451 matches
-
totalitate teritoriul țării. În ianuarie 1916, după ce austro-ungarii au ocupat capitala Cetinje, delegațiile muntenegreană și austro-ungară au negociat capitularea armatei muntenegrene. Muntenegrenii au fost obligați să accepte condiții de pace grele. Regele Nikola I al Muntenegrului a semnat decretul de demobilizare a armatei și a fugit în Italia. Aproximativ 3.000 de oameni, ultimele trupe muntenegrene, au fost luați prizonieri de către austro-ungari. Muntenegru s-a angajat prin Declarația din Corfu să devină parte a Regatului Iugoslaviei. Pe 26 noiembrie 1918, după
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Germania, cât și Uniunea Sovietică erau foarte vulnerabile. Germania pierduse războiul declanșat și era izolată din punct de vedere diplomatic. Ea trebuise să cedeze o serie de teritorii prin semnarea Tratatului de pace de la Versailles și fusese obligată să accepte demobilizarea și dezarmarea armatei în scopul demilitarizării. Rusia ieșise din război mai înainte de încheierea acestuia, în 1917, ca urmarea a izbucnirii revoluției bolșevice și cedase numeroase teritorii vestice disputate, care aparținuseră Imperiului Rus, în favoarea Puterilor Centrale, prin tratatul de la Brest-Litovsk. După
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
a fost expulzat din Ierusalim de către turci (vezi: Drumul cojilor de portocală"), iar în anul 1918 s-a înscris voluntar în legiunea evreiască a armatei britanice, devenind supraveghetor într-un lagăr de prizonieri turci din Egipt. În anul 1920, după demobilizare, a plecat să se perfecționeze în pictură în Europa , locuind până în anul 1926 , pe rând, la Viena, la Paris și la Berlin, și ilustrând cărțile tatălui său, precum și ale scriitorilor ebraici contemporani - Haim Nahman Bialik și Shaul Cernihovski. În anul
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
din nou. Acest moment a intrat de asemenea în folclorul legat de rebeliunea cretanilor și au dus la creșterea faimei lui Venizelos, care ar fi refuzat pe 20 februarie să se supună ordinului amiralilor occidentali de coborâre a drapelului și demobilizare a trupelor rebele. În ziarele din Grecia avea să se scrie că Venizelos a „sfidat marina militară a Europei”. Despre el s-a spus că, „în spatele diplomatului subțire de azi se află revoluționarul care i-a alungat pe turci din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și, în scurtă vreme, s-a implicat în acțiuni militare împotriva forțelor Puterilor Centrale. În lunile care au urmat după crearea guvernului provizoriu din Thessaloniki la sfârșitul lui august, negocierile dintre aliați și regele elen s-au intensificat. Aliații doreau demobilizarea armatei elene, ca o contramăsură a predării necondiționate a fortului Ruple de către monarhiști și evacuarea armatei din Tesalia, ceea ce ar fi asigurat siguranța propriilor trupe din Macedonia. Pe de altă parte, regele dorea ca aliații să-i ofere garanții că
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
mai mult cu cât nici măcar Venizelos nu a reușit să câștige un mandat de deputat. Venizelos a pus această înfrângere pe seama epuizării populației după o perioadă de război mult prea lungă, începând din 1912. Venizelists a considerat că promisiunile cu privire la demobilizarea armatei și retragerea din Asia Mică au fost cele mai puternice arme ale opoziției. O cauză a înfrângerii pe care fostul premier nu părea dispus să o accepte a fost fără nicio îndoială și guvernarea autoritară din perioada 1917 - 1920
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
politică românească de aici înainte și meritul, competența, seriozitatea și profesionalismul să fie răsplătite ca atare. Această platformă a cetățenilor s-a nascut că un raspuns a celor ce nu mai pot accepta ca decepția și dezamăgirea să ducă la demobilizare și anomie cu rezultate nefaste asupra societății românești. Pentru a le reda românilor încrederea în acțiunea publică e nevoie ca aceștia să fie ascultați și să se acționeze alături de ei și pentru ei. Punctul de plecare este convingerea că un
Inițiativa Civică de Centru-Dreapta () [Corola-website/Science/326951_a_328280]
-
conștiința din corpul vechi în cel nou (creierele fiind identice). Această tehnologie constituie fundamentul Forțelor Coloniale de Apărare, deoarece le permite să recruteze persoane în vârstă și să le transfere mințile în corpuri noi, modificate pentru a deveni super-soldați. După demobilizare, conștiințele sunt transferate înapoi în corpuri obișnuite. Forțele Coloniale de Apărare folosesc nanotehnologia în aproape toate aspectele operațiunilor militare. Costumele de luptă sunt formate din nanoboți interconectați, nanobots medicali fac operații și ajută la creșterea grefelor, iar sângele soldaților FCA
Universul „Războiul bătrânilor” () [Corola-website/Science/323734_a_325063]
