22,191 matches
-
fără origine sănătoasă; ele o căpătară, însușindu-și-o ca pe un rol. Ce sperietură trăsese de la necititul Das Ding an sich" Dar faptul că nu citise Critica rațiunii pure, că nu auzise, clar, de lucrul în sine, se putea deduce după o frază de a ei, nu tradusă, originală... Ceva care se referea la ce era interzis. Subiect al cenzurii, o aluzie la ce nu era permis, ori cenzurat, și în politică și în morală; un... lucru neîngăduit, ceva ce
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
pentru ideile sale, reale sau apocrife. Autoritățile locale, alutane, au nume turcești. Șeful Securității este Osmanescu, fost coleg de școală elementară al Olimpiei. Beiul Culturii se numește Caftangiu, iar poetul oficial, Omar Caimac. Tutilă Doi ar fi, din câte putem deduce sub limbajul ușor cifrat, secretarul județean de partid, iar fratele său, Tutilă Unu, autoritatea de la centru, este, probabil, membru în Comitetul Central al PCR. Râsul lui Desiderius Candid îi va zgudui pe toți, implicându-l, desigur, ca pretext ideologic major
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
mare și cea mai tare producătoare de manuale din România. Am la îndemână, pentru documentare, atât site-ul editurii, www.edituracorint.ro, cât și cel mai nou catalog. Editura nu-și declară această supremație (în editarea manualelor), dar o putem deduce cu ușurință din cifrele puse la dispoziție. Editura Corint publică anual, după cum aflăm din catalogul cel mai recent, peste 250 de titluri - ceea ce nu e foarte mult în comparație cu cele mai puternice edituri, capabile să editeze mai mult de un volum
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
și devine aproape dependent de această întârziere narativă a morții. Forțat de vizitatoarea neașteptată, Nori aruncă doar din când în când câte un bruion de poveste. Unde se desparte însă memorialistica orală de ficțiunea textuală, nu putem ști. Și nici deduce, prin calcul. Poate că intercalarea, destul de bucolică și de marcată alegoric, a capitolelor despre Paul și grijulia sa asistentă, Nuți, nu e decât rezultatul unui vast exercițiu imaginativ a cărui gestație coincide cu vacanța rustică pe care Ana-Maria o trăiește
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
resimte în toate aceste istorii aburdist-povățuitoare un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre lucrurile noi pe care-l aduc frații Coen în acest western atipic. Istorioarele nu mai refac sensul lumii care-ar putea fi dedus din sensul poveștii și nici farmecul lor nu mai este suficient. În primul rînd, poveștii nu i se dă un sfîrșit, ea rămîne suspendată, atîrnată de un fir invizibil și fragil, în al doilea rînd, dacă există o concluzie a
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
ar aștepta orice bibliofil cuminte. Cei șase devianți ("Tous six au tapis franc nous etions reunis"), beți și puși pe fapte mari, pornesc către case pe neașteptate pentru a verifica fidelitatea soțiilor. Că rezultatul se va dovedi dezastruos, lăsăm să deducă sau să verifice cititorii. Remarcabil în volumul - de două ori subțire și de două ori plăcut - alcătuit de Matei Călinescu este, anticipam mai sus, o formă discretă de diagnostic. Dintr-o postură de winner, cu întreaga distincție a reușitei și
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
la activ șase ani în cadrul serviciilor secrete, un curriculum impresionant, senatorul Jasper ne livrează numai petarde patriotarde și adevăruri off the record răsuflate, clișeele obosite ale unui activist de mîna a treia. De aici, s-ar putea în mod greșit deduce că nivelul politic atît al elitei politice americane, cît și al mass mediei este îngrozitor de scăzut. Regizorul nu reușește să creeze tensiunea la nivelul confruntării dintre cele două personaje, care-și fac un mea culpa penibil, inutil, dat fiind faptul
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
prezentarea episodului similar cu cei doi studenți la catedră explicîn-du-le colegilor ce reprezintă pentru ei valoarea unui "angajament". Între formula excesiv idealistă, radicală a celor doi pe care profesorul nu o împărtășește și scepticismul de frondă al tînărului eminent se deduce cu ajutorul scenariului o cale de mijloc, a prezenței civice. Lecția este bună în sine, din păcate ea apare prea evidentă, o construcție de cabinet pe care o serie de flash back-uri tind s-o facă și mai catedratică. Într-unul
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
