1,072 matches
-
fumul de la țigară. Mi-am simțit vocea Încordată fără să vreau. De cînd s-au mutat afacerile aici? — Vara trecută... Am avut liber În ziua schimbării și ne-am dus la rîu să Înotăm. S-a Înecat un puști. Răspunse degajat și nu mi s-a părut că ar ascunde ceva. — Iulie sau august? — Cred că În iulie. Să presupunem că asta s-a Întîmplat În iulie, perioada În care EL, ca nou șef de secție, a făcut tot ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se face sînt pe deplin conștienți de lucrul acesta. Dacă voi doi ați fi avut vreun motiv să vă ascundeți, de rușine, ați fi evitat scena aceasta. SÎnteți un tip inteligent, știam eu. Timbrul vocii i se Învioră și rîse degajat. Îmi umplu din nou paharul care se golise. N-am făcut nici un gest de refuz. Rămăsese bere doar pe fundul sticlei. Continuă: — Îmi plac discuțiile acestea. Haideți să mai vorbim. — Ce Înțelegi prin „discuțiile acestea”? — Discuțiile care-și schimbă direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
viitor? întrerupse brusc, fără să înțeleg ce vroia să spună, desfăcându-și palmele cu care-mi ținea mâna dreaptă; mă privi iar, dar eu, nemaigăsind șirul vorbelor, mă ridicai în picioare, și, făcându-mă a uita clipa dinainte, vorbii fals degajat: - La ce viitor vă referiți? În ce sens? - La tot. Viitorul înseamnă totul, domnule judecător...Se pare că uitase intimitatea ce voise s-o creeze, - dar nu socoti: că nu trebuia nici o subliniere, era convinsă că celălalt nu înțelesese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
general amabil, corect, stilat! Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit, cât am stat în Chile, un general gras, transpirat, obosit, neglijent îmbrăcat. Toți erau supli, eleganți, proaspeți! Era poate și asta o politică! Am purtat cu el o discuție degajată, afirmându-se de ambele "părți" interesul pentru relații corecte, pentru dezvoltarea legăturilor economice și culturale. M-a asigurat de sprijinul său și al ministerului în îndeplinirea misiunii și mi-a urat succes. Militari, militari, dar aveau stil! Aveam să remarc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
e însurat. A chicotit scurt și a spus: Și nici nu sunt șanse să fie vreodată. L-am găsit și m-am oprit lângă biroul lui, privindu-l din spate și dorindu-mi să se întoarcă. Hei, i-am spus degajat. Și-a rotit scaunul foarte repede, ca și cum ar fi fost speriat. Oh, a spus. Hei. Tu erai. Ce-ți mai face mâna? I-am întins-o să se uite. Mi-am sunat avocatul, poliția e pe drum. Hei, ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
decretat Jacqui. Ba n-o s-o facem. Dacă ea și Aidan n-aveau să se placă? Două sau trei ore în care să încerci să faci conversație în timp ce înghiți cu noduri - aoleu! Un pahar rapid după serviciu ajunge; plăcut și degajat și, mai ales, scurt. Am optat pentru Logan Hall, un bar mare și zgomotos din centru, destul de gălăgios ca să acopere timpii morți. Avea să fie plin de oameni ai muncii care petrec și își descarcă energia. În seara cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deja îmbrăcat, am spus, surprinsă. —Mda. Îmi evita privirea. Stătea la capătul patului, trăgându-și ciorapii, cu fața în jos, cu spatele la mine și deodată m-am trezit de-a binelea. Mai fusesem în situația asta și știam regulile jocului: rămâi degajată, nu-l forța, lasă-l să-și facă numărul cu elasticul. Ei bine, la naiba cu asta. Meritam mai mult de atât. Am luat o gură de cafea și am zis: —N-ai uitat de mâine seară? Chestia de chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâlnire cu familia Maddox — Ce faci de Ziua Recunoștinței? mă întrebase Aidan. —Habar n-am. Nu prea mă gândisem la asta. Vrei să vii la Boston și să petrecem cu familia mea? —Hm, OK, mersi. Dacă ești sigur. Un răspuns degajat, dar știam că era un lucru serios. Nu realizasem însă cât de serios. Când le-am spus oamenilor la serviciu, s-au panicat. —De cât timp vă vedeți voi exclusiv? —De