800 matches
-
să îl aștept. Îl iubești chiar atât de mult? — Da, răspunse ea fără pic de ezitare. — O, Doamne! am exclamat eu, terminându-mi berea. Cred că e minunat când ești convins că iubești cu toată puterea inimii. — Sunt proastă și demodată, spuse ea. Mai vrei o bere? — Nu, mulțumesc. Trebuie să plec. Îți mulțumesc din suflet pentru bandaj și bere. În timp ce mă încălțam, în hol, a sunat telefonul. Hatsumi s-a uitat la mine, apoi la telefon, și iar la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu-nțelege. Zice că n-am acte. — O să dau un telefon. Știu niște tipi pe-acolo. Doctoru-i neamț? — Așa e. E neamț. Nu vorbit prea bine engleza. Exact atunci se apropie chelnerul. Era un bătrîn chelios și de o politețe demodată, pe care războiul nu i-o schimbase. Era foarte Îngrijorat. Am un fiu plecat pe front, spuse. Altul a fost ucis. Și acum mai e și chestia asta. — Este problema ’mneavoastră. — Și tu? Ți-am zis deja și ție. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu l-a văzut prea de-aproape. SĂ n-o lăsĂm niciodată să vadă unu’ de-aproape, indiferent dacă-i periculos sau nu. E o chestie prea dură. De unde a văzut ea arăta ca un tablou. O scenă de război demodată. — E bună la inimă. Nu ca tine, păduchi ce ești. — Ba și eu sînt bun la inimă. Și se zice păduche. Nu păduchi. PĂduchi este pluralul. — Mie-mi place mai mult să zic păduchi. Sună mai hotărÎt. Însă Își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Jim Watts, știam eu! Tu și serile tale de miercuri. Te-ai întâlnit cu proasta aia în ascuns de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În sfârșit, într-o notă mai largă, m-am convins că climatul scepticismului care, în ultimele două secole, a făcut în așa fel încât faptul de a sugera că învierea lui Isus s-a întâmplat într-adevăr să pară ceva demodat și chiar jenant, n-a fost niciodată și nu este nici acum o poziție sociologică sau politică neutră. Iluminismul a cauzat un fel de lovitură de stat intelectuală, care a convins multă lume că nu există nicio probă a adevărului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
câțiva pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta, o recâștiga prin forța muzicii. O lăsă pe Elena și se îndreptă spre bucătărie, înșfacă satârul scânteietor cu care se tranșa carnea și se repezi spre contururile Daciei demodate, licărind palid în noapte. Profesorul văzu tabla caroseriei, mâncată literalmente de rugină, jantele strâmbate ale fostelor roți, ferestrele fără parbriz. Dar, în interior, sticleau fantastic mii de lumini verzi, roșii și albastre, în locul unde fusese altădată bordul mașinii. Se aprindeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma, cerând insistent să-i fie prezentate Sophiei ! Mult a trebuit să mai pledezi pentru iertarea lui, până s-o convingi pe Sophie să-și înfrângă repulsia naturală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aștepta ca o imprevizibilă criză de sfiiciune s-o facă să plece, încât, ajungând prea târziu, să mă întreb dacă n-a fost o simplă halucinație a auzului. Stăruind să rămână în tenebroasa ei pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se instala tăcută în jilț, în colțul cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri dorințele de aventură ale sufletului ei, tânăr și cuminte. Nimic n-ar fi putut-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neagră, înnodată în fundă, până la ghetele moi cu bizețuri, din care ies ciorapii, la fel de gălbui ca și mănușile. Ce-i lipsește deci ca să fie asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul stângaci cum își duce corpul ? Cum să-și fi dat seama portăreasa dinspre ce punct al Europei vine ultimul ei chiriaș, student în filologie și epigrafie ? O derută încă a mai rămas, ce-i drept, în privirea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cap că ar putea fi Jorj Ioaniu, dar nu-mi vine a crede că un personaj atât de lipsit de imaginație