evidentă, o construcție de cabinet pe care o serie de flash back-uri tind s-o facă și mai catedratică. Într-unul din ele, îl putem vedea pe studentul eminent lansat într-o dezbatere civică din care cu dificultate se poate deduce altceva decît perspicacitatea sa. Scenariul filmului a fost realizat de Matthew Michael Carnahan, același care semnează scenariul pentru The Kingdom (Regatul, 2007) al lui Peter Berg, film mai echilibrat chiar dacă mai factice decît cel al lui Robert Redford, scăpînd de
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
absurdului. Relativismul sistematic practicat de autorul Ușii îl distinge net și de Ionesco, și de Slawomir Mrozec. Din cele două texte care alcătuiesc volumul, putem izola contrariați doar câteva pasaje care - tulburătoare și frisonante - nu se încadrează în datele acestora deduse până acum. Pasaje, adică, emoționante și unidimensionale: "}ara mea seamănă cu o mamă care descoperă că la uniforma fiului ei mort lipsește un nasture. Ea se grăbește să-l coasă înainte de a-și îngropa fiul ș...ț Asta e țara
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
fie egale cu bărbații, de ce nu li s-ar îngădui și libertatea violentării cititorului. Următoarele asocieri se leagă de copertă, titlu, textele de clapă. Aflăm că Violeta Ion a obținut Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor (deducem că volumul are deja validarea unor critici cu greutate). Coperta de un ocru stânjenitor cu un păianjen atârnând vag deasupra unei mese de șah sperie și trezește angoase. Iar numele, da, cum se poate uita, numele, Marta, trimite de îndată
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
poate servi, atît de bine (dacă ai, firește, talentul de a "lucra" literatura cu materialul clientului al lui Șerban Foarță), un adaos pe ritm și rimă. E interesant, citind strofe care se agață de te miri ce din schițe, să deduci cam în ce fel funcționează stilul nostru de lectură. Avem tendința - pentru necesități de inventar, de fișare după subiect - să reducem o carte, sau o "pastilă" care ne-a bucurat pe de-a întregul, la un miez, la o variantă
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
are un sens prin care se indică o categorie socială particularizată prin "funcții de direcție sau de control într-o întreprindere sau o administrație" (Lexis, 1977). În limbajul oficial al comunismului românesc, semnificația de bază a pluralului cadre se putea deduce din context, din frecvența sintagmelor de tipul: "repartizarea judicioasă a cadrelor", "principiul rotației cadrelor", "cadre de partid", "pregătirea cadrelor (în școli de partid)" etc. Sensul era curent în discursul oficial: "De asemenea, trebuie să acționăm în toate domeniile pentru o
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
pentru a desemna nu numai un stil muzical, ci și o manieră vestimentară. Din cauza antipatiilor violente dintre diversele grupuri juvenile, cuvîntul se încarcă de conotații peiorative, justificate în mod confuz și contradictorii. Din mulțimea de citate de pe internet, se poate deduce că vestimentația minimalistă e în primul rînd una simplă, individualizată doar prin detalii "acum toată lumea e pe trendu minimal. M-am săturat frate de ăia până peste cap, daca atzi shtii (sic!) ce-i în bucurești la piața romană de
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
de două ori suedeza), franceza, portugheza (cea mai recentă, în 2007, cu un volum de proză). Are întâietate germana. Un posibil efect al Premiului Herder, din 1982, când, am văzut, încep să-i apară cărțile în afara României. Importanța traducerilor se deduce din prezența scriitoarei ori, nu în ultimul rând, din premiile străine primite, pe lângă Herder, deja menționat, Vilenica (2002). Faptul e cu totul remarcabil, după cazul literar al lui Marin Sorescu. Pe Ana Blandiana, probabil, doar politicul pare, întrucâtva, să o
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
specifice. Una dintre ele, foarte importantă pentru înțelegerea fenomenului a fost nu abjurarea creștinismului ortodox, ci - dimpotrivă - exaltarea lui. Așa se explică, printre altele, numărul mare de preoți și de țărani din cadrul Mișcării Legionare.( p. 11) De aici se poate deduce, într-o oarecare măsură, miopia politică a savantului cpare s-a încăpățânat să vadă în Garda de Fier în primul rând o "sectă mistică" și apoi doar o "mișcare politică". Ideea, susținută de Sorin Alexandrescu, este considerată simplistă de Andrei
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
