113,833 matches
-
Mircea Mihăieș Un recent publicat Dicționar explicativ de televiziune englez-român definește termenul rating în felul următor: "Indice statistic privind audiența; reprezintă numărul privitorilor la un moment dat sau într-un interval de timp din totalul posesorilor de televizoare dintr-o anumită zonă". Drept aproximativ sinonim este sugerat un alt cuvânt ce-
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
Daniel Cristea-Enache Și imaginile, și calificativele critice își dovedesc uneori o uimitoare putere de circulație. E suficient ca un critic de autoritate să definească, în felul său, prima carte a unui scriitor, pentru ca apoi această definiție să fie găsită și regăsită în varii comentarii, ca o descoperire de ultimă oră a "exegeților" respectivi. După ce, la debut, Cristian Teodorescu a fost considerat de Nicolae Manolescu
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
presupune disciplină, concentrare, tenacitate, o anume formă de asceză și izolare creatoare" (id., p. 18). Marile opere "se nasc în tăcere și izolare fecundă, în tensiune și continuitate: refugiul în studiu și muncă..." În asemenea circumstanțe, încercînd - solipsist - a se defini, precum, altădată, maestrul său, G. Călinescu, Adrian Marino se considera a fi "izolat și sociabil", "politicos și distant", "selectiv și larg disponibil" (id., p. 81) - avînd, desigur, "bucuria dialogului", "sentimentul stenic și vital al comunicării și solidarizării intelectuale", dorind chiar
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
umilire, subordonare sau desconsiderare intelectuală din partea oricui ar veni ea" (adaug: "nu toți intelectualii străini au calitatea de a ne privi distant, cu superioritate" discriminatorie) înțelegem ușor că Adrian Marino se despărțea de iluziile occidentalizante (mai ales franceze) și se definea pe sine însuși. Ipso facto, el a devenit - spre sfîrșitul vieții - un apărător convins - patriotic - al culturii românești, în România. Un alt fel de a spune - precum Cronicarul, precum G. Călinescu - "nasc și în Moldova oameni!". * Dacă am luat atît
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
luptă și-și trage un glonte în cap".31 Și Ladima se sinucide, dar nu în timpul duelului, ci ulterior. Camil Petrescu dramaturg Pentru Camil Petrescu duelul este un motiv etico-estetic esențial. Mulți dintre eroii lui își demonstrează virilitatea sau își definesc simțul onoarei prin duel. În piesa Mioara, Radu Vălimăreanu apără onoarea iubitei luptîndu-se în duel cu "craiul" spadasin Garnowski. Lupta are loc cu pistoale și Radu este grav rănit, pierzîndu-și un ochi. În Act venețian, Cellino îl provoacă la duel
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
jur. Împrejurarea că mă ocup uneori cu scrierea recenziilor și faptul că sînt un om relativ politicos mă supun torturii de a primi zeci de volume, mai ales de poezie, care se scrie mai lesne și e mai greu de definit, de un cretinism patent. Din fericire, unele poeme sînt mai ușor de înghițit pentru că, prin prostia lor piramidală, oferă probe de haz involuntar. Să nu credeți că printre autorii citatelor de mai jos nu se numără membri ai Uniunii Scriitorilor
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
semantice și sonore, trecînd vijelios de la abstracție la senzorialitate, a încercat să prindă pulsul genei estetice a timpului sau, cum îl numește el, "marele clepsidru" (traductibil doar prin aproximație ca "sand glass"). Așa cum sugeram, începuturile sale, chiar haotice, cum le definea el, stau (ciudat!) sub semnul marelui modernism (High Modernism) barbian. Versuri ca: "Orbită, O! nemijlocită cale/Cerc din avale pe cer amonte/Încântătoare clocitoare" sau "Fă un cuib cu trepte drepte! / Fă cosciug coclit în verde/Fă o lună putrezită
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
a lemnului. Pentru că hotărârile se iau și la alt nivel (Cer) ș...ț Părți ale unui contract de mântuire-s crâmpeiele lumii" (subl. mea). Incluzîndu-se ca artist și contemplator, Neagu este creatorul unui gen de lirică postmodernă care cultivă paradoxul (definit de Andrei Codrescu) dispariției exteriorului. Trăim în lumi paralele, virtuale și, prin asta, potențial viitoare, de unde cunoașterea devine imposibil de transmis ("Cu ochii larg deschiși II"). Fiind un joycean la nivelul expresiei poetice (în multe dintre texte), traducerea în română
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
