449 matches
-
ce i-au format, realizându-și ieșirea din propria identitatea profesională. În ton cu Berdiaev ce vorbea de creația de ziua a 8-a, medicul, prin faptul că readuce din nou la viață un om în suferință, îndeplinește o activitatea demiurgică. Altfel spus, dacă genele sunt oarbe și sar dintr-un corp în altul, memele sar dintr-un créer în altul (cum ar fi ideea de abnegație și sacrificiu) și dau cu precădere viață acestui concept triunic. Pe lângă o înclinație ereditară
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
fel ca Rimbaud, Labiș se scufundă în infernul intim, în năzuința de a ajunge la „necunoscut” și de a-l explica. În Introducerea la Intima comedie se conturează un portret în stil eminescian: personajul e „ostenit și palid” datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau sub semnul „oboselii”, al unei senzații de rupere a legăturilor, de o rezonanță stranie. Ele par a porni dintr-o liniște mare, dintr-o împăcare paradisiacă, dintr-o stare de beatitudine care nu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
putem aduna mere cu pere, dar nici merele între ele nu sunt destul de asemănătoare pentru a fi organizate într-o categorie aparte. Chiar narațiunea istorică și biografia sunt construcții în ultimă instanță arbitrare. Autorul este suveran, creația este un act demiurgic, liber de orice constrângere (retorică, metafizică, morală etc.). În contextul unor polemici în jurul reprezentării Holocaustului (și, prin extensie, al reprezentării altor traume sau „rupturi de civilizație”), Hayden White a fost presat de mai mulți autori, în frunte cu Saul Friedländer
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apei, în schimb, este asociată, în multe mitologii, cu infernul sau cu "lumea morților"131. În mitologia română, apa a avut aceleași valențe primordiale, de element, substanță esențială și germinativă sau de categorie proteică și generatoare de viață. De la cuplul demiurgic Fârtat / Nefârtat, apa este duală, pe de o parte este sursă a vieții, iar, pe de altă parte, este substanță care va înghiți cosmosul. Cu apa lustrală se spălau copiii la naștere, la nuntă se spălau pe mâini și față
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
foc" pe dealuri. De Paști, se aprind focuri peste care sar flăcăii satului. La unele etnii englezi, bulgari, sârbi, albanezi, huțuli, "buturuga de Crăciun" simbolizează "focul viu", având caracter apotropaic. Focul arhetipal, din legendele românești, este transcendent, învestit cu puteri demiurgice, desăvârșind destinul uman: Focul e sfânt, e însuși Dumnezeu. Pe foc să nu-l blastămi, căci blastămi pe Dumnezeu. Foc! Foc! Aista-i foc? Focul acesta ce-l avem noi e numai ca o mamă de la Dumnezeu pentru binele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nopții, când cântă întâi cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului universal, având valențe demiurgice 264: Când a împodobit Dumnezeu păsările și le-a pus pene, mai întâi l-a gătit pe păun și pe urmă pe păuniță. Ei i-a pus numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas neîmpodobită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ce o dau, de au băut din loc sarat, nu se face pâne. Ei dau ploaie cu broaște și alte cele. Dumnezeu pe balaur îl rânduiește să poarte și să facă după cum sunt oamenii de buni."358 Părtași la cunoașterea demiurgică, deținând adevărul începutului și sfârșitului, balaurii au fost transfigurați ca realități transcendente, într-un alt spațiu al devenirii, spațiul sacru: "La Dumnezeu, în cer, sunt balauri. Ei se fac aice pe pământ din șerpi și când se suie sus Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a ilustra o idee sau o argumentare”. Citatul este utilizat deopotrivă În textul literar, ca și În cel științific, fiindcă În niciunul din cele două domenii de manifestare a spiritului uman nu poate exista originalitate absolută. Concepția romantică despre originalitatea demiurgică a creatorului a fost de mult abandonată. Citatele se pot Împărți În două categorii, după locul pe care Îl ocupă În text și după legătura care există Între text și citat: a) În cadrul textului; b) separat de text. Citatul din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
