3,586 matches
-
contralovitură nucleară face ca prețul plătit de agresor să fie enorm (Lynn-Jones, 2000). Teoriile balanței ofensivă-defensivă (încorporate în realismul structural waltzian) pot ajuta la explicarea și predicția unui anumit război, precum și a condițiilor în care pacea devine mai probabilă. Realiștii defensivi sunt mai optimiști decât Waltz în privința șanselor de cooperare între state, inclusiv în domeniul securității. Spre exemplu, Charles Glaser consideră că realismul structural waltzian pune în mod nejustificat semnul de egalitate între auto-ajutorare și adoptarea unor comportamente competitive, trecând cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina studiilor de securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale - spre exemplu, probabilitatea războiului între Marile Puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Poate fi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale - spre exemplu, probabilitatea războiului între Marile Puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Poate fi delimitat un cadran al neorealismului defensiv, cuprinzând teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadranul neorealismului ofensiv, o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadranul neorealismului ofensiv, o poziție proeminentă este deținută de teoria lui Mearsheimer. Realismul neoclasic reunește teorii despre comportamentul statelor - spre exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. În cadranul defensiv se află teoria balanței de securitate sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă, întâlnim teoria hegemonică a politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria (Taliaferro, 2000-2001, p.
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
componentă importantă a studiilor realiste în domeniul economiei politice internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin - așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare - de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a discutat în secțiunile anterioare - de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în studiile de securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
obiectivele urmărite de stat, în cazul participării la o formă oarecare de cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul „atomist” al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi - principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii „neo-neo” - consideră că statul este „poziționalist defensiv”: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de cooperare, unele state să caute câștiguri relative va face ca statul să refuze acea oportunitate, de teamă ca alții să nu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul „atomist” al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi - principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii „neo-neo” - consideră că statul este „poziționalist defensiv”: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de cooperare, unele state să caute câștiguri relative va face ca statul să refuze acea oportunitate, de teamă ca alții să nu obțină avantaje pe seama sa. Aceasta face ca, în viziunea neorealiștilor, cooperarea între
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
alții să nu obțină avantaje pe seama sa. Aceasta face ca, în viziunea neorealiștilor, cooperarea între state să fie mult mai greu de atins decât consideră neoliberalii. Neoliberalii au recunoscut că statele urmăresc, în anumite interacțiuni, evitarea pierderilor relative (ipoteza neorealiștilor defensivi), însă aceasta nu justifică pesimismul neorealiștilor în privința cooperării. Astfel, Robert Powell conchide că statele sunt preocupate de câștiguri relative atunci când, în interacțiunile dintre ele, folosirea forței nu poate fi exclusă. Dacă folosirea forței nu este o opțiune (fiind prea costisitoare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în care pot apărea și preocupări legate de câștigurile relative. O perspectivă utilă asupra temei cooperării în dezbaterea „neo-neo” este oferită de neorealistul Robert Jervis, care pune accentul pe conflictul internațional. În bună măsură, neorealiștii și neoliberalii studiază ceea ce neorealistul defensiv Robert Jervis numește „lumi diferite”: primii sunt preocupați mai ales de război și securitate națională, în timp ce ultimii se orientează cu precădere către aria economică sau cea ecologică. Totuși, diferența majoră între cele două programe de cercetare, apreciază Jervis, nu rezidă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
