456 matches
-
ale aceluiași Andrei Pleșu. Acesta era apostrofat, în mod hotărât, asupra pericolului de a-ți rata traiectoria de dragul unui gest sublim. Ce preferi? Un destin cultural împlinit? sau unul care se frânge sub sublimul unei demonstrații de o clipă? 31. Demobilizare și defetism evident. Deloc recomandabile. Dilemă atroce, într-adevăr. Ea poate fi și a și fost ! în mod diferit înțeleasă. Căci o astfel de soluție poate fi diferit interpretată: rigorism sau cedare tactică, curaj sau lașitate, rezistență sau capitulare etc.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nivel scăzut de participare, nici extins și nici intens, poate fi controlat de sus. Această situație are două implicații la nivel de regim: 1) existența unor instrumente reprezentative, eficiente, care să fie în măsură să pună în aplicare politici de "demobilizare" (cum ar fi serviciile de securitate, de sine stătătoare, sau cele din interiorul structurii militare); 2) slăbiciunea parțială sau absența structurii de mobilizare, cum ar fi partidul unic sau instituțiile statale similare, adică structurile capabile să declanșeze și să controleze
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
primul caz, obiectivul guvernanților este cel de a menține un echilibru stat-societate (garantat de politici directe care să includă actori importanți în noua ordine politico-economică). În schimb, în al doilea caz, obiectivul constă în excluderea realizată prin mijloace de coerciție, demobilizare și restructurare a grupurilor mai importante [ibidem, 74]. În termeni instituționali este vorba, deci, de regimuri care au un considerabil grad de structurare și inovare. Structuri corporative se pot găsi în diferite țări, chiar foarte diferite în ce privește contextul socio-economic. Principalele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se debaraseze de el (la momentul oportun), "uitându-se" conținutul "transformator", potențial inovator, al ideologiei prin care a preluat puterea. Partidul totalitar și ideologia fascistă (care presupun și măsuri polițienești), rămân instrumentul și conținutul principal al mobilizării (dar și al demobilizării claselor aflate în posibilă opoziție, cum ar fi muncitorii și țăranii), creată și menținută de regim. Contradicția inerentă între mobilizarea fără punerea în practică a ideologiei politice (de exemplu corporativismul a rămas în pe hârtie, iar "Camera Fasciștilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
militanții și activitatea acestuia fiind coordonate de la centru). Într-un regim autoritar cu o capacitate de represiune scăzută, instaurat în urma unei crize, după o lungă perioadă de tranziție și precedat de o puternică polarizare politică, apare frecvent o politică de demobilizare care coexistă cu mobilizarea promovată de la nivel înalt. Este vorba de o contradicție doar aparentă. De fapt, demobilizarea constă în constrângerea unui grup mobilizat (oponenții regimului autoritar) să se conformeze structurii normative impuse de noul regim (vezi Germani, 1971, 102
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instaurat în urma unei crize, după o lungă perioadă de tranziție și precedat de o puternică polarizare politică, apare frecvent o politică de demobilizare care coexistă cu mobilizarea promovată de la nivel înalt. Este vorba de o contradicție doar aparentă. De fapt, demobilizarea constă în constrângerea unui grup mobilizat (oponenții regimului autoritar) să se conformeze structurii normative impuse de noul regim (vezi Germani, 1971, 102). Grupurile sociale subalterne, dar cu o activitate anterioară în politică (și care pot deveni baza de susținere a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1971, 102). Grupurile sociale subalterne, dar cu o activitate anterioară în politică (și care pot deveni baza de susținere a unei consistente opoziții anti-regim), sunt conduse spre "reintegrare": regimul le poate constrânge, solicitându-le, eventual, "apatia" sau "indiferența" politică. Astfel, demobilizarea, spre deosebire de mobilizarea de la nivel înalt, nu este menită a crea un consens activ sau legitimitate, ci, mai degrabă, o acțiune de neutralizare a celor care se opun regimului. Spre deosebire de mobilizare, care se adresează întregii comunități politice, cu precădere tinerilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de la nivel înalt, nu este menită a crea un consens activ sau legitimitate, ci, mai degrabă, o acțiune de neutralizare a celor care se opun regimului. Spre deosebire de mobilizare, care se adresează întregii comunități politice, cu precădere tinerilor și membrilor indiferenți, demobilizarea se adresează în principal oponenților. Mobilizarea este condusă de structurile de legitimare, iar demobilizarea de structurile coercitive deschise. Cele două procese nu sunt imcompatibile, pentru că, ambele, asigură trecerea - deși cu mijloace diferite - către consolidare: unde nu este eficientă persuasiunea care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai degrabă, o acțiune de neutralizare a celor care se opun regimului. Spre deosebire de mobilizare, care se adresează întregii comunități politice, cu precădere tinerilor și membrilor indiferenți, demobilizarea se adresează în principal oponenților. Mobilizarea este condusă de structurile de legitimare, iar demobilizarea de structurile coercitive deschise. Cele două procese nu sunt imcompatibile, pentru că, ambele, asigură trecerea - deși cu mijloace diferite - către consolidare: unde nu este eficientă persuasiunea care caracterizează mobilizarea, intervine amenințarea sau uzul forței (care caracterizează demobilizarea). Pe lângă demobilizarea prezentată mai