este cristalizată viziunea 390. În opera lui Blaga revine des ideea creației umane, îndeosebi a creației artistice și științifice, un aspect al concurenței cu Marele Anonim (zeitatea supremă) a cărui atitudine limitatoare ("cenzura transcendentă") împiedică pe om să împlinească actul demiurgic de nivel divin. Apreciind astfel lucrurile, Blaga concepe creația ca un destin realizat parțial, datorită geloziei Marelui Anonim. Pornind de la aceste asumpții și privind situația din perspectiva limbii (care este în mod esențial și o activitate, o enérgeia) creația ar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Infinitul de aur (2001). Având un temperament liric neoromantic cu tentă expresionistă, L. preferă totuși formula bine articulată, muzicală. Fondul mistic și metaforic se întâlnește simbiotic cu un orfism imnic de tip Hölderlin, susținut de credința în poezie ca act demiurgic, taumaturgic și misionar. Simbolurile și miturile sunt romanticizate prin contrafacere mitopoetică sau prin preluare directă din repertoriul medieval și romantic. „Piața Diolei” este un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
crescuți de o bunică în spiritul elitismului republican și al străpungerilor libertare ale anilor '60. Primul dintre ei, biolog de vîrf, este convins că lumea a intrat într-o "apocalipsă uscată" tot luîndu-și drept adevăr idiosincrazia depresivă, și nutrește vise demiurgice despre mutația biologică; între timp, se agață cu disperare de o viziune pozitivistă, înconjurîndu-se de metereze teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului social, de condiționarea dorinței sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că nu ai dreptul să faci prea multe greșeli. Or, doar căutînd incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a clasei muncitoare, ca treaba să Înceapă, să meargă bine, să fie cum se spune „pusă pe roate”. (Ă). O astfel de construcție gigantică seamănă cu legendara facere a lumiiă Și aici, pe locul gol, Începe ca printr-o voință demiurgică agitația vieții. (Ă). Drum fără pulbere e tocmai istoria unei astfel de noi geneze: La Început a fost pustiul se intitulează primul capitol. (Ă). Petru Dumitriu s-a străduit să Înfățișeze activistul de partid, În trăsăturile lui scriitorul a căutat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
înțeleasă la rândul ei ca "potențare calitativă" a realității, fiind însă orientată numai spre viitor. Să-i dăm cuvântul Angelei Botez pentru a ne convinge: "Creând, omul revoluționează și revoluționând creează lumi noi. El poartă în sine însemnul unui destin demiurgic asigurat de o capacitate deosebită capacitatea de creație" (Botez în Drăgănescu, Voiculescu: 1986, 82). "Potențarea calitativă" a romanticilor este, așa cum am constatat, "labirintică" și/sau paseistă. Totodată, se poate face și o paralelă între eschatologia romantică și cea leninistă: prima
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
omului de tip nou, multilateral dezvoltat”. „Fiecare corp trebuia modelat pentru a deveni un membru productiv al maselor socialiste”și acest rol era parțial delegat familiei românești (Kligman, 2000, p. 33). într-o evidentă comuniune cu ideile fascismului, această fantasmă demiurgică a lui Ceaușescu, propovăduită cu insistență în cadrul învățământului politic obligatoriu pentru toți cetățenii țării, nu lăsa loc manifestărilor naturale, umane. În consecință, domeniile umaniste ce aveau în centrul atenției ființa umană cu toate caracteristicile și avatarurile ei au încetat să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau a inconștientului și în prelungirea celei date de Jung studiului inconștientului, și anume de psihologie analitică. 28 Pecetea stilistică este un factor de natură inconștientă: Prin latura stilistică mai profundă, opera de artă se integrează astfel într-o ordine demiurgică, neintenționată, iar nu în cea a conștiinței" (Blaga, 1965:11). 29 Are caracter cosmotic (Blaga, 1965:18). 