1,537 matches
-
maladiei (cf. Ballerini & Monti 1990: 13). O stare delirantă, pe fondul unei predispoziții psihopatice (dependență, vulnerabilitate, scrupulozitate, timiditate etc.), apare progresiv, în general ca urmare a eșecurilor sau decepțiilor: printr-un mecanism specific, subiectul începe să interpreteze de o manieră delirantă lumea care îl înconjoară, el atribuindu-i un sens greșit, deși o percepe corect. Această experiență constituie experiența patogenică primară, caracterizată prin sentimentul unor insuficiențe jenante, resimțit ca un atac la stima de sine. Psihiatrul german extinde, în Paranoia und
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
prin "agresiune": Pentru geneza istorică a psihozei... ni s-au dat elementele esențiale privind cheia conflictului dintre Aimée și sora sa. Oare acest fapt nu pune în lumină teoria care leagă fixitățile afective de complexul fratricid?" (1975:261) Dar impulsul delirant dispare în momentul în care Aimée își dă seama că se pedepsise de fapt singură, ajungând printre delincvenți și prostituate: "Ceea ce mai "face" ea este să-și transfere asupra sieși obsesia, doar atunci simțind ușurarea afectivă (plânge) și căderea bruscă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
prin prezența delirurilor de persecuție și de grandomanie, frecvent asociate cu halucinații prin atitudine ostilă și agresivitate consistentă, dar nepărând a dezorganiza personalitatea pacientului (DSM-II: 35-38). Maladia reapare în 1980 (DSM-III) și 1987 (DSM-III-R) sub o nouă titulatură, de "tulburare delirantă" (delusional disorder), schimbarea denumirii fiind motivată și prin faptul că, în terminologia psihiatrică de limbă engleză, termenul de "paranoia", care desemnează un sindrom psihiatric specific, este uneori confundat cu "paranoid", care se poate referi fie la un grup de boli
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cercetările privind paranoia cunosc un oarecare reviriment, dar ele nu au schimbat deocamdată, în mod decisiv, viziunea asupra bolii materializată în scrierile lui Kraepelin ori Kretschmer. Cu toate acestea, se pot observa unele evoluții interesante. Semiologie și diagnostic Paranoia (tulburarea delirantă) este o afecțiune mintală cronică din grupul psihozelor - un întreg ansamblu de psihopatologii caracterizate prin existența episoadelor psihotice cu durată variabilă: idei delirante, halucinații, convingeri anormale, care alterează simțul realității și devin surse de noi și false sensuri. Caracteristică bolii
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Kraepelin ori Kretschmer. Cu toate acestea, se pot observa unele evoluții interesante. Semiologie și diagnostic Paranoia (tulburarea delirantă) este o afecțiune mintală cronică din grupul psihozelor - un întreg ansamblu de psihopatologii caracterizate prin existența episoadelor psihotice cu durată variabilă: idei delirante, halucinații, convingeri anormale, care alterează simțul realității și devin surse de noi și false sensuri. Caracteristică bolii este anosognoza, căci lipsește conștiința stării patologice. Paranoia este un termen generic căruia cu greutate i se atașează o definiție precisă, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fără a avea în vedere ansamblul accepțiunilor curente și al clasificărilor care le corespund. Tema psihozei este reluată de mulți autori, în înțelesuri uneori total diferite, alteori parțial împărtășite. În 1992, Organizația Mondială a Sănătății distingea sub apelativul de "tulburare delirantă persistentă" (persistent delusional disorder) un grup de afecțiuni psihice ce include paranoia, psihoza paranoidă, parafrenia (tardivă) și delirul senzitiv de relație (sensitiver Beziehungswahn) - un întreg sumar caracterizat prin dezvoltarea fie a unei monomanii, fie a unui ansamblu de deliruri îndelungate
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la adulți, cu o evoluție adesea strâns legată de circumstanțele vieții pacientului (autorii vorbesc, de pildă, de prezenta unui delir persecutoriu la membrii unei minorități comunitare), maladia se individualizează prin aceea că, exceptând acțiunile și atitudinile direct legate de sistemul delirant, afectele, vorbirea și comportamentul subiectului rămân în limitele normalității. Se mai vorbește de "tulburarea delirantă indusă" (induced delusional disorder), o afecțiune rară ce apare la persoanele cu legături emoționale strânse între ele, din care doar una suferă cu adevărat din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pildă, de prezenta unui delir persecutoriu la membrii unei minorități comunitare), maladia se individualizează prin aceea că, exceptând acțiunile și atitudinile direct legate de sistemul delirant, afectele, vorbirea și comportamentul subiectului rămân în limitele normalității. Se mai vorbește de "tulburarea delirantă indusă" (induced delusional disorder), o afecțiune rară ce apare la persoanele cu legături emoționale strânse între ele, din care doar una suferă cu adevărat din cauza unui delir, care este însă "transmis" celeilalte persoane. Boala dispare atunci când persoanele respective sunt separate
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