ar trezi interesul Sophiei. Am făcut însă o strânsă argumentare, spunându-le că, după opinia unui bărbat, nu chiar demodat, ca mine, spectacolul ce-l oferă răniții este mai dizgrațios și mai indecent decât se cuvine a fi contemplat de ochiul nevinovat al unor doamne ; cât despre acti vitatea lor, îmi pare mai degrabă inutilă, pentru că asemenea distinse doamne și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de nicotină. Purta una dintre rochiile ei negre care îi plăceau lui George, o rochie de cocktail demodată, pe care o cumpărase de ocazie; avea un decolteu în formă de V, corsajul era brodat cu mărgeluțe negre, lucioase, iar poalele se terminau cu niște franjuri lungi, de mătase, prin care i se vedeau cizmele negre de lac, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aici! Nu fac nimic rău și totuși le fac tuturor rău...“ Tom trase adânc aer în plămâni și deschise ușa camerei de zi. Rămase în prag. George și Diane ședeau pe canapea, ținându-se de mână. Scena avea o înfățișare demodată, ca într-o fotografie veche sau un film vechi. Întoarseră capetele spre el. Fața Dianei, cu gura deschisă și ochii larg-deschiși, exprima teroare. Fața lui George exprimă, la început, doar surprindere. Își desprinse mâna de mâna Dianei. Apoi, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să i-l arăt Alexei: Nu credeai că mă sinucid? Ei bine, se va vedea! Deocamdată am făcut rost de armă. Înainte de a mă hotărî, intrasem deja în magazin. Patronul îmi arătă câteva revolvere, și mari și mici, unele vechi, demodate, cu butoi, altele minuscule ca niște jucărioare. ― Nu-mi plac. N-aveți altele mai bune? ― Pentru ce vă trebuie? ― Vreau să-mi zbor creierii, i-am răspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de poeme restituite de Petru Creția (în Manuscriptum, nr. 1 din 1991), alese de Mircea Cărtărescu și recitate de Marcel Iureș la Editura Casa Radio? Cum să nu cauți să-ți închipui reacția junimii actuale, alterată de prejudecata unui Eminescu demodat, romanțios și ridicol precum caragialianul R. Vent, deam bulând lacrimogen „pe lângă plopii fără soț“ ori, în cel mai bun caz, „tinzându și dreapta în deșert“ odată cu Gabriel Drăgan, inegalabila voce a străvechiului „Mondial“? Am pus discul cu Iureș de trei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată cu patina vremii, se vede în arhitectură o eleganță cu parfum "de altădată". Femeia decăzută devine o doamnă. Melancolică, demodată, cu o grație obosită, dar o doamnă. Plecasem spre autobuz când Ion Pop ne strigă, din urmă, că ni se deschide să vedem sala Operei din Odesa. Mulți nu vor să se întoarcă. Preferă să mai caște gura pe străzi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deșarte și eșuate, cozi de câini cu covrigei în ele, piese de teatru, almanahe, juguri de pus pe gâtul popoarelor, succesuri desperecheate, șpăgi date pe sprânceană, gagici cu lipsă de poftă, sprijin politic, trambuline pentru sărit pârleazul, sărituri de cal demodate, averi ciordilite, plânsete după doruri de altă dată, păreri de rău mucegăite, strângeri în brațe brăcuite, sărituri întrerupte pe parcurs, nume și prenume nemuritoare, iluzii deșarte, bazaconii de duzină, tragedii închipuite, tatuaje de prost gust, glume nesărate, aduceri aminte cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
altul. De câte ori îl vizitează pe Monsenior, doctorul Luca își face apariția. Poartă mereu pantofi de lac, ireproșabil lustruiți, pe care nu se zărește nici un fir de praf, ceea ce într-un oraș ca Asybaris e aproape un miracol, și haine ușor demodate, dar atent periate, fiindcă, după teoria doctorului, un bărbat în vârstă nu-și poate permite să umble cum se nimerește. Treptat, tânărul custode s-a dumirit că, dincolo de faptul că-și pierde nopțile cu persoane deocheate, doctorul Luca e un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu care rezolvasem problema aducerii alimentelor de la Lisa. Dubiile le-am descoperit mai târziu. Și tot târziu am descoperit că adaptarea mea în București nu va fi niciodată completă. 24. Pot spune, fără să exagerez, cred, că m-am născut demodat. Prea sentimental pentru Lisa. Și prea conservator pentru București. Prea puțin suplu, ca să mă pot adapta, și prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas și azi ceva de țăran sub lustrul citadin și, probabil, în adâncul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