vineri. —De vinerea trecută? Vrei să spui, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt cei mai ascuțiți pantofi făcuți vreodată, atât de ascuțiți că ultimii zece centimetri sunt invizibili. Fără pălărie astăzi - o mică plăcere pentru sufletul meu. Te iubesc. Fata ta dragă, Anna Îi scriam două-trei mailuri pe zi, păstrând un ton degajat și dezinvolt. Nu voiam să-l fac să se simtă vinovat spunându-i cât de disperată eram să primesc vești de la el. Era mai bine doar să păstrez căile de comunicare deschise astfel ca el să mă poată contacta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În pat. Avea o voce somnoroasă și sexy. — În patul cui? —Al meu. —Singură? A râs, apoi a zis: —Mda. —Pe bune? Pe bune. —Ai fost singură toată noaptea? — Da. —Și toată ziua? — Da. —Te-ai distrat aseară? am întrebat, degajat. —Mda. Apoi, super-super degajat, am zis: —Ți s-a părut vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
voce somnoroasă și sexy. — În patul cui? —Al meu. —Singură? A râs, apoi a zis: —Mda. —Pe bune? Pe bune. —Ai fost singură toată noaptea? — Da. —Și toată ziua? — Da. —Te-ai distrat aseară? am întrebat, degajat. —Mda. Apoi, super-super degajat, am zis: —Ți s-a părut vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut, purtând pantaloni scurți albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce-i drept - și l-am surprins pe Joey uitându-se la Jacqui. Era ca o pisică în fața unui ghem, era fascinat. Ea era mai greu de citit; nu îl privea așa cum o privea el, dar nu se purta la fel de degajat ca de obicei. Și cu siguranță nu-i stătea mintea la jocul de cărți pentru că eu tot câștigam. „Rummy!“ am spus, veselă, de primele câteva ori. Apoi a devenit jenant, apoi puțin plicticos. N-a fost o seară foarte reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la birou. Spune-le să te reprogrameze. — Dar a trebuit să aștept trei luni programarea asta și... — O să le spun să îți acorde prioritate. Nu există nici o posibilitate să facem ceva scurt acum, nu? Nu, desigur că nu. Tonul ei degajat a rămas degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-le să te reprogrameze. — Dar a trebuit să aștept trei luni programarea asta și... — O să le spun să îți acorde prioritate. Nu există nici o posibilitate să facem ceva scurt acum, nu? Nu, desigur că nu. Tonul ei degajat a rămas degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atrași de femeile gravide. Filmele siropoase sunt tot ce mi-a rămas. De la cine e mesajul? Eram așezată pe podea, căutând DVD-ul. —Poftim? — Licărește beculețul de la robot. —Oh, de la Kevin, vine mâine în oraș. Era de mirare cât de degajată păream. Nu puteam să-i spun lui Jacqui ce se întâmpla; avea destule pe cap. După ce a plecat, m-am culcat, am adormit - oarecum -, apoi m-am trezit foarte devreme, cu sentimentul că urma să fiu executată. Capitolul 54tc "Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
De cum sfârși Sara cu imitația, maică-mea îi adresă singura întrebare cu adevărat importantă: — Ce-ai hotărât să faci? Ai să alegi convertirea sau pribegia? Îi răspunse cu un zâmbet afectat, apoi cu un „Mai am timp!“ care se voia degajat, dar suna fals. Mama mai așteptă câteva săptămâni înainte de a-i pune din nou aceeași întrebare. Răspunsul nu a fost diferit. La începutul verii însă, când răgazul acordat evreilor se scursese pe trei sferturi, Bălțata veni ea însăși să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oamenii săi de-a curmezișul drumului. Făcându-mi semn să nu mă mișc, Hans i se adresă militarului pe un ton ferm, dar lipsit de provocare. Apoi scoase din buzunar o scrisoare la vederea căreia strada a fost pe dată degajată. Oare de câte ori am fost opriți în același mod înainte de ajunge la destinație? De douăzeci de ori cu siguranță, poate chiar de treizeci de ori. Dar în nici o clipă Hans n-a fost luat pe nepregătite. Organizase admirabil această expediție, obținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