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
structurile de legitimare, iar demobilizarea de structurile coercitive deschise. Cele două procese nu sunt imcompatibile, pentru că, ambele, asigură trecerea - deși cu mijloace diferite - către consolidare: unde nu este eficientă persuasiunea care caracterizează mobilizarea, intervine amenințarea sau uzul forței (care caracterizează demobilizarea). Pe lângă demobilizarea prezentată mai sus, compatibilă cu mobilizarea de la nivel înalt, deosebim și o metodă alternativă: demobilizarea menită să reducă la "apatie" și la non-participare pe aceeași susținători în masă ai regimului, chiar și pe cei mai convinși și sinceri
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
legitimare, iar demobilizarea de structurile coercitive deschise. Cele două procese nu sunt imcompatibile, pentru că, ambele, asigură trecerea - deși cu mijloace diferite - către consolidare: unde nu este eficientă persuasiunea care caracterizează mobilizarea, intervine amenințarea sau uzul forței (care caracterizează demobilizarea). Pe lângă demobilizarea prezentată mai sus, compatibilă cu mobilizarea de la nivel înalt, deosebim și o metodă alternativă: demobilizarea menită să reducă la "apatie" și la non-participare pe aceeași susținători în masă ai regimului, chiar și pe cei mai convinși și sinceri dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
asigură trecerea - deși cu mijloace diferite - către consolidare: unde nu este eficientă persuasiunea care caracterizează mobilizarea, intervine amenințarea sau uzul forței (care caracterizează demobilizarea). Pe lângă demobilizarea prezentată mai sus, compatibilă cu mobilizarea de la nivel înalt, deosebim și o metodă alternativă: demobilizarea menită să reducă la "apatie" și la non-participare pe aceeași susținători în masă ai regimului, chiar și pe cei mai convinși și sinceri dintre ei. Unde nu se reușește crearea unor structuri eficiente de control al participării, o masă mobilizată
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
După un proces intern spontan, acea masă (sau o parte din ea) poate deveni în activă, amenintând, astfel, prin condiționarea liderului aflat la putere (prin cereri neprevăzute sau împiedicând schimbarea obiectivelor stabilite inițial de către regim). De aici apare recursul la demobilizare care, în cazul acesta, ca și în cel precedent, prezintă o componentă puternic coercitivă. Anumite structuri politice, create sau transformate de guvernanții autoritari, joacă, în principiu, un rol de legitimare, o activitate în acest sens putând fi desfășurată și de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și care, prin urmare, sunt nemultumiți de maniera în care s-a consolidat regimul. În privința primilor - oponenții regimului - unica posibilitate aflată la îndemâna guvernanților este recurgerea la o represiune mai mare. În privința celorlalți - de obicei opozanții din regim -, odată cu represiunea și demobilizarea, se poate urmări și obținerea legitimității. Nu trebuie omis monopolul deținut de reprezentanții regimului autoritar asupra tuturor mijoacelor de comunicare, adică căile prin care se fac publice succesele, și, totodată, prin care se camufleză eșecurile și opoziția existentă. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ideologiei comuniste, socialiste și catolice, în prezența, pe scară largă, a grupurilor catolice organizate, a asociațiilor democrat-creștine și a unui anumit grad de polarizare partizană stimulată de Războiul Rece. În Spania, la originea consolidării prin intermediul elitelor se află: tradiția de demobilizare și neparticipare a regimului Franco (patruzeci de ani de propagandă antipartinică); declinul imediat al participării politice din faza inițială a instaurării democrației (în a doua jumătate a anilor șaptezeci; declinul ideologiilor și modernizarea unei societăți complexe în unele regiuni; rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
stat-capital-muncă, precum și restructurarea reprezentării politice a lucrătorilor. În Italia și Portugalia, regimurile autoritare au introdus legi corporative, în Conul Sudic (unde regimurile militare au slăbit protecția socială specifică democrațiilor). În Argentina, Chile și Uruguay, în timpul perioadei autoritare, a existat o "demobilizare" a angajaților și a grupurilor reprezentative ale claselor inferioare. În aceste țări, organizațiile lucrătorilor sunt mult mai slabe în comparație cu cele din perioada de dinaintea regimului autoritar, deși, recent, a existat o revigorare a activității lor. Muncitorii brazilieni au cunoscut o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la urma urmei decât o distrugere parțială. Astfel, dacă mergeți la fondul tuturor argumentelor care se aduc în favoarea sa, nu veți găsi decât parafraza acestui dicton vulgar: Ce s-ar alege de geamgii dacă nu s-ar sparge niciodată geamuri?". Demobilizarea Ce e valabil pentru un om este valabil și pentru un popor. Când cineva dorește să își ofere o satisfacție, el trebuie să vadă dacă aceasta își merită costul. Pentru o națiune, cel mai mare bun este Securitatea. Dacă pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