diferențiază cel mai radical de neoliberali sunt neorealiștii ofensivi, care apreciază că natura constrângătoare a mediului internațional și ciocnirea preferințelor statelor în ceea ce privește rezultatele limitează drastic măsura în care conflictul poate fi redus prin politici alternative fezabile (Ibidem, p. 62). Neorealiștii defensivi se situează undeva între aceste două poziții: există situații în care conflictul nu este necesar, însă mai puține decât consideră liberalii; de asemenea, ei sunt mai sceptici decât neoliberalii în privința abilității actorilor de a atinge interesele comune (Ibidem, p. 49
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
teoretice pentru regândirea conceptului de securitate și a securității naționale ca obiectiv axiomatic al statelor. Înțeleasă în linii mari ca siguranță și stabilitate a unui stat, asigurată prin puterea de care acesta dispune, prin forța sau capacitățile sale ofensive și defensive, securitatea unui stat este exact sursa insecurității celorlalte state. Nu putem vorbi așadar despre securitate internațională câtă vreme statele concep și asigură securitatea națională prin mecanisme care generează și alimentează insecuritatea altor state. Din punctul de vedere al feminismului perspectival
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Dimpotrivă, este un tip de comportament foarte răspândit în sistemul internațional, într-o manieră voluntară, urmărind obținerea unor beneficii efective exprimate în termeni de putere relativă. Diferența majoră dintre balansare și aliniere este că prima contituie în principal o strategie defensivă, aplicată până la un anumit moment dat în relațile internaționale -până când balanța de putere se echilibrează în urma unui dezechilibru produs de apariția unui pol revizionist în sistem -, în timp ce alinierea poate continua pe termen nedefinit, scopul său fiind tocmai dezechilibrarea balanței
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
înființată; distingem din acest punct de vedere două mari tipuri de alianțe: alianțe ofensive - sunt în principal alianțe cu scopuri revendicative, revizioniste; ele sunt foarte rare; un exemplu în acest sens este Pactul de Oțel germano-italian semnat în 1936; alianțe defensive - alianțe care se formează cu scopul de a preîntâmpina o amenințare externă comună; NATO este un exemplu de alianță defensivă constituită în 1949 împotriva Uniunii Sovietice. În cadrul acestui tip de alianțe se pot identifica și o serie de excepții, cum
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
revendicative, revizioniste; ele sunt foarte rare; un exemplu în acest sens este Pactul de Oțel germano-italian semnat în 1936; alianțe defensive - alianțe care se formează cu scopul de a preîntâmpina o amenințare externă comună; NATO este un exemplu de alianță defensivă constituită în 1949 împotriva Uniunii Sovietice. În cadrul acestui tip de alianțe se pot identifica și o serie de excepții, cum ar fi pactul de neutralitate sau pactul de non-agresiune. Acestea nu sunt alianțe militare în măsura în care nu prevăd nici un sprijin militar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Însă distincția dintre cele două tipuri de alianță este destul de vagă, având în vedere că ele trebuie în mod constant interpretate contextual, în sensul că, de pildă, o alianță poate avea un caracter ofensiv față de unii actori ai sistemului și defensiv față de alții... Mai mult decât atât, alianțele defensive pot nutri obiective care sunt prin natura lor profund ofensive sau poate existe situația în care măsuri ofensive să fie necesare în vederea apărării. Casus foederis - se referă la scopul angajamentului pe care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este destul de vagă, având în vedere că ele trebuie în mod constant interpretate contextual, în sensul că, de pildă, o alianță poate avea un caracter ofensiv față de unii actori ai sistemului și defensiv față de alții... Mai mult decât atât, alianțele defensive pot nutri obiective care sunt prin natura lor profund ofensive sau poate existe situația în care măsuri ofensive să fie necesare în vederea apărării. Casus foederis - se referă la scopul angajamentului pe care și-l asumă aliații în mod reciproc, respectiv
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un proces de socializare. În al treilea rând, securitatea colectivă contribuie la ameliorarea dilemei securității. Cooperarea contribuie la creșterea încrederii reciproce și la scăderea influenței percepțiilor greșite în deciziile politice. În plus, statele sunt încurajate să adopte atitudini mai degrabă defensive în constituirea aparatului militar - latura ofensivă pierde din utilitate. Un atac asupra unui membru al comunității internaționale va antrena răspunsul militar copleșitor al tuturor celorlalți, căruia agresorul nu-i va mai putea face față (Kupchan și Kupchan, 1991, pp. 125-137
