729 matches
-
se învecinează la est cu comuna Podenii Noi, la sud cu orașul Boldești-Scăeni și cu comuna Plopu, la vest cu comuna Măgurele iar la nord-vest cu comuna Gornet și la nordu cu comuna Păcureți. Relieful comunei Bălțești este specific regiunilor deluroase subcarpatice, dar situându-se la extremitatea de est a depresiunii Măgurele-Bălțești, are aspect de câmpie înaltă înconjurată de dealuri accidentate pe structuri intens cutate și foliate. Dealurile sunt acoperite cu păduri de foioase, fânețe și pășuni, iar cele cu înclinare
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
Scorțeni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Prahova, Muntenia, România. Se află în partea de vest a județului, în Subcarpații de Curbură. Localitatea se situează în zona subcarpatică, deluroasă, în vecinătatea paralelei 45°N și meridianul 26°E, la o altitudine de aproximativ 350 metri. Principalele orașe aflate în vecinătate sunt: Câmpina (14 km), Băicoi (6 km), Plopeni (10 km), Ploiești (25 km - reședința județului Prahova) și Sinaia (40
Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/301726_a_303055]
-
Telega este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Boșilcești, Buștenari, Doftana, Melicești, Telega (reședința) și Țonțești. Este situată în apropiere de orașele Câmpina și Breaza și de localitatea Brebu. Telega se află în zona deluroasă a Subcarpaților Curburii, întinsă de-a lungul văii pârâului („gârlei”) Sărata și pe dealurile dimprejur (Rotunda, Mărtin, Obârșie, Măceș, Recea, Grâușor, Câlinet, Țânțaru, Ciobu, Plai). Altitudinea medie a localității Telega este de aproximativ 550 m. Cel mai înalt deal din
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
din județul Hunedoara, Transilvania, România. Din punct de vedere administrativ face parte din Comuna Balsa. De-a lungul timpului a existat și Comuna Almașu Mic de Munte, aparținând raionului Albă. Din punct de vedere geografic satul este situat în prelungirile deluroase ale Apusenilor, pe valea râului Geoagiu. Satul are ca vecini: - în partea de Nord-Est: Almasu de Mijloc, Almasu Mare, Nadastia, Glodul și Cibul. Zona este bogată în elemente carstice (chei și peșteri). - la Sud-Est: Ardeul cu cheile aferente (855 m
Almașu Mic de Munte, Hunedoara () [Corola-website/Science/300534_a_301863]
-
văii Mureșului, la 25 km nord-est de Tg. Mureș și la 6 km sud de municipiul Reghin, fiind străbătută de la un capăt la altul de Șoseaua națională nr. 15. Relieful localității este alcătuit de valea largă a Mureșului și culmi deluroase, ca interfluvii, puțin îngrădite, între valea Beicii și Habicului, cu înălțimi reduse, cea mai mare înălțime fiind de 511,7m, în Dealul Viilor. Vatra localității se află pe un teren, în cea mai mare parte plan, cu denivelări mici, constituind
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
Idicel-Pădure este un sat în comuna Brâncovenești din județul Mureș, Transilvania, România. Satul se află într-o zonă geografică deluroasă, întins pe o lungime de 10 km. Localitatea se află așezată la poalele munților Gurghiului, într-o pitorească zonă submontană. Așezarea are un lung istoric, pe teritoriul localității găsindu-se numeroase obiecte încă din perioada neoliticului. Se presupune că ar
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Cătunași, Cepari, Dealu Orașului, Dealu Viilor, Dinculești, Gălețeanu, Gărdinești, Gâlcești, Metofu, Păduroiu din Deal, Păduroiu din Vale, Poiana Lacului (reședința) și Sămara. Comuna se află în vestul județului, într-o zonă deluroasă, pe malurile râului Cotmeana. Este străbătută de șoseaua națională DN67B, care leagă Piteștiul de Drăgășani. La Poiana Lacului, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ703A, care duce spre nord la și și spre sud la (unde se termină în
Comuna Poiana Lacului, Argeș () [Corola-website/Science/300638_a_301967]
-
și Simbrea. Comuna Agăș este situată la altitudinea de 560 m, aceasta variind dupa cum urmează: Simbrea 575 m, Preluci 540 m, Goioasa 542 m, Beleghet 540 m, Diaconești 522 m, Sulța 630 m, Coșnea 745 m. Majoritatea suprafețelor sunt deluroase, acoperite cu păduri în proporție de peste 50%, iar diferența este reprezentată de pajiști naturale, numai o mică parte este suprafață plană, care se pretează culturilor agricole. Munții Ciucului, așezați pe partea dreaptă a râului Trotuș, pe teritoriul comunei Agăș, sunt
Comuna Agăș, Bacău () [Corola-website/Science/300652_a_301981]
-
pârâul care străbate satul: APĂ NEAGRĂ- CERNU. Satul face parte integrantă a comunei Poduri, fiind situat pe partea dreaptă a Tazlăului Sărat, cuprinzând și zona geografică din versantul estic al culmei Berzunți. Că unitate de relief este cotata că zona deluroasa, cu panțe înclinate, ce au altitudine între 350 m - 550m. Temperatura medie anuală în jur de 7-8°C, cu precipitații în jur de 900 mm anual, cu predominarea vanturilor de N-V și crivatul în timpul iernii. Soluri aluvionare, Silvestre, brun-podzolite