30 "În afară de structurile și aspectele psihice (stări afective, trăiri, imagini) cari se atribuie inconștientului, noi mai admitem și structuri spirituale ale inconștientului (de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pocnesc, foșnesc, bucură urechea". Dar și sofisticata formulă de învechire a elixirului: "... spumarea, punerea pe pupitre, pritocirea, desfundarea, egalizarea, dozarea pentru a produce vinul extra-sec, sec, demi-dulce sau dulce". "Mică teorie a bășicuțelor" sună titlul capitolului. Iar ființa ce tutelează demiurgic domeniul: homo bulla. Da' ce, homo Bulă n-a avut, și el, răstimpul (ducă-se pe pustii!) în care s-a lăfăit aerian-demiurgic? 14 iunie Bătaie fină în ușa atelierului, deschid și, cum mai zilnic se întîmplă, un june delicat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în cinică notă picassiană. Și numai Picasso ar fi putut emite atare perlă genuină: "La opt ani, eram Rafael. Mi-a trebuit o viață întreagă ca să ajung să pictez ca un copil". Și tot numai el, diavolul absolutului plastic, jucîndu-se demiurgic: Cînd nu am albastru, pun niște roșu". Sublimități și cruzimi. Avînd imensa șansă a consemnării lor de către o providențială nepoată. (Sînt în căutarea unei astfel de nepoate.) 23 decembrie E minunat că seria de cocktail-uri mai mult sau mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bibliografia generală cea de-a doua parte a ingenioasei tetralogii, în care întreprinde o meticuloasă înregistrare lexicografică a unor opere fictive. Procedeul este recurent și în Paltonul de vară, volumul "zăpezilor și al senectuții" scriitorului, în care încearcă să refacă demiurgic și proustian, prin obiectele, ființele și amintirile listate, întrega sa viață. Arhivar împătimit, Mircea Horia Simionescu este preocupat și de ideea unei scrieri "telescop", astfel că sertarele cotate ale textelor sale conțin, la rândul lor, clasoare cu liste de liste
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
provenit dintr-o femeie, iar luna dintr-un bărbat. În alte mituri se vorbește despre Calea Lactee, originea stelelor, fazele Lunii. Trei eroi au jucat un rol important În numeroasele legende răspândite pe arii largi: Ninya, animale mitice Înzestrate cu puteri demiurgice; Tatiya, mica șopârlă care a ridicat dealurile și munții căutându-și bumerangul pe care-l pierduse; Wonambi, uriașul și fiorosul șarpe legendar, care trăiește În peșteri subterane și nu iese la suprafață decât În preajma izvoarelor 271. Legenda despre apariția soarelui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
instinctul de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare. Înaintea Genezei, „duhul lui Dumnezeu se purta peste ape“. Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de mister, unde sălășuiesc cele mai alese și mai ascunse simțiri umane. Poetul se raportează la un anumit tip de cunoaștere a „minunilor lumii”, fără intenția de a ucide, ori a strivi tainele aflate dincolo de „cenzura transcendentă”, guvernată de forța demiurgică a „Marelui Anonim”. Două negații absolute dau sens fundamental primei fraze poetice, dezvăluind spiritul metaforic: „nu strivesc”, „nu ucid”. În ele rațiunea se abandonează total subconștientului abisal. Mintea poate (ipotetic) strivi, ori ucide tainele ce se Întâlnesc „În flori, În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de liniște simțită de poet curgându-i prin vine. „...o simt cum frunza ta mi-o picură În suflet...” Poetul se află undeva În afara timpului. El trăiește Într-un spațiu aparent limitat de proiecția umbrei gorunului, unde liniștea are puteri demiurgice. Ea se transferă prin frunzele gorunului În vinele poetului, producând o stare aflată Între existență și nonexistență. Umbra este o zonă aflată Între lumină - viață și Întuneric - moarte. Poetul se găsește de asemenea Într-o stare de liniște din care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
setea de iubire ca act al cunoașterii absolute. Zborul Luceafărului devine un fulger („Părea un fulger ne-ntrerupt/ Rătăcitor prin ele") amintind de dinamismul luminii, pură energie surprinsă În curgerea ei prin timp și spațiu. Punctul final al călătoriei este spațiul demiurgic, atemporal, acel moment de dinaintea nașterii lumilor: „Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremeancearcă În zadar Din goluri a se naște". În dialogul cu Demiurgul, Luceafărul este Însetat de repaos: „Și din repaos m-am născut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]