-
la „Școala Superioară de Medicină Veterinară” din București. În anul 1916 obține titlul de Medic veterinar iar în anul 1925 diploma de doctor în medicina veterinară cu mențiunea „foarte bine”. În 1916 este mobilizat. După terminarea primului război mondial și demobilizare a ocupat în cadrul Școlii Superioare de medicină veterinară din București și apoi la Facultatea de medicină veterinară din București posturi de șef de lucrări la diferite catedre. Din 1925 a studiat, în calitate de bursier al statului, timp de 2 ani la
Alexandru Vechiu () [Corola-website/Science/323189_a_324518]
-
regiune era în pragul colapsului, iar autoritatea comandanților era aproape inexistentă. Spre sfârșitul toamnei, comandantul frontului din Caucaz, Prjevalskii, a ordonat înființarea unor unități naționale armene și georgiene, cu ajutorul cărora să poată controla situația în continuă degradare. Problemele generate de demobilizarea armatei ruse, identice pe toate fronturile, avea să contribuie în cele din urmă la căderea guvernului provizoriu și preluarea puterii de către bolșevici. În noiembrie 1917 a fost creat primul guvern al Transcaucaziei independente, Comisariatul Transcaucazian. Comisariatul a convocat prima adunare
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
și onoranta sarcină de a INTRA ÎN ISTORIE și de a participa la marea ofensivă de la Mărăști și la aprigele încleștări în operația de la Oituz din vara anului 1917. La 1 august 1918, Armata a 2-a primește ordin de demobilizare. În timpul celui de-al doilea război mondial, Armata a 2-a participă la acțiuni de luptă, atât pe timpul campaniei din est, cât și celei din vest. În iunie 1947 a fost creată Regiunea a II-a Militară, cu comandamentul la
Divizia 2 Infanterie „GETICA” () [Corola-website/Science/329638_a_330967]
-
în locul generalului de corp de armată Prezan Constantin, demisionat din armată în ziua de 1 aprilie 1918."” Misiunea sa a fost foarte dificilă. În primul rând, îi revenea sarcina de a redimensiona forțele armate în cadrul restrâns impus de vremelnicii învingători (demobilizarea întregii armate și revenirea la cadru de pace, reducerea efectivelor, predarea armamentului și munițiilor etc.) În același timp, se impunea pregătirea documentelor de stat major și a oștirii, în perspectiva reluării operațiilor împotriva Puterilor Centrale, în momentul considerat oportun de
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
încetării luptelor Primului Război Mondial, CIlicia a devenit mărul discordiei între francezi și britanici, care doreau fiecare să-și crească influența în regiune. Guvernul britanic se afla în această perioadă de timp sub o puternică presiune din partea opiniei publice pentru retragerea și demobilizarea trupelor sale din Orientul Mijlociu și, pe 15 septembrie 1919, premierul David Lloyd George a acceptat fără entuziasm propunerea omologului său francez Georges Clemenceau ca Franța să își asume controlul asupra Ciliciei. Trasferul de comandă a avut loc pe 4 noiembrie
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
lui Bülbülzade Hacı Abdullah „Cemiyet-i İslamiye” (Societatea Islamică) menită să apere interesele musulmanilor. Ocupația britanică a durat aproximativ un an. Guvernul britanic s-a aflat în această perioadă de timp sub o puternică presiune din partea opiniei publice pentru retragerea și demobilizarea trupelor sale din Orientul Mijlociu și, pe 15 septembrie 1919, premierul David Lloyd George a acceptat fără entuziasm propunerea omologului său francez Georges Clemenceau ca Franța să își asume controlul asupra mai multor teritorii - în primul rând Siria dar și Cilicia
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
a fermei de stat «8 Martie» Regiunii Transcarpatice în orașul Vînohradiv, unde a lucrat până în luna mai 1987 Din З mai 1987 până în iunie 1989 și-a satisfăcut serviciul militar în rândurile Armatei Sovietice în or. Sambir regiunii Lviv. După demobilizare îndealungul a doi ani, din anul 1989 până în anul 1991 a lucrat la uzina «Electron»din Vînohradiv. După doi ani de șomaj temporar, din anul 1993 până în anul 1994, a ocupat postul de expert în produse la intreprinderea pe acțiuni
Ivan Bușko () [Corola-website/Science/330187_a_331516]
-
comanda Corpului XV, sectoarele s II, III și IV sub comanda Corpului II, iar VI, VII, VIII, IX și X sub comanda Corpului I. În perioada interbelică, efectivele forțelor armate italiene au variat foarte mult datorită valurilor de mobilizări și demobilizări. În momentul intrării în război a Italiei, erau mobilizați peste 1.500.000 de oameni. "Regio Esercito" (Armata Regală Italiană) a organizat din acest flux de recruți 73 de divizii. Dintre acestea, doar 19 aveau efectivele complete și erau gata
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
