de eliberare națională (1916-1919)" (Ibidem, p. 692). În ciuda subiectului curajos, prezentarea semăna însă prea mult cu aceea despre "revoluția
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ale vieții de școlar" aveau, în plus, calitatea de a trimite direct la aspectele sumbre "de viață cotidiană" (frig, cozi și, în general, "lipsuri materiale"), iar de aici la "natura criminală a regimului comunist" (Ibidem). 132 Ne referim la un decupaj ce s-ar fi putut dezvolta într-o adevărată "povestire a vieții" (récit de vie) numită de unii autori și "povestire etnosociologică a vieții", adică "mai orală, mai spontană, mai dialogică" decât forma "scrisă și autoreflexivă" a unei autobiografii sau
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se risipesc și aproape se șterg în țesătura acestor povestiri ce se angajează, fără căutări, pe un drum sigur: impresionarea cititorului. De aici, pitorescul edulcorat și fiorii (teama, greața). Proza lui B. nu a putut depăși condiția de fragment, de decupaj nesemnificativ în ordinea vieții, ca și a artei; ea procură o lectură plăcută datorită unei „vizualități” intense, plasticității descrierilor. În schimb, traducerile din povestirile lui Maupassant și versiunea sa la romanul acestuia Pierre et Jean se desfășoară într-o curgere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
al unei comunități istorice, putem să ne Întrebăm, În mod legitim, din punctul de vedere al unor exigențe științifice, cum iubeau țăranii ardeleni de la Începutul epocii moderne? Dragostea pornește de la privire, așa că primul element pe care ni-l oferă un decupaj folcloric este cel al idealului fizic al feminității. Într-o piesă culeasă și publicată la 1768, iubita e „frumoasă și lată-n șele” sau „În trup mândră și grăsuță ș...ț și cu șele rotunduță”. La prima vedere, această imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ț., Viața și opiniile personajelor (1983), se înscrie într-o suită de tentative ale criticii din decada a noua a secolului trecut de a proiecta scenariul devenirii prozei românești pornind de la jocul sofisticat de forțe din triada autor-narator-personaj și variind decupajul speculativ. În ceea ce îl privește, Ț. se fixează asupra relației dintre personaj și narator, urmărind emanciparea progresivă a primului în raport cu cel de-al doilea în romanul românesc, de la D. Bolintineanu (Manoil) până la Ștefan Bănulescu (Cartea Milionarului). Criticul postulează existența unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
secvență să dezorganizeze textul literar. Cele patru niveluri din grila lui Jean Michel Adam pot influența structura fragmentului ekphrastic și pot sugera criterii în delimitarea acestuia: titlul tabloului descris sau numele autorului constituie centrul de ancorare ekphrazei, nivelul atomizăzii susține decupajul fragmentul ekphrastic, relaționarea elementelor plastice presupune sesizarea formei, numărului, proporției, poziției în spațiul plastic. Alături de studiul lui Michel Beaujour, cel semnat de Bernard Vouilloux și intitulat La peinture dans le texte consacră autonomizarea ekphrasis-ului în câmpul universal descrierii. Bernard Vouilloux
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
plătitorului de taxe, Chiril și Reta sunt umiliți și oprimați de un sistem politic absurd, sunt excluși din partid fără a li se da o explicație. Dincolo de metonimie, o altă strategie la care recurge autorul în această inserție descriptivă este decupajul pe care îl operează în inventarul pânzei. Cum am observat deja, privirea personajului contemplator înregistrează în primul rând figurația din partea dreaptă a tabloului, urmând o axă verticală, de sus în jos. Selecția mizează pe acțiune: scena aleasă spre a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
p. 37. 725 Marcel Boneff, Deux images pour un rêve: la bande dessinée et le cinéma indonésiens, p. 197. 726 Ibidem, p. 198. Boneff afirmă că deși transpunerea pe peliculă a benzii desenate este o soluție facilă, o parte a decupajului fiind deja operată, cadrele selectate, dialogurile deja concise, decorurile și costumele deja concepute, oricât de bună ar fi banda desenată (ceea ce nu este întotdeauna cazul), simpla transpunere a ei în film reflectă stângăcie și necunoaștere a niciunuia din cele două
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
enunț) căreia să-i adăugăm denumirea de micro-unitate sintactico-semantică (propoziție)4. Fie că o numim "enunțare", fie "clauzulă" (Berrendonner 1990 și 2002) sau "act textual" (Roulet 2001), această micro-unitate semantică este menită să fie introdusă în memoria discursivă. Vom ilustra decupajul unităților textuale minimale prin exemplul construcțiilor detașate și al relativelor. Pertinența remarcilor "prudente și relativiste" ale lui J. Gardes Tamine este însoțită de o limitare la paragraf și la strofă a unităților intermediare situate între perioadă și unitatea text. Cele
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
textului există un nivel secvențial de structurare. 1.3. Exemplu de construcții detașate și de relative Modul de funcționare al unităților sintactice periferice în raport cu nucleul precum "construcțiile detașate" (CD) situate la începutul frazei este un bun mijloc de a exemplifica decupajul unităților textuale minimale. Bernard Combettes propune aici o abordare textuală: Construcția detașată (CD) introduce în enunț o nouă structură predicativă, desigur redusă, dar care stabilește cu subiectul o relație identică cu cea a unei predicații complete. Această caracteristică, care opune