adesea izolați de alte persoane datorită limbii, culturii, ori din punct de vedere geografic (ICD-10: F22, F24). În 1994 și apoi în 2000, Asociația Psihiatrică Americană oferea o simptomatologie mai bogată (DSM-IV-TR: 297.1), identificând cinci criterii specifice pentru tulburarea delirantă (delusional disorder), după cum urmează: Elementul esențial al tulburării delirante îl constituie prezența uneia sau a mai multor idei delirante non-bizare care persistă cel puțin o lună (criteriul A). Diagnosticul de "tulburare delirantă" nu se pune dacă individul a avut cândva
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
din punct de vedere geografic (ICD-10: F22, F24). În 1994 și apoi în 2000, Asociația Psihiatrică Americană oferea o simptomatologie mai bogată (DSM-IV-TR: 297.1), identificând cinci criterii specifice pentru tulburarea delirantă (delusional disorder), după cum urmează: Elementul esențial al tulburării delirante îl constituie prezența uneia sau a mai multor idei delirante non-bizare care persistă cel puțin o lună (criteriul A). Diagnosticul de "tulburare delirantă" nu se pune dacă individul a avut cândva un tablou clinic ce a satisfăcut criteriul A pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și apoi în 2000, Asociația Psihiatrică Americană oferea o simptomatologie mai bogată (DSM-IV-TR: 297.1), identificând cinci criterii specifice pentru tulburarea delirantă (delusional disorder), după cum urmează: Elementul esențial al tulburării delirante îl constituie prezența uneia sau a mai multor idei delirante non-bizare care persistă cel puțin o lună (criteriul A). Diagnosticul de "tulburare delirantă" nu se pune dacă individul a avut cândva un tablou clinic ce a satisfăcut criteriul A pentru schizofrenie (criteriul B). Halucinațiile auditive sau vizuale, dacă sunt prezente
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
297.1), identificând cinci criterii specifice pentru tulburarea delirantă (delusional disorder), după cum urmează: Elementul esențial al tulburării delirante îl constituie prezența uneia sau a mai multor idei delirante non-bizare care persistă cel puțin o lună (criteriul A). Diagnosticul de "tulburare delirantă" nu se pune dacă individul a avut cândva un tablou clinic ce a satisfăcut criteriul A pentru schizofrenie (criteriul B). Halucinațiile auditive sau vizuale, dacă sunt prezente, nu sunt proeminente. Halucinațiile tactile sau olfactive pot fi prezente (și proeminente) dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dacă individul a avut cândva un tablou clinic ce a satisfăcut criteriul A pentru schizofrenie (criteriul B). Halucinațiile auditive sau vizuale, dacă sunt prezente, nu sunt proeminente. Halucinațiile tactile sau olfactive pot fi prezente (și proeminente) dacă sunt în legătură cu tema delirantă (de exemplu, senzația subiectului că este infestat cu insecte, asociată cu ideile delirante de infestare, sau percepția că el emite un miros urât printr-un orificiu al corpului, asociată cu idei delirante de relație). Indiferent de impactul direct al ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pentru schizofrenie (criteriul B). Halucinațiile auditive sau vizuale, dacă sunt prezente, nu sunt proeminente. Halucinațiile tactile sau olfactive pot fi prezente (și proeminente) dacă sunt în legătură cu tema delirantă (de exemplu, senzația subiectului că este infestat cu insecte, asociată cu ideile delirante de infestare, sau percepția că el emite un miros urât printr-un orificiu al corpului, asociată cu idei delirante de relație). Indiferent de impactul direct al ideilor delirante, funcționarea psiho-socială nu este hotărât deteriorată, iar comportamentul nu este nici straniu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fi prezente (și proeminente) dacă sunt în legătură cu tema delirantă (de exemplu, senzația subiectului că este infestat cu insecte, asociată cu ideile delirante de infestare, sau percepția că el emite un miros urât printr-un orificiu al corpului, asociată cu idei delirante de relație). Indiferent de impactul direct al ideilor delirante, funcționarea psiho-socială nu este hotărât deteriorată, iar comportamentul nu este nici straniu și nici bizar (criteriul C). Dacă, concomitent cu ideile delirante, survin episoade depresive, durata totală a acestor episoade afective
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de exemplu, senzația subiectului că este infestat cu insecte, asociată cu ideile delirante de infestare, sau percepția că el emite un miros urât printr-un orificiu al corpului, asociată cu idei delirante de relație). Indiferent de impactul direct al ideilor delirante, funcționarea psiho-socială nu este hotărât deteriorată, iar comportamentul nu este nici straniu și nici bizar (criteriul C). Dacă, concomitent cu ideile delirante, survin episoade depresive, durata totală a acestor episoade afective este relativ scurtă, comparativ cu durata totală a perioadelor
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
urât printr-un orificiu al corpului, asociată cu idei delirante de relație). Indiferent de impactul direct al ideilor delirante, funcționarea psiho-socială nu este hotărât deteriorată, iar comportamentul nu este nici straniu și nici bizar (criteriul C). Dacă, concomitent cu ideile delirante, survin episoade depresive, durata totală a acestor episoade afective este relativ scurtă, comparativ cu durata totală a perioadelor delirante (criteriul D). Ideile delirante nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de exemplu, cocaina) sau unei condiții medicale generale