era vorba de trei sute de zile de muncă productivă, în timp ce în al doilea caz este vorba de trei sute de zile de muncă neproductivă, presupunând întotdeauna că o parte din armată nu este indispensabilă pentru securitatea publică. Acum să discutăm despre demobilizare. Îmi semnalați un surplus de o sută de mii de lucrători, concurența crescută și presiunea pe care o exercită asupra ratei salariilor. Este ceea ce vedeți. Dar iată ceea ce nu vedeți. Nu vedeți că a lăsa la vatră o sută de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să plătească munca lor; că, prin urmare, aceeași măsură care crește oferta de brațe de muncă crește de asemenea și cererea; de unde urmează că scăderea de salarii despre care vorbiți dumneavoastră este iluzorie. Nu vedeți că și înainte, și după demobilizare există în țară o sută de milioane de franci corespunzând unui număr de o sută de mii de persoane; nu vedeți că toată diferența constă în următoarele: înainte de demobilizare, țara oferă cele o sută de milioane la o sută de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vorbiți dumneavoastră este iluzorie. Nu vedeți că și înainte, și după demobilizare există în țară o sută de milioane de franci corespunzând unui număr de o sută de mii de persoane; nu vedeți că toată diferența constă în următoarele: înainte de demobilizare, țara oferă cele o sută de milioane la o sută de mii de persoane pentru a nu face nimic; după demobilizare, le oferă pentru a munci. Nu vedeți, în sfârșit, că atunci când un contribuabil își dă banii, fie unui soldat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
corespunzând unui număr de o sută de mii de persoane; nu vedeți că toată diferența constă în următoarele: înainte de demobilizare, țara oferă cele o sută de milioane la o sută de mii de persoane pentru a nu face nimic; după demobilizare, le oferă pentru a munci. Nu vedeți, în sfârșit, că atunci când un contribuabil își dă banii, fie unui soldat în schimbul a nimic, fie unui lucrător în schimbul a ceva, toate consecințele ulterioare ale circulației banilor sunt aceleași în ambele cazuri; numai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pașnic al ajustării" și menține doar "durabilitatea sistemului însuși". 3 Aici Bull este de acord cu Kenneth Waltz, care spune că "egalitatea extremă este asociată cu instabilitatea" (Waltz 1969 [1967]: 312). 1 Această evaluare a scopurilor sovieticilor se corelează cu demobilizarea masivă a efectivelor militare sovietice, după sfîrșitul războiului, sub arme rămînînd exact efectivele necesare pentru subjugarea sateliților est-europeni. Vezi Ulam 1968: 403-4. 2 George F. Kennan, PPS 13, "Résumé of World Situation", 6 noiembrie 1947, FRUS 1947, I, pp. 772-7
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
austro-ungară și română sunt primite în principiu de România; 4. - În același fel sunt recunoscute în principiu măsurile de natură economică potrivite situației; 5. - Guvernul român se obligă să demobilizeze de îndată cel puțin opt divizii ale armatei române. Această demobilizare se va face sub direcția comună a Comandamentului superior a grupului de armate Mackensen și a Comandamentului superior al armatei române. De îndată ce pacea va fi restabilită între Rusia și România, România va demobiliza și celelalte părți ale armatei sale, în măsura în care
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de locomoție (când este cazul); - Echipamentul; Partea tehnic prevede: - Nivelul pregătirii fizice; - Particularități de ordin tehnic și tactic: tehnică avansată sau rudimentară, stilul de joc, precizie, eficacitate, joc organizat sau întâmplător; - Particularități de ordin psihologic: combativitate, calm, situații care determină demobilizarea; - Informații legate de aplicarea planului tactic și sarcinile din apărare și atac. Activitatea înainte de meci În funcție de programarea meciului elevii vor fi prezenți la locul competiției cu o oră înainte de desfășurare, pentru a se echipa, încălzi și a primi ultimele indicații
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
se datorează faptului că această piesă, a cărei acțiune se desfășoară imediat după Războiul de Șapte ani, este de o arzătoare actualitate. Când Frederic II lasă la vatră corpul franc, odată cu revenirea păcii, germanii se confruntă cu problema crucială a demobilizării. Printre acești militari aflați deodată fără ocupație există și firi violente, dar și ofițeri merituoși ruinați, precum Comandantul Tellheim. Goethe, care nu-și precupețește elogiile pentru această piesă, îi subliniază cu admirație noutatea. "Piesa aceasta, scrie el, este produsul cel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]