KorAP: Find »[drukola/base=delincvent & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...41 >

1,022 matches

Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752

I., Ungureanu, C., 1998 p. 37). Există trei tipuri majore de subcultură delincventă prezentă, mai ales, în rândul adolescenților, din mediul urban. Primul tip se bazează pe valori de tip delincvent fiind organizat în scopul obținerii unor foloase materiale - modelul delincvent. Al doilea tip are ca normă de bază violența, membrii grupului se manifestă prin utilizarea forței sau prin amenințare - modelul conflictual. Al treilea model se referă în primul rând la subculturile toxicomane -modelul evazionist sau de izolare. Presiunea structurală: anomia

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
de dereglare a funcționării unui sistem social, cauză fiind deprecierea normelor sociale. E. Durkheim în lucrarea sa "Diviziunea muncii" susține că pe măsură ce societatea devine mai complexă, este tot mai dificil a se menține coeziunea socială. Durkheim nu considera profesiunea de delincvent ca formă aberantă, anormală, ci ca formă de diferențiere a muncii. În concepția lui Durkheim, anomia apare, atunci când nu există standarde clare, care pot ghida comportamentul indivizilor. Plecând de la viziunea lui Durkheim despre anomie, Merton, R. (1957) a încercat să

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
materiale simbolice, în vederea asigurării conformității și păstrării echilibrului specific sistemului (Zamfir, C., Vlăsceanu, L.,1998). În lucrarea "Despre Sinucidere", E. Durkheim pune bazele teoriei controlului social, făcând legătura între instanțe sociale: familie, biserică, context socio-economic și comportamentul individual de tip delincvent. Teoria controlului social subliniază că delincvenții își consolidează sistemul de convingeri în compania persoanelor cu gândire asemănătoare și în același timp reflectă legăturile slabe între individul delincvent și societate. Funcțiile controlului social sunt de prevenire, limitare sau eliminare a abaterilor

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
păstrării echilibrului specific sistemului (Zamfir, C., Vlăsceanu, L.,1998). În lucrarea "Despre Sinucidere", E. Durkheim pune bazele teoriei controlului social, făcând legătura între instanțe sociale: familie, biserică, context socio-economic și comportamentul individual de tip delincvent. Teoria controlului social subliniază că delincvenții își consolidează sistemul de convingeri în compania persoanelor cu gândire asemănătoare și în același timp reflectă legăturile slabe între individul delincvent și societate. Funcțiile controlului social sunt de prevenire, limitare sau eliminare a abaterilor de la norma existentă. Teoria a fost

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
legătura între instanțe sociale: familie, biserică, context socio-economic și comportamentul individual de tip delincvent. Teoria controlului social subliniază că delincvenții își consolidează sistemul de convingeri în compania persoanelor cu gândire asemănătoare și în același timp reflectă legăturile slabe între individul delincvent și societate. Funcțiile controlului social sunt de prevenire, limitare sau eliminare a abaterilor de la norma existentă. Teoria a fost formulată de Travis și are ca model central totalitatea cunoștințelor pe care le avem despre caracteristicile personale și demografice ale delincventului

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
delincvent și societate. Funcțiile controlului social sunt de prevenire, limitare sau eliminare a abaterilor de la norma existentă. Teoria a fost formulată de Travis și are ca model central totalitatea cunoștințelor pe care le avem despre caracteristicile personale și demografice ale delincventului. Profilul tipic al delincventului este: bărbat tânăr, crescut fără tată provenit dintr-o suburbie, cu dificultăți în istoria școlară iar în prezent șomer. 3.3. Teorii și modele explicative ale consumului de substanțe - analiză din perspectiva construirii modelelor de intervenție

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
controlului social sunt de prevenire, limitare sau eliminare a abaterilor de la norma existentă. Teoria a fost formulată de Travis și are ca model central totalitatea cunoștințelor pe care le avem despre caracteristicile personale și demografice ale delincventului. Profilul tipic al delincventului este: bărbat tânăr, crescut fără tată provenit dintr-o suburbie, cu dificultăți în istoria școlară iar în prezent șomer. 3.3. Teorii și modele explicative ale consumului de substanțe - analiză din perspectiva construirii modelelor de intervenție În mod obișnuit o

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
cât și cele care conduc la comportamente antisociale. Individul trece, de-a lungul vieții, prin diferite faze în care factorii de risc și de protecție au o mare importanță pentru dezvoltarea comportamentelor antisociale. Acest model include trei elemente principale: * comportamentul delincvent și cel al consumului de droguri într-un singur model; * existența unei perspective de dezvoltare, ceea ce conduce la submodele specifice pentru diferite vârste: preșcolar, școlar, liceal, superior; * factorii de risc și de protecție atât pentru delincvență cât și pentru consum