de peste un secol în școlile noastre? Cine a evaluat valoarea soluțiilor oferite de logicienii noștri? Cine (cu excepția lui Noica în privința lui Mircea Vulcănescu) a continuat la noi problematica vreunui autor? Cine a continuat ceva, orice, la noi?" (pag. 22) Se deduce ușor, dincolo de ușorul ton de ieremiadă: nu există, în cultura română, o piață publică a ideilor. Și nici, se pare, deprinderea naturală de a o crea. Polemica se complace în iregularități și țintuiri ad personam, admirația se convertește în fanatism
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
până la obsesie de origini și de ramificații familiale, cu încrucișări de neamuri și de număr de urmași." Ceva feudal. Față de noi, musulmanii ar trăi cam pe la 1400 și ceva, înainte de era descoperirilor moderne. Lucrul nu îl spune Lavric, dar se deduce... în Irak, șiiții se bumbăcesc mereu cu suniții. în Turcia, suniții sunt mai mulți, și nu pot să-i sufere pe șiiți. Dacă ne întoarcem la creștinism, reducându-l... "la un mănunchi de cunoștințe ce propun o anumită viziune asupra
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
Poate că e însă și o saturație de sine, o insatisfacție a propriului discurs analitic, o tînjire a introvertirii către extrovertire. în orice caz, Jurnalul dă o satisfacție nescontată a unei atari nostalgii care ni se înfățișează fără obiect în măsura în care deducem din textul său figura auctorială la modul unui personaj. Căci rezultanta numeroaselor consemnări evenimențiale ori de meteorologie epocală, a defilării unui mare număr de indivizi și, evident, a mereu reluatelor autoscopii o reprezintă o asemenea imagine a scriitorului pe care
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
tempoul dragostei dintre el și frumoasa Sarah, fiica unui membru de seamă al comunității care se împotrivește din plin relației. Copilul anxios, retractil, se transformă în adolescentul furios, imberb, cu o strălucire aparte în priviri și o noblețe care se deduce în gesturi și atitudine. Vremea contestărilor aduce cu sine și o altă serie de răspunsuri, noi adevăruri care-și au locul lor în istoria crudă a acestei populații dezrădăcinate. Există în filmul lui Mihăileanu această noblețe a chipurilor care vorbesc
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
știe, undeva spre Bug, în sudul Ucrainei de azi. Indeterminarea spațio-temporală își are rostul ei. Scriitorul nu stăruie pe o motivație transparentă a exodului forțat, nu pune accentul pe ideea de persecuție politică sau exterminare, deși cititorul poate specula sau deduce că șatra (împreună cu alte șatre) suferă consecințele unui ordin al dictaturii antonesciene de deportare a țiganilor în Transnistria. Un ordin obscur al jandarmeriei îi determină pe țiganii nomazi să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit. Destinația lor nu e
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
așa că nu voi scrie despre universul ideatic al scriitorului meu preferat. A, și ăsta e un ar-ticol degajat, so, cine se simte deranjat, you know, poate să dea pagina." N-am dat-o. Am citit până la capăt. Și ce-am dedus din el? Nimic. Infinite și arogante precauții, jargon britanic preluat cel mult de la MTV, țâfne frustrate adresate nimănui, felicitări care cad în gol. După o asemenea lectură năucitoare, Cronicarul a deschis televizorul și, pentru prima dată, i s-a părut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
timp un elev care nu trebuie să știe cine este ales, iese afară din clasă. Când revine în clasă acest elev trebuie să pună întrebări colegilor care vor răspunde cu „da” sau „nu” iar din răspunsurile lor elevul trebuie să deducă care elev a fost ales. Elevul care întreabă își va sistematiza întrebările în așa fel încât să poată ghici persoana aleasă înainte de a pune 20 de întrebări. Indicații metodice Pentru clasele I și a II-a portretul va fi din cadrul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
vizitat în orășelul sudic Platonești, din Bărăgan, de arendașul Maltezi, care îi aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
semnificația, și metrica, și sonoritatea unui poem. În traducere îți poți face idee despre univeresul liric al unui poet (poți înțelege mai mult în cazul în care miza respectivului cade pe epic sau pe filosofic), dar este aproape imposibil să deduci toate nuanțele (în care, în multe situații, se ascunde chiar valoarea) autorului respectiv. În volumul Irinei Mavrodin versiunea franceză respectă, cu strictețe, versiunea românească. Ceea ce pare să infirme teoria expusă anterior. Există însă și câteva explicații pentru această cvasi-similitudine: versiunea
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]