un joycean la nivelul expresiei poetice (în multe dintre texte), traducerea în română pierde pe drum, inevitabil, invențiile aliterative semnificative de genul "A-cross is a-stare a-new", unde "cratima" (hyphen) readuce (generativ) limba engleză spre izvoarele ei istorice. Versul, care definește vocea creatorului vorbind din interior, nu spune nimic în română prin traducerea "Crucea mă pironește din nou", un exces de interpretare alunecînd spre sens contrariu. Citit astfel, hyphen-ul devine locul tragic al poetului între două lumi, purgatoriul conștiinței de a
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
limbă străină). Irozii/The Herods nu este un roman ușor de citit. Pe lîngă permanentul melanj mistic-istoric-literar, autorul nu ezită să apeleze la teorii matematice din care profanii nu vor înțelege mare lucru: "Mulțimea creștinilor declarați, cîți or fi, este definită și ea de o funcție, numită caracteristică, care atașează tuturor oamenilor existenți o etichetă: nu sau da, fals sau adevărat, păgîn sau creștin, rău sau bun, zero sau unu, premodern sau modern. Corespondența dintre submulțimea creștinilor și funcția ei caracteristică
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
ne simțim și complicitatea, de multe ori prezentă în noi, în imediatul existenței. De aceea, Corul am găsit că devine aici nu doar un simplu comentator, rezoneur, ci unul dintre vinovați. Un Cor destrăbălat, un Cor al destrăbălărilor. Foarte inspirat definit vizual de Carmencita Brojboiu în toate aparițiile. Aici, în Medeea lui Tompa, Corul este unul dintre protagoniști, urît, grotesc, grobian, ridicol, eșuat în vulgaritate și derizoriu. Corul sîntem noi. De fapt, toți sînt la fel de vinovați. Tăcerea este o formă de
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
tristeții, trena asta e mai lungă, o ducem și o arătăm spectaculos, dramatic, și facem prea puțină strigare de luminosul vieții, de întîlnirile minunate, de oameni, de prietenii, de locuri, de bucuria unor clipe, de imagini sau de cuvinte care definesc, discret, miracolul trecerii pe acest pămînt. La urma-urmelor, este, probabil, și averea emoțională cea mai importantă cu care pășim dincolo și de care ar fi firesc să ne îngrijim cu smerenie și constanță. Mă gîndeam, în vremea din urmă, că
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
Ambiția de constructor epic a lui George Bălăiță reiese cu limpezime din modul în care este structurat romanul: în două mari părți, aproape egale ca întindere, corespunzând celor două zile (solstițiul de iarnă și solstițiul de vară) prin care se definește lumea lui. Două zile diferite de toate celelalte și un erou pe măsură, care le parcurge cu simțurile încordate, cu vigilență mentală și senzitivă, pentru a le epuiza, parcă, întregul semantism. Personaj singular, cu aureolă nu de sfânt, dar de
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
ar părea că o exclude: în ambele există o abordare critică a textului inițial, exploatarea unui anume - bine delimitat - filon din el, care te convinge de convergența privirii regizorului și a criticului literar. Întâi o scurtă caracterizare formală: opulența vizuală definește mizanscena din Orlando. Cinematografia are protagonistul drept pivot, iar Swinton se dovedește o practicantă "înfocată" a minimalismului thespian. Un laitmotiv al filmului e reîncadrarea - uneori dublă, ca să iasă din când în când mise en abyme - utilă în subminarea realismului. Pentru
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
aceste coduri având conștiința implicațiilor lor politice și reușește să submineze eficiența acestui "realism". Voice-over-ul feminin nu doar încadrează narațiunea, ci e și pus la treabă pentru a destabiliza noțiunea de gen. Introducerea vocii e întreruptă de Orlando care se definește ca "eu" în relație cu "el" menționat de voice-over. Ultima secvență vocală este susținută și ilustrată de Orlando, sugerând că personajul și naratorul cooperează în loc ca unul să îl domine pe celălalt. Comentariul din voice-over e "adevărat" pentru că rezonează cu
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
la "încețoșarea" granițelor dintre realitate și film, adică exact ce făcuse Woolf cu linia de demarcație dintre literatură și realitate. Încorporând codurile realismului, Orlando depășește statutul de fantezie al peliculei, statut care funcționează cam ca Disneylandul menționat de Baudrillard: fiind definit ca fantezie, el susține statutul de "realitate" a ceea ce e dincolo de limita Disneyland. În acest caz, filmul lui Potter acționează după regulile logicii exterminării propriului referent: realitatea nu mai există.