față. L-am Însoțit pe tata la librăria din cartier, ca să-și ridice o comandă specială și când a venit momentul să plătească, am strecurat un exemplar din Garda de corp regală lângă casă și am murmurat pe un ton degajat: „N-am portofelul la mine. Poți să-mi cumperi tu asta și-ți dau banii când ajungem acasă?“ L-a ridicat și l-a ținut cu două degete, de parcă ar fi fost un animal călcat de mașină. Expresia de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
M-am gândit să nu răspund la telefon - de fapt, chiar m-am hotărât să n-o fac - dar simplul fapt că i-am văzut numele pe ecranul acela mic mi-a zdrobit voința. —Alo? am spus. Căutam un ton degajat, dar zgomotul care se auzi părea să fie mai degrabă rezultatul lipsei de oxigen. —Bette, sunt Sammy. Am nimerit prost? Păi, depinde, aș fi vrut să spun. Mă suni să-ți ceri scuze pentru noaptea trecută sau măcar să-mi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Lochinverarie, zice doamna Privett-Clampe. Sunt sigură c-a fost o cină la Lochinverarie. Ați fi foarte amabil, zice Vesey. Da, foarte, spune și sir Wyndham, așezându-se într-o parodie de scaun Luis al XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ferestrele mai mici fiind înrămate într-o rețea de baghete încrucișate. ,,Boltirile de la Cetățuia sunt simplificate; lipsește o a doua reducere de diametru a turlelor în felul în care o găsim la Sfinții Trei Ierarhi. Brâul este din piatră, bine degajat, încadrat de câte o friză ornată de frunze sculptate în relief”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 247 footnote>. „Ceea ce ne interesează în ce privește sectorul sculptural, este elementul comun pe care îl aflăm la coloanele de la bisericile cantacuzinești: Cotroceni (1679
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
întâmpinați de Iisus Hristos; de o parte sunt îngerii care-i ajută pe cei ce se nevoiesc să urce scara, iar pe de altă parte demonii care pricinuiesc căderea de pe scări a celor mai slabi. Se observă spontaneitatea și vigoarea degajată a mișcărilor îngerilor, ale căror chipuri par îndurătoare cu păcătoșii pe care încearcă să-i ajute în ascensiunea lor, precum și atitudinea de satisfacție a diavolilor, care-i privesc pe cei prăbușiți, dar și spaima și deznădejdea celor aruncați în abis
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
înroșindu-se până în vârful urechilor... -Vai, dar ce frumoasă m-ai făcut...Mă mir eu cu sinceritate, deși pe foaie sunt doar un cerc, cu două puncte în loc de ochi, o linie verticală în locul nasului și o linie curbă cu vărfurile, degajat trase în sus, într-un zâmbet generos... Voinicul zâmbește pe sub mustăți, învingător, spre ceilalți copii... Nu pot să-i las așa cu buza umflată și îmi plimb ochii peste toate desenele, împărțind laude în stânga și în dreapta...Limbile lor se dezleagă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am putut să nu remarc cât de scumpă părea să fie, mă Întrebam chiar dacă eram destul de prețioasă pentru ea. Victor Își puse mâna peste mâna mea și, cu aerul cel mai calm din lume, șopti: ― Ai emoții? ― Nu, am mințit degajat, reușind cumva să-l privesc fix În ochi. ― Emoțiile pot fi constructive, râse el de disimularea mea. Vreau să-ți amintești seara asta. Am Înțeles imediat că se afla Într-o dispoziție romantică. Am dat În cap mimând un răspuns
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tupeu pe capul lui! am chițăit eu printre lacrimile care-mi curgeau pe obraji de-atâta râs. — Cine se crede? a hohotit Brigit. Apoi, spre oroarea mea, l-am văzut pe Luke detașându-se de ceilalți și, cu același mers degajat cu care se deplasa de obicei, îndreptându-se către noi. —Dumnezeule, am fornăit eu, vine încoace! înainte ca Brigit să-mi poată răspunde, Luke stătea în fața noastră. Era tot un zâmbet și avea un aer prietenos, ca de cățeluș. —Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]