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]
-
autorității statului român asupra teritoriului ce, în Evul Mediu, era simbolizat printr-o coroană. Ca județ de munte, agricultura a fost slab dezvoltată în Brașov. O bună parte a terenurilor județului erau acoperite de culturi de cartofi, iar în zonele deluroase erau plantate livezi. O îndeletnicire de seamă era și creșterea animalelor (vite cornute, porcine). Industria județului se concentra în orașul Brașov. În 1925 acesta avea centre de producție în industria chimică, metalurgică, de construcții, alimentară, textilă, de mașini, farmaceutică și
Județul Brașov (interbelic) () [Corola-website/Science/300784_a_302113]
-
sa fie șterse, astfel încât se tinde spre o regularizare a lor. Țărmurile câmpiilor din jurul bazinului polar arctic (climat periglaciar) se remarcă printr-o evoluție aparte, impusă de regimul de revărsări puternice din perioada dezghețurilor. Țărmurile înalte se axează pe zonele deluroase sau muntoase al căror profil abrupt se continuă subacvatic fie prin platforme de abraziune înguste, fie prin pante accentuate. Aspectul lor de amănunt (fragmentarea) este dictat de structură, tectonică, eroziune fluviatilă și glaciară. Au rezultat în urma unor transgresiuni asupra acelor
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
de kmp. Asemenea acumulări în Sahara poartă numele de erg, kum în Asia Centrală, iar în unele țări arabe denumirea de nefud. Pe întinsul acumulărilor nisipoase apar o serie de forme, de la riduri și dune elementare până la depresiuni alungite sau îngrămădiri deluroase de nisip. Mai dese sunt barcanele unite între ele, formând dunele în W transversale față de vânt. Prin alungirea treptată a uneia din proeminențele laterale, sub influența vântului secundar, însă mai violent, barcanele pot trece în lanțuri de dune longitudinale. Acestea
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
majoritari fiind ortodocșii, dar existând și alte culturi religioase, precum baptiști, penticostali și adventiști.</br> Localitatea se află într-o depresiune a dealurilor de vest (dealurile Oradiei) și este traversată de pârâul Arin.Satul Bălaia este așezat pe un teren deluros la poalele munților Plopișului, marginalizat din totdeauna, datorită locului așezării geografice pe care îl are. A fost atestat documentar de către Cancelariile maghiare în anul 1622 sub denumirea „Kabalașpatak", care în traducere înseamnă „Gârla amețită". Moșia pe care a fost așezat
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
grade și 8 minute latitudine nordică. Suprafață totală este de 6.101,49 ha distribuită astfel: 543,4 ha teren arbil, 2300 ha pășuni, 930,46 ha fânețe, 380 ha livezi, 1540 ha păduri, 407,63 ha alte categorii. Relieful, deluros și muntos încadrează comună înspre zona nordică, la est de localitatea Satu Nou se află masivul Vulturul (1.501 m.) iar în partea de nord-vest o zonă de dealuri. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cetate se ridică la
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Străjii) care făcea parte din sistemul de pază al minelor de sare romane din zona Căianului și Săsarmului. Valea Ilișua este străjuită de dealuri care se înalță până la 500 m, care înainte au fost împădurite. Relieful comunei este în general deluros, cu dealuri cuprinse în general între 350 - 400 m altitudine maximă și 275 m altitudine minimă, ocupând 90% din suprafața totală a comunei. Geologic, aceste dealuri sunt formate din tufuri vulcanice de Dej, mai ales cele din dreapta Văii Ilișua și
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
comunei. Geologic, aceste dealuri sunt formate din tufuri vulcanice de Dej, mai ales cele din dreapta Văii Ilișua și a satului Căianu Mic, iar cele din stânga văii fiind “formate din marne și argile străpunse de sâmburi de sare”. Fiind un relief deluros, solurile specifice sunt cele brune în zona deluroasă și aluvionare în lunca, prielnice creșterii animalelor și plantațiilor de pomi și viță de vie. Dintre localitățile Văii Ilișua se distinge satul Căianu Mic, așezat pe malul drept al văii, pe patru
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
vulcanice de Dej, mai ales cele din dreapta Văii Ilișua și a satului Căianu Mic, iar cele din stânga văii fiind “formate din marne și argile străpunse de sâmburi de sare”. Fiind un relief deluros, solurile specifice sunt cele brune în zona deluroasă și aluvionare în lunca, prielnice creșterii animalelor și plantațiilor de pomi și viță de vie. Dintre localitățile Văii Ilișua se distinge satul Căianu Mic, așezat pe malul drept al văii, pe patru terase, fiind cel mai reprezentativ din acest “coridor