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din nucleul frazei complexe, CD este o unitate de sens care are chiar și o funcție narativă în T4. T4 Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile, ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, apoi îl azvîrliră. În decupajul structurii acestui mic text, CD constituie o unitate textuală la fel ca și următoarele două unități, separate de organizatorul temporal APOI: [e1] Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Achille, [e2] ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, APOI
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
efect (cum nu este totuși cazul circumstanțialului din P5). Cu acest tip de construcție intrăm într-un domeniu care va fi abordat ceva mai departe, și anume problema segmentării enunțurilor minimale. În cele două versuri citate, Blaise Cendrars propune un decupaj al materiei verbale foarte diferit de cel din articolul din ziar. Principala consecință a acestei segmentări este deconstrucția povestirii. Analiza este confirmată de folosirea frecventă a construcțiilor detașate în presa scrisă, unde acestea permit introducerea unei cauzalități narative: T5 Scăpînd
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a ordinii cuvintelor în frază, problemă pusă, de exemplu, de către lingvistul danez A. Blinkenberg (1928 și 1933) și, înaintea lui, de către H. Weil (1879). O parte a unui grup nominal sau verbal, sau a unei fraze, poate avea independent de decupajul în constituenți sintactici o valoare de temă6 sau de remă7, legată de locul ei în "dinamica frazei"8 și de "scopul ei comunicativ": informația prezentată drept cunoscută (temă) sau nouă (remă). D. Slakta (1975), B. Combettes (1983), M.A.K.
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
co-enunțătorului. Punct de sprijin al enunțurilor, partea tematică este deci co(n)textual deductibilă. Grupul situat cel mai la dreapta, rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scurte narațiuni complete din T11 și T13, constatăm că, în ciuda unei mari similitudini narative, ele nu sînt segmentate la fel. Este evident că unitatea textuală de bază nu poate fi identificată pornind de la operația de segmentare tipografică a continuumului verbal. Decupajul grafic al unităților scrise și decupajul intonativ al unităților rostite sînt legate de intenția de a produce efecte de sens care arată posibilitățile de variație ale sistemului lingvistic. În Pertinence linguistique de la présentation typographique, L. G. Védénina (1989) extinde descrierea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
T13, constatăm că, în ciuda unei mari similitudini narative, ele nu sînt segmentate la fel. Este evident că unitatea textuală de bază nu poate fi identificată pornind de la operația de segmentare tipografică a continuumului verbal. Decupajul grafic al unităților scrise și decupajul intonativ al unităților rostite sînt legate de intenția de a produce efecte de sens care arată posibilitățile de variație ale sistemului lingvistic. În Pertinence linguistique de la présentation typographique, L. G. Védénina (1989) extinde descrierea punctuației pînă la spațiul dintre cuvinte
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
le manifestă discursurile literare, jurnalistice și publicitare. Într-adevăr, punctuația nu este decît un aspect al segmentării grafice a lanțului verbal. De la nivelele cele mai de jos pînă la limitele peritextului, operațiile de segmentare furnizează instrucțiuni pentru construirea sensului prin decupaj și prin regrupare (legare) a unităților de complexitate variabilă. Virgule, punct și virgulă, puncte și puncte de suspensie, semne de exclamație, de interogație, paranteze sau linioare, linii la începutul rîndului care semnalează schimbarea personajului vorbitor etc., toate joacă un rol
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
creatoare de paragrafe și de pachete de paragrafe (prin spații complementare și/sau titluri intercalate), schimbările de părți și/sau capitole, semnalează structura planului de text. Paragrafele constituie blocuri de coerență semantică. Astfel se realizează echilibrul oricărui text între segmentare (decupajul textului în unități de nivele diferite de complexitate) și articulare (construirea sensului în interiorul fiecăreia dintre aceste unități și între ele). Segmentarea frastică a lui T4 este semnalată nu atît prin punct, cît prin virgulele care marchează frontierele propozițiilor elementare. T4
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la France [...] porte maintenant vers vous" [dacă ați ști cîtă încredere își pune acum Franța în voi ] (ANC), este totodată o urmă de scoatere din contextul situațional al enunțării proprie scriiturii și o modificare importantă a sensului. Această suprimare atenuează decupajul temporal între un înainte și un după acum. Să reținem mai ales restabilirea foarte gramaticală și normativă a ordinii nume + adjectiv + nume propriu în "la ville française de Montréal" [orașul francez Montréal] (INT) acolo unde de Gaulle, așa cum bine au
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]