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
consolidat un asemenea tip de comportament. Această teorie combină elemente din teoria controlului și teoria învățării sociale. Comportamentul deviant se dezvoltă într-o formă dinamică pe parcursul vieții prin interacțiunea mai multor procese. Astfel, primul element relevant pentru producerea unui comportament delincvent este lipsa legăturilor convenționale. Acei adolescenți care se află în strânsă legătură cu părinții lor și care se află într-o relație sigură cu școala și alte activități convenționale au o probabilitate mica de a dezvolta comportamente delincvente. Pe lângă aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
pentru delicvență crește. Fără îndoială că, pentru a se produce un comportament stabil de delincvență este necesar un mediu social în care acesta să se poată învăța și în care să fie întărit. În acest fel a fi printre egali delincvenți, cu valori antisociale, este relevant pentru consolidarea acestui tip de comportament.Teoria insistă pe faptul că relația dintre variabile este dinamică, bidirecțională și cu potențial de modelare în decursul evoluției individului. Teoria sub-culturilor deviante preluată de la Merton și dezvoltată de

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
potențial beneficiu putând consta și în simplul fapt că "vor fi lăsați în pace" fiind etichetați ca săraci. Grupurile marginale și deci izolate social sunt de regulă compuse din săraci, șomeri, minorități etnice puternic discriminate, persoane cu handicap, bolnavi psihic, delincvenți, persoane inadaptate (Rădulescu, S., 1993). În marea majoritate a situațiilor, izolarea socială și discriminarea, au ca efect imediat împingerea în sărăcie a celor supuși acestor acte. Marea masă a săracilor este grav afectată de procesele de (auto)izolare socială și

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
trebuie să se integreze treptat, copilul și tânărul începând cu familia" (Rădulescu, S., Banciu, D., 1990, p. 59) Înclinarea spre devianță și adoptarea comportamentului infracțional rezultă din "întâlnirea" specifică a diferiților factori pentru fiecare caz în parte. În cadrul grupurilor de delincvenți minori și tineri regăsim un număr relativ mare de cazuri ce prezintă carențe serioase în ceea ce privește dezvoltarea lor psihointelectuală. Capacitățile intelectuale reduse împiedică, mai ales, anticiparea consecințelor și implicațiile acțiunilor întreprinse. În concepția lui Mitrofan N. (1992) delincventul minor prezintă o

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
În cadrul grupurilor de delincvenți minori și tineri regăsim un număr relativ mare de cazuri ce prezintă carențe serioase în ceea ce privește dezvoltarea lor psihointelectuală. Capacitățile intelectuale reduse împiedică, mai ales, anticiparea consecințelor și implicațiile acțiunilor întreprinse. În concepția lui Mitrofan N. (1992) delincventul minor prezintă o serie de caracteristici specifice: * trăiește mai mult în prezent, acțiunile sale desfășurându-se în mod precumpănitor sub presiunea tiranică a impulsurilor și trebuințelor prezente; * criticismul redus al gândirii; * dificultățile sau imposibilitatea de anticipare pe plan mintal a

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
13% au schimbat mediul familial cu cel instituțional; * 17% au avut dese plecări de-acasă; * 9,73% sunt absenți constant din familie. Proporția relațiilor tensionate dintre părinți sau absența relațiilor (determinate de divorț, abandon, deces) este mai mare în cazul delincvenților juvenili. După studiu lui Roșca A. (1932) putem observa corelații între tipul de relații din cadrul familiei și comportamentul delincvent al copiilor. Tabel 3: Corelația între relațiile din cadrul familiei și dezvoltarea comportamentului delincvent la minori Relații maritale Delincvenți băieți (235 cazuri

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
constant din familie. Proporția relațiilor tensionate dintre părinți sau absența relațiilor (determinate de divorț, abandon, deces) este mai mare în cazul delincvenților juvenili. După studiu lui Roșca A. (1932) putem observa corelații între tipul de relații din cadrul familiei și comportamentul delincvent al copiilor. Tabel 3: Corelația între relațiile din cadrul familiei și dezvoltarea comportamentului delincvent la minori Relații maritale Delincvenți băieți (235 cazuri) Delincvente fete (37 cazuri) Familii organizate 31,06% 24,32% Tatăl în viață mama decedată 11,91% 13,51

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
divorț, abandon, deces) este mai mare în cazul delincvenților juvenili. După studiu lui Roșca A. (1932) putem observa corelații între tipul de relații din cadrul familiei și comportamentul delincvent al copiilor. Tabel 3: Corelația între relațiile din cadrul familiei și dezvoltarea comportamentului delincvent la minori Relații maritale Delincvenți băieți (235 cazuri) Delincvente fete (37 cazuri) Familii organizate 31,06% 24,32% Tatăl în viață mama decedată 11,91% 13,51% Mama în viață tatăl decedat 26,80% 21,62% Ambii părinți decedați 17

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
mare în cazul delincvenților juvenili. După studiu lui Roșca A. (1932) putem observa corelații între tipul de relații din cadrul familiei și comportamentul delincvent al copiilor. Tabel 3: Corelația între relațiile din cadrul familiei și dezvoltarea comportamentului delincvent la minori Relații maritale Delincvenți băieți (235 cazuri) Delincvente fete (37 cazuri) Familii organizate 31,06% 24,32% Tatăl în viață mama decedată 11,91% 13,51% Mama în viață tatăl decedat 26,80% 21,62% Ambii părinți decedați 17,44% 16,21% Părinți despărțiți