frontul antisovietic până în 1943, an în care se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1944 reintră la o școală militară de ofițeri de rezervă, fiind trimis, după absolvire, pe frontul antihitlerist până în iunie 1945. După demobilizare, își reia studiile juridice pe care le absolvă la Iași în 1947. A fost implicat încă din anii studenției în activitatea Uniunii Tineretului Comunist și a organizațiilor aflate sub influența Partidului Comunist, ca Apărarea Patriotică și Uniunea Patrioților. Devine ziarist
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
luptele dintre Marna și Vesle, Schmettow a fost decorat cu ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar a fost. După armistițiul de Compiègne și-a condus rămășițele trupelor sale înapoi în Germania, după care și-a prezentat demisia, odată cu demobilizarea Comandamentului General pe care l-a condus, pe 22 februarie 1919. Pentru activitatea sa ca militar, Eberhard von Schmettow a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
de drept. Mă bucur să constat, la aproape doi ani de la acel moment, că s-au făcut progrese semnificative. Instituțiile cu atribuții în domeniu duc o luptă decisă și consecventă împotriva corupției, care este principalul dușman al competiției libere, generând demobilizarea adevăraților profesioniști, împiedicând investițiile străine, dezvoltarea civică, inițiativa și inovația. Cetățenii noștri știu acest lucru și doresc o altfel de politică, o politică mai curată și făcută cu integritate, fapt dovedit de sprijinul public foarte ridicat pentru efortul instituțiilor implicate
Iohannis, PREMIAT pentru lupta anticorupție. Reacția lui Gâdea by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102783_a_104075]
-
pe piață propriile modele au eșuat însă în 1939. Neliniștit și frustrat, Amies vede în Al Doilea Război Mondial o scăpare și devine ofițer de informații în cadrul Biroului de Operațiuni Speciale, secțiunea belgiană, unde ajunge până la gradul de locotenent-colonel. După demobilizare, Amies înființează Societatea londoneză de modă și design, al cărei președinte a și fost între 1959-1960. În 1950 primește o comandă de la viitoarea regină Elisabeta a II-a, pe atunci principesă, care-și dorea o garderobă nouă potrivită pentru o
Hardy Amies, jurnalistul care a ajuns croitorul reginei Elisabeta a II-a - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102118_a_103410]
-
după proclamarea independenței acesteia. Succesiv Defecțiunii Ruse și înainte de ieșirea forțată a României din război, a existat o tentativă de transfer a Corpului de voluntari pe Frontul de Vest, contramandată însă după semnarea preliminariilor Păcii de la Buftea și succedată de demobilizarea voluntarilor și de integrarea dirijată a acestora în cadrul societății românești. În Rusia însă, ca efect al ajungerii Partidului Bolșevic la cârma statului, situația prizonierilor români și a voluntarilor înrolați rămași pe teritoriul rusesc s-a înrăutățit semnificativ, cu atât mai
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
No. 15". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Piatra Neamț. Regimentul a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, atât între 14/27 august 1916 - și prima sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918 cât și în perioada de desfășurare a operațiilor militare pentru apărarea Marii Uniri, La fârșitul anului 1918 și în 1919 a luptat astfel inițial în Transilvania și în continuare a în campania din Ungaria
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 1 a fost organizată pe două corpuri de armată (III și V) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Armata 1 În
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
două corpuri de armată (III și V) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Armata 1 În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 2 a fost organizată pe două corpuri de armată (II și IV) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de corp de armată Alexandru Averescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea: Armata 2
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
după proclamarea independenței acesteia. Succesiv defecțiunii ruse și înainte de ieșirea forțată a României din război, a existat o tentativă de transfer a Corpului de voluntari pe Frontul de Vest, contramandată însă după iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea și succedată de demobilizarea voluntarilor și de integrarea dirijată a acestora în cadrul societății romînești. După reintrarea României în război voluntarii Corpului au fost chemați din nou la arme, unitățile sale fiind puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent. Aceste unități au fost reîncadrate Armatei Române
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]