data asta trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază au fost Îmbrăcați complet În alb, de la beretă pînă la pantofi; pentru Julius o cravată mică de mătase albă, din același material cu funda În care era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
admirator al tău.“ - „Foarte vechi, foarte vechi“, repetă premierul, În timp ce Altamira se Îndepărta scuzîndu-se și simțind că un mușchi i se Încordase de la umăr pînă la gît, silindu-l să Închidă ochiul stîng. Susan văzu un tînăr cu un costum demodat dar foarte elegant și care vorbea tot timpul despre politică, voia să danseze cu mine, Îl văzu și pe Santiago, logodnicul ei, care dansa cu mine... „Foarte vechi, foarte vechi“, repeta Într-una premierul și ea văzu un pahar galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea. În săptămâna următoare, am primit o altă scrisoare care nu conținea nimic, decât banii pe care îi lăsasem rupți în două. Apoi au urmat altele în care îmi povestea tot felul de "tâmpenii", promițând să nu mai aibă romantisme demodate. I-am răspuns prin scrisori lungi, pline de scuze și explicații, până într-o bună zi când mi- a spus simplu: Iertarea înseamnă uitare. Locul emoției părea luat pe neobservate de către informații. Îmi povestea tot timpul despre colege, despre filme
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
trebui să râdă doar și să intre în joc. Dar a rămas la fel de sexy ca un canal pentru adulți, chiar și în rochia lungă până la glezne. Așa că n-o contrazice. De fapt, toată costumația e destul de sexy, mai ales boneta demodată. Îl înveselește să stea lângă ea și să se holbeze, în timp ce ea desenează mici felicitări sau chestii din astea. Drăcovenii cu „Multă sănătate“ pentru străinii din saloanele vecine. Ilustrate cu nou-născuți în coșulețe pe care să le trimită legiuitorilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trage spre casă. Ea vorbește întruna. Știi că încă primesc corespondența ei? Presupun că nu le trimit pe lumea cealaltă. În general cereri de donații și oferte de cărți de credit. Cataloage de la magazinul ăla de unde-și cumpăra vestele alea demodate. Ajunseră la ușa din față. El o încearcă: încuiată, deși înăuntru nu-i decât rahat de șoarece și vopsea scorojită. Se uită la ea, fără să ofere nimic. Nu mai ții minte? întreabă ea. Și se duce drept la șipca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un cu totul alt om: Intervențiile Emiliei, vulgare și simpliste, exprimate cu voce tare, minimalizează profilul desprins din scrisori. Ea vorbește despre Ladima cu compătimire: , avea "aerul unui profesor de geografie, de provincie"; îi era rușine să iasă cu el: ; demodat arăta "ca un tată." Cauza tragediei lui Ladima este sărăcia, el fiind obsedat de lipsa de bani. Nu putea merge în aceeași lume cu femeia pe care o iubea pe atunci: Sinuciderea lui Ladima este privită diferit: Fred consideră sinuciderea
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și căldură și farmec. Cred că așa a fost cu primele mașini. Parcă fiecare era altfel decît celelalte, fiecare avea alt nume, avea o existență și o personalitate unică; și, deși știu că astăzi toate par caraghioase și primitive și demodate, pe atunci lucrurile erau cu totul altfel. Nu le mai văzusem, nu le mai Întîlnisem pe fața pămîntului pînă atunci, visasem doar și auzisem că ar putea exista, iar acum mă plimbam cu mașina și totul mi se părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]