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
și limitării posibilităților de exprimare a copilului, hiperpermisivitatea creează în mod exagerat condiții de apărare a acestuia împotriva posibilelor pericole. Părinții depun eforturi mari de a proteja copilul, chiar într-o manieră exagerată. Statisticile apreciază existența unui procent mare de delincvenți ce provin din familii protectoare și în același timp permisive. În general, astfel de familii sunt monoparentale (mamele având în general o astfel de atitudine), astfel 45% din delicvenți au primit o educație de tip permisiv din partea mamei și 30

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
parte; - manipulare electorală 4. Clase sociale - statutul de membru al unei clase sociale trebuie realizat; - sunt bazate pe raționamente economice; - reprezintă un sistem impersonal de indivizi, fără originalitate. 5. Delincvență - indolența față de muncă; - criminalitate familială, inclusiv părinți condamnați sau frați delincvenți. 6. Cultura străzii - ghetoizarea culturii urbane. 7. Deșeurile și poluarea mediului urban - poluare atmosferică; - poluare fonică; - degradarea infrastructurii tehnico-edilitare. - gunoiul și alterarea resturilor alimentare; - alterarea surselor de alimentare cu apă; - apariția vectorilor care facilitează apariția bolilor. 8. Starea de sănătate

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
indolenței sau intoleranței muncii" (Giddens, 2009, p. 505) aici se înregistrează cel mai mare număr al actelor de delincvență, incluzând traficul și consumul de droguri. Unii cercetători au argumentat că în multe societăți urbane industrializate există legături strânse între comportamentul delincvent și excluziunea socială. După cum afirmă acești autori există o tendință, în societățile urbane moderne, de a promova excluderea anumitor cetățeni prin intermediul unor "aranjamente" mutual acceptate (Young, 1999, pp. 1-29). Young (1999) afirmă că segregarea socială dă naștere comunităților sărace în

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
există o tendință, în societățile urbane moderne, de a promova excluderea anumitor cetățeni prin intermediul unor "aranjamente" mutual acceptate (Young, 1999, pp. 1-29). Young (1999) afirmă că segregarea socială dă naștere comunităților sărace în care mulți rezidenți se întorc la comportamentul delincvent pentru a obține ceea ce-și doresc. Ori atunci când aplică pentru a obține o slujbă sau când merg la școală, acești indivizii sunt victime ale stigmatului dat de locul în care trăiesc. În încercarea de a identifica factorii care condiționează

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
a obține ceea ce-și doresc. Ori atunci când aplică pentru a obține o slujbă sau când merg la școală, acești indivizii sunt victime ale stigmatului dat de locul în care trăiesc. În încercarea de a identifica factorii care condiționează comportamentul delincvent, David Farrington și Donald West (1988), au identificat următoarele aspecte caracteristice comunităților cu statut socio-economic precar: * deprivarea economică/materială, inclusiv venituri mici, case sărace și experimentarea perioadelor îndelungate de șomaj; * criminalitatea familială, inclusiv părinți condamnați sau frați delincvenți; * educația nesatisfăcătoare

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
condiționează comportamentul delincvent, David Farrington și Donald West (1988), au identificat următoarele aspecte caracteristice comunităților cu statut socio-economic precar: * deprivarea economică/materială, inclusiv venituri mici, case sărace și experimentarea perioadelor îndelungate de șomaj; * criminalitatea familială, inclusiv părinți condamnați sau frați delincvenți; * educația nesatisfăcătoare, părinți fie autoritari, fie prea permisivi; * eșecul școlar. În perioada adolescenței tinerii simt cel mai acut nevoia apartenenței la un grup. Adolescenții pun mare preț pe legăturile de prietenie pe care le stabilesc. Pe un fond de nesiguranță

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
și McKay (1942) susțin că delincvența juvenilă este o consecință a dificultăților materiale, că are o strânsă legătură cu mediul din care provine tânărul cu educația pe care o primește (în familie și mai ales în școală) și că majoritatea delincvenților minori provin din familii dezorganizate. 4.1.6. Influența mass-media și delincvența juvenilă Influențarea modului de viață de catre mass-media, poate avea și efecte nocive, în special asupra adolescenților, aflați într-o continuă căutare de sine. Pericolul emisiunilor cu scene violente

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
realizare ce rezultă din acest comportament (Byrnes, Miller și Schafer, 1999, pp. 367-383; Leigh, B., 1999, pp. 371-383). Cercetările care vizează comportamentele de risc includ: consumul de alcool și tutun, condusul periculos, comportamentul sexual de risc, agresiunile interpersonale și comportamentul delincvent (Boyer, T., 2006, pp. 291-345). Este cunoscut că aceste tipuri de comportament se formează și se consolidează în special la vârsta adolescenței (Finer și Henshaw, 2006, pp. 90-96; Windle și colab., 2008, pp. S273-S289), iar factorii care potențează aceste comportamente

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]