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
funcționarea psiho-socială nu este hotărât deteriorată, iar comportamentul nu este nici straniu și nici bizar (criteriul C). Dacă, concomitent cu ideile delirante, survin episoade depresive, durata totală a acestor episoade afective este relativ scurtă, comparativ cu durata totală a perioadelor delirante (criteriul D). Ideile delirante nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de exemplu, cocaina) sau unei condiții medicale generale (de exemplu, maladia Alzheimer, lupusul eritematos sistemic) (criteriul E). Se menționează că interpretarea datelor și diagnosticul sunt adesea greu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
hotărât deteriorată, iar comportamentul nu este nici straniu și nici bizar (criteriul C). Dacă, concomitent cu ideile delirante, survin episoade depresive, durata totală a acestor episoade afective este relativ scurtă, comparativ cu durata totală a perioadelor delirante (criteriul D). Ideile delirante nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de exemplu, cocaina) sau unei condiții medicale generale (de exemplu, maladia Alzheimer, lupusul eritematos sistemic) (criteriul E). Se menționează că interpretarea datelor și diagnosticul sunt adesea greu de stabilit în raport cu trăirile
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
se degradează atât de mult, încât se ajunge la incapacitatea de a îndeplini o funcție publică și chiar la izolare socială. Cele mai multe definiții ale delirurilor sunt problematice, de aceea mulți specialiști adoptă un demers multidimensional. O convingere este identificată drept "delirantă" (delusional) dacă: 1) este trăită ca un eveniment de o mare importanță personală, care preocupă intens pacientul în cauză, acum atât de pătruns de credința sa, încât ea poate interfera cu funcționarea lui normală, socială și interpersonală, generând o acută
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Nici una dintre caracteristicile de dinainte nu este însă absolută și, de aceea, fiecare trebuie să fie privită cu o anumită doză de scepticism, ea cerându-se analizată cu spirit critic. Paranoia este o tulburare a gândirii caracterizată prin permanența ideilor delirante (cu alte cuvinte, prin constanța unor idei ce se manifestă în dezacord cu realitatea și convingerile împărtășite cu cei din jur), de al căror adevăr subiectul este însă ferm convins. Delirul paranoid utilizează oarecum același mecanism de interpretare pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de al căror adevăr subiectul este însă ferm convins. Delirul paranoid utilizează oarecum același mecanism de interpretare pentru a se edifica; altfel spus, subiectul îl percepe în momentul apariției, dar atribuie experienței sale un sens diferit de cel real. Starea delirantă se caracterizează printr-o trăire modificată a lumii, în sensul că anumite evenimente dobândesc calități noi și încărcătură emoțională sporită, și par să ascundă sensuri cu semnificație personală, destul de vagi altminteri, dar care generează anxietate, teamă. Conținutul delirului este variat
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
anumite evenimente dobândesc calități noi și încărcătură emoțională sporită, și par să ascundă sensuri cu semnificație personală, destul de vagi altminteri, dar care generează anxietate, teamă. Conținutul delirului este variat și cuprinde adesea idei de persecuție, prejudiciere, gelozie, complot etc. Tulburarea delirantă prezintă un grad înalt de coeziune internă; în măsura în care se dezvoltase o manieră perfect coerentă și logică, chiar dacă pornind de la premise false, ea poate atrage "înțelegerea" celor din jur și ca atare poate "trece" neobservată. Sistemul delirant este format dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
gelozie, complot etc. Tulburarea delirantă prezintă un grad înalt de coeziune internă; în măsura în care se dezvoltase o manieră perfect coerentă și logică, chiar dacă pornind de la premise false, ea poate atrage "înțelegerea" celor din jur și ca atare poate "trece" neobservată. Sistemul delirant este format dintr-o serie de convingeri personale despre lume, care influențează și chiar domină convingerile subiecților ce tind să acționeze în raport de aceste convingeri, dar ar fi greșit să credem că toți pacienții acționează doar în conformitate cu ele. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tind să acționeze în raport de aceste convingeri, dar ar fi greșit să credem că toți pacienții acționează doar în conformitate cu ele. Unii dintre ei (este vorba, de exemplu, de acei pacienți care solicită de bună voie sprijinul psihiatrului) înțeleg natura delirantă a convingerilor lor. Conținutul convingerii este adeseori fantastic, dar nu adevărul sau falsitatea ei definește delirul, pentru că, uneori, acesta poate conține un sâmbure de adevăr. Nici impermeabilitatea delirului la raționament sau experiență nu îl distinge de eroare sau de opinie
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]