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
cel erotic este elementul estetizant, depășirea materialității (sau, mai degrabă a Ťanimalitățiiť) în favoarea momentului contemplării estetice. În același moment se creează o scară de valori, pe baza căreia pornografia se identifică des cu prostul gust și kitsch-ul, în timp ce erotismul definește exaltarea frumuseții corpului și a sexului". Clare în teorie, lucrurile devin adesea mult mai complicate atunci cînd este vorba de practică. În ultimă instanță diferența dintre estetic (din punctul meu de vedere esteticul nu este mereu egal cu erotismul) și
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
de loviturile ei19. Sfântul Grigorie de Nyssa o numește boala plăcerii 20. Desfrânarea este flacără a iadului, căci plăcerea pe care o aduce păcatul este scurtă, dar durerea pe care o produce este veșnică 21. Această patimă grosieră mai este definită și ca întrebuințarea patologică pe care omul o dă sexualității sale. Acest lucru îl putem observa din cuvântul grecesc πορνεια (porneia), care înseamnă prostituție și prin care Sfinții Părinți au desemnat toate formele de patimă legate de sexualitate ca desfrâu
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și din Muntenia) s-au autoexilat în Basarabia țaristă. Se pare că populația Basarabiei s-a dublat cu acest prilej, iar cea a Chișinăului a crescut de la 20.000 la 50.000. Deodată, fața orașului ("un sat mare", cum îl definea Pavel Kiseleff) s-a schimbat substanțial. Balurile și "soareurile" se țineau lanț, lăutarii și orchestrele nu mai pridideau cîntînd, iar cîrciumile și saloanele de joc de cărți erau mereu pline de bejenari.19 "Era curioz a videa cineva atunci capitalia
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
psihiatru (am văzut că scrie dr. înainte de Corneliu) mă numise prin '90 legionar, cum de fapt fusese bunica, deoarece purta bască pentru pian. Să revenim. Căcat e un cuvînt urît. Dar uman. Se poate spune că umanitatea întreagă se poate defini, la o adică, prin el. De ce doar intelectualitatea? Pentru că DEX: "Pătură socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă", tra, la, la. (În dicționar nu există cuvîntul căcat, există numai caca, subst. în limbajul copiilor.) Am pus în
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
vreme, ca un fel de sudalmă, așa, mai subtilă, ca între noi, intelectualii, o sintagmă vioaie: "boierii minții". Ea a ieșit de sub pana unui june (presupun) publicist, care-și manifesta via nemulțumire față de succesul unor intelectuali români, îndeosebi tripleta Liiceanu-Patapievici-Pleșu, definiți prin termenul de mai sus. Sintagma se voia devastatoare: un index ridicat amenințător contra inșilor care ies din rând, refuzând masificarea și riscând pe cont propriu. Tipică mentalitate colectivistă, veți spune, și chiar așa este. N-am idee ce-a
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
poartă pe la periferia sistemului universitar occidental, publicăm tom după tom și nu ne bagă nimeni în seamă! Iar neica-nimeni ăștia, "eseiștii de strânsură", adună lumea ca la urs! Păi, dreptate e asta?! În mediile infectate de corectitudinea politică a fi definit drept un "boier al minții" e ca și cum ai fi fost învinuit, pe vremea lui Stalin, că ești un "chiabur" (pre limba lui Dostoievski: "kulak"), sau dușman al poporului. În anii �50, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici ar
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
Maxim Belciug Se dedică unor academicieni Animat de un confrate, aștern aici câteva observații cu iz independent despre muzica "independentă" pe care o îndrăgesc atât de mult. Mai întâi, încercând să (-mi) definesc termenii, voi spune că muzica "independentă" se poate referi la muzica ce se încăpățânează să sune altfel decât cea izvorâtă din trecerea mai mult sau mai puțin ritmată a arginților sunători dintr-o mână în alta. În tot locul triumfă
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
montajul detaliilor din picturile lui Rubliov), ceea ce mi se pare simbolic - o aluzie la decalog e probabilă într-un film care are credința în Dumnezeu drept epicentru. De altfel, trebuie să îl citez pe avizatul critic de film BBC, care definește filmul într-un mod excelent: "o poveste de un misticism oblic care face din artist o figură cristică crucificată de epoca brutală în care trăiește și caută ceea ce probabil înseamnă un singur lucru - redempțiune și inspirație". Singura obiecție pe care
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
mitul personal, Andersen se prezintă drept un edificiu frapant de eterogen, greu (ori chiar imposibil) de clasat și de evaluat în manieră definitivă. Persoană excentrică, nu cine știe ce atașantă (chiar agasantă deseori), scriitor inegal, incapabil să-și constituie și să-și definească o viziune unitară despre lume și artă, Andersen reușește, paradoxal, o performanță rarissimă, instituindu-se ca emblemă spirituală a patriei sale (percepută de/în toată lumea - grație lui și ca un omagiu întors către el - drept "un cuib de lebădă") și
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]