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea este situată în partea de sud-vest a județului Bistrița-Năsăud, la 28 km de municipiul Bistrița și la 28 km de orașul Beclean, într-o zonă preponderent deluroasă, cu altitudini cuprinse între 450-550 m. Amplasarea localității în zona de deal-câmpie și climatul favorabil, au condiționat popularea și apariția unei așezări umane încă din cele mai vechi timpuri. Aici au fost găsite topoare din piatră găurită și ceramică din
Lechința, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300880_a_302209]
-
depozite s-au format sedimentele de solificar, fie direct pe acestea, fie prin remanierea pe versanți, sub formă de deluvii și coluvii Tipurile de sol: soluri brune argilo-iluviale, brune luvice (podzolite), brune eu-mezobazice, regosolurile și solurile antropice. Relieful este exclusiv deluros, cuprinzând în partea estică dealurile de tip subcarpatic (Dealurile Bistriței și dealurile Mureșului), iar în partea vestică colinele înalte ale Câmpiei Transilvaniei de est (Dealurile Jimborului, dealurile Lechinței, Colinele Comlodului, Colinele Mădărașului. Aceste dealuri și coline au în general la
Lechința, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300880_a_302209]
-
pâraie că: V.Nisipului, V.Seacă, V.Poienii, V.Luștii,V.Tisei, V.Prisăcele, V.Stejarului și foarte aproape de vărsarea în Sălăuta celebra Vale a lui Stan zisă și Valea Dragostei. Localitatea Telciu dispune de o mare întindere montană și deluroasa Păduri de foioase, conifere, pășuni, fânețe, floristica. Fauna este reprezentată de câteva exponate de urși, lupi, căprioare și iepuri. Date exacte despre întemeierea localității nu există, iar prima atestare documentara apare în 1245 într-un document al regelui maghiar Bela
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
Zahoreni. Comuna ocupă o poziție centrală pe latura estică a județului în zona adiacentă a acului de acumulare Stânca-Costești, în zona de vărsare a Volovățului în Prut. În ansamblu lui ,relieful comunei Manoleasa are un aspect larg vălurat, cu inerfluvii deluroase și altitudini apropiate, lăsând impresia că provin dintr-o suprafață unică fregmentată de râuri. Aspectul general al reliefului cu contururi domoale și văi largi ale căror versanți sunt modelați de alunecări, ori eroziune torențială, ca urmare a structurii predominant argilo-nisipoase
Comuna Manoleasa, Botoșani () [Corola-website/Science/300916_a_302245]
-
m). In ansamblul său relieful teritoriului are un caracter sculptural, la care se adaugă forme ale reliefului de acumulare (terase, șesuri, glacisuri de acumulare), formate în lungul rețelei hidrografice. Clima comunei Manoleasa se încadrează în climă temperat continentală din ținutul deluros stepic cu temperaturi medii anuale în jur de 8,3 grade C, cu mari amplitudini termice, cu ierni friguroase și veri secetoase, cu precipitații reduse ce au un regim neuniform, cu vânturi dominate dinspre NV. Hidrografica comunei este reprezentată prin
Comuna Manoleasa, Botoșani () [Corola-website/Science/300916_a_302245]
-
a județului Botoșani și de NE a țării, fiind riverană, pe partea dreaptă, Prutului. Aspectul ariei sale este aproximativ dreptunghiular, alungit pe direcție NV - SE, asemănător formei generale a teritoriului comunelor nordice ale județului, determinat de geomorfologia Câmpiei Moldovei (culmi deluroase și văi alungite pe direcția NV - SE, dispoziție impusă, la rândul ei, de structura geologică de monoclin). Această dispoziție generală a reliefului a determinat, din motive practice, direcția drumurilor principale în lungul văilor sau pe direcția mai puțin fragmentată a
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
12% din cea a județului Botoșani. Teritoriul comunei Suharău, privit de la punctul de belvedere „La Carpen”, dintre Comănești și Oroftiana, de pe rama înaltă nordică a Pintenului Ibănești care se continuă mult spre est, prezintă ochilor un peisaj incredibil pentru zona deluroasă a Podișului Moldovei: spre miazănoapte relieful bine împădurit coboară abrupt afundându-se într-o depresiune, alungită de la vest la est, traversată de cursul înșelător de molcom al Prutului. Pe malul drept, “al nostru”, ascunse de vegetația bogată a luncii râului
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
Coasta Morii de la vest de Smârdan, fie cea de pe Dealul Viei din nordul Plevnei, dar ambele spre aceeași direcție, a Comăneștilor. Partea sud-estică și sudică, adică cea de la miazăzi de DN 29A, primește aspectul general al nordului Câmpiei Moldovei: zonă deluroasă silvostepică. Deși are un aspect majoritar colinar poartă denumirea de câmpie datorită utilizării în agricultură. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Suharău se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]