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
scutului antirachetă a rămas o problemă de actualitate până în zilele noastre. De pildă, în primul mandat al său, președintele George W. Bush a avut ca prioritate a politicii interne de apărare construirea scutului antirachetă. Acest proiect presupune dezvoltarea unei capacități defensive la sol și în spațiu a Statelor Unite care să permită detectarea și distrugerea focoaselor nucleare care se îndreaptă spre teritoriul său sau al statelor aliate, înainte ca acestea să pătrundă în atmosferă. În ciuda semnării Anti-Ballistic Missille Treaty, SUA l-a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Geography and Foreign Policy I”, The American Political Science Review, 32 (1), februarie. Sylvest, Casper (2004), „Interwar Internationalism, the British Labour Party, and the Historiography of International Relations”, International Studies Quarterly, 48. Taliaferro, Jeffrey W. (2000-2001), „Security Seeking under Anarchy: Defensive Realism Revisited”, International Security, 25 (3), iarna. Terriff, Terry, Croft, Stuart, James, Lucy, Morgan, Patrick M. (1999), Security Studies Today, Polity Press, Cambridge. Teschke, Benno (2002), „Theorizing the Westphalian System of States: International Relations from Absolutism to Capitalism”, European Journal
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
execuție sau la rezultatul procesului. Reacția se realizează în tehnică, prin legături speciale (legături inverse) care asigură întoarcerea, la intrare, a unei părți din energia semnalului de ieșire.<footnote Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică Română, București, 1970. footnote> Rezistență, respingere, defensivă. La orice acțiune nocivă, organismul opune o reacție de apărare (medicină). Noțiune de răspuns: Ripostă, replică (Dicționarul Explicativ al Limbii Române); a da socoteală, a fi responsabil. În medicină: a se face simțit<footnote Research and results magazine, ONU, nr.
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
este nevoie de doi actori care pot fi identificați în corporațiile transnaționale și statul-națiune. Cele două entități nu trebuie să aibă, neapărat, atitudini conflictuale. Practica mondială a identificat modalități diferite de „gestionare” a unei reacții, și anume: adaptare, rezistență (respingerea defensivă), neglijare, atitudine proactivă (ofensivă), minimizarea pierderilor (abordare în termeni de cost-beneficiu) etc.<footnote Bajureanu, S., op. cit., pp. 424-427. footnote> Această diversitate de a reacționa pe care o poate folosi statulnațiune în cazul procesului de globalizare depinde de capacitatea de a
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
informației ca fiind adevărată este o condiție a comunicării organizaționale eficiente, deci neacceptarea ei poate fi considerată o barieră. Acceptarea este influențată de un set de factori care sporesc credibilitatea persoanei care comunică (experiența profesională, onestitatea, charisma) și de caracterul defensiv al mesajului (Bogathy, 1999). Marguis și Huston (1999) enumeră următoarele bariere ale comunicării organizaționale: Distanța fizică / spațială a locurilor de muncă din cadrul organizației - duce la scăderea numărului de contacte directe, personale. Datorită culturii diferite a grupurilor mici din organizații, mesajele
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
schimbare. Organizațiile sunt, adesea, mai eficiente când fac lucruri de rutină și mai puțin eficiente când fac un lucru pentru prima oară. Pentru a se asigura de eficiența și efectivitatea operațiilor pe care le desfășoară, organizațiile pot crea un sistem defensiv puternic în fața schimbărilor. Mai mult decât atât, schimbările fac ca anumite interese sau prerogative de luări de decizii, care au fost împământenite și acceptate de-a lungul timpului, să fie încălcate. Amenințarea puterii și influenței Anumiți oameni din organizație pot
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
sunt profund implicate credințele lor ancestrale În așa măsură, Încât ajung să animeze cartea-fantomă, inventată de ei printr-o formă trecătoare de existență. * Înseamnă să spui cât de mult oferă discursul despre cărțile necitite, dincolo de cheia personală care atrage finaluri defensive, același lucru ca și autobiografia - pentru cel care știe să-i sesizeze șansa - un spațiu privilegiat pentru descoperirea de sine. În această situație de discurs oral sau scris, eliberat de necesitatea constrângătoare de transpunere În lume, limbajul poate să-și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]