43,899 matches
-
celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care sînt atribuibile menționatei baze fixe. 2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea pe cont propriu a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil. Articolul 15 Profesiuni dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 și 21, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru servicii prestate că persoana încadrată în munca
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe. 2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independente a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil. Articolul 16 Profesiuni dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
Lynne Stone. O conduce acasă pe Janey, după ce Janey chiulise de la cor ca să repete cu Jeff (și normal că fusese prinsă de malefica proprietară a dulapului rotitor, Natalie) și spune: „De fiecare dată când sunt cu un tip, indiferent cine - dentistul, băiatul cu care am Întâlnire, oricine - mă gândesc: dacă am fi ultimii doi oameni rămași pe Pământ, oare aș borî dacă m-ar săruta?“ Ei bine, datorită lui Lynn, nici eu nu mă puteam abține să nu mă Întreb; totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
VIP era posibilă pentru mine. Fusese nevoie să se deschidă o sală VIP În afara cadrului unui club de noapte, ca să mi se trezească o indignare dreaptă. Cu un gest pe care l-am interpretat ca pe primul semn al apocalipsei, dentistul meu, dr. Quinn, a deschis o sală de așteptare VIP la cabinetul său. „Pentru ca clienții celebri, importanți ai doctorului să aibă un loc unde să se simtă În largul lor“, mi-a explicat asistentul. „Puteți să luați loc În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rezumat strict la afaceri. Nu l-a menționat deloc pe tipul acela, Lindenaur. Îmi pare rău că a fost ucis, dar eu îmi procur lucrurile frumoase din magazine, nu mă asociez cu borfașii. Danny notă „Nu”. — Tot așa și cu dentiștii și tehnicienii dentari? Indivizi pricepuți să confecționeze proteze dentare? Vandrich își dezveli dantura perfectă. — Nu. Și n-am mai fost la un dentist din liceu. — Un tânăr - hai să-i zicem băiat - cu o față plină de cicatrici de la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
procur lucrurile frumoase din magazine, nu mă asociez cu borfașii. Danny notă „Nu”. — Tot așa și cu dentiștii și tehnicienii dentari? Indivizi pricepuți să confecționeze proteze dentare? Vandrich își dezveli dantura perfectă. — Nu. Și n-am mai fost la un dentist din liceu. — Un tânăr - hai să-i zicem băiat - cu o față plină de cicatrici de la niște arsuri și cu bandaje pe față. Era spărgător de case cam prin timpul războiului. Nu. Îh! Groaznic! Alte două „Nu”-uri. Danny spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despre ce vorbești. Un bărbat care arată ca ăla pe care l-ai văzut în stația de autobuz. Un bărbat care recurge la serviciile lui Gordean. Nu. Nu l-am mai văzut pe omul acela înainte și nu știu nici un... — Dentiști, tehnicieni dentari, tipi care confecționează proteze dentare. — Nu. E prea aiurea pentru Felix. O, Doamne, asta sună atât de straniu! — Heroină. Tipi care o vând, tipi care o consumă, tipi care pot face rost de ea. — Nu, nu, nu! Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic, ceva. De ce nu te duci la dentist? ― N-am avut timp, c-a trebuit să-nvăț toată după-amiaza! ― Of, bietul băiat... și durerea de măsele e într-adevăr groaznică! Când ai să te simți bine, să vii să te ascult! ― Da, vă mulțumesc! Alt truc era acela
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
19tc "19" După-amiază, un tip drăguț pe care nu-l mai văzusem până atunci a venit să-mi vorbească. —Saluti! Neil e numele meu și sunt tot în grupul lui Josephine. Nu ne-am cunoscut ieri fiindcă am fost la dentist. în mod normal, nu i-aș fi dat nici cea mai mică atenție unei persoane care venea să se prezinte spunând „Neil e numele meu“, dar tipul ăsta avea ceva care-mi plăcea. Era strălucitor, zâmbitor și destul de tânăr. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vomită, își clătesc gura cu acid hidrocloric, au noroc dacă mai rămân cu vreun dinte în gură; la fel ca și alcoolicii care și ei vomită de zor. în afara vieții destrăbălate, a spus Barry Grant, toți neglijează să meargă la dentist. îSpre deosebire de pacienții din extrema cealaltă, care merg la doctor, la dentist sau la spital mult prea des, folosind tot felul de pretexte.) Există multe motive pentru care oamenii suferind de diferite forme de dependență nu merg la dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vreun dinte în gură; la fel ca și alcoolicii care și ei vomită de zor. în afara vieții destrăbălate, a spus Barry Grant, toți neglijează să meargă la dentist. îSpre deosebire de pacienții din extrema cealaltă, care merg la doctor, la dentist sau la spital mult prea des, folosind tot felul de pretexte.) Există multe motive pentru care oamenii suferind de diferite forme de dependență nu merg la dentist, a continuat să ne explice Barry Grant. Unul dintre ele e lipsa respectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dentist. îSpre deosebire de pacienții din extrema cealaltă, care merg la doctor, la dentist sau la spital mult prea des, folosind tot felul de pretexte.) Există multe motive pentru care oamenii suferind de diferite forme de dependență nu merg la dentist, a continuat să ne explice Barry Grant. Unul dintre ele e lipsa respectului de sine. Nu consideră că merită să se îngrijească. Teama de a cheltui bani e un alt motiv. Oamenii afectați de dependențe își stabilesc prioritățile financiare astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de dependențe își stabilesc prioritățile financiare astfel că majoritatea banilor sunt cheltuiți pe droguri, mâncare sau orice altă substanță pe care sunt chitiți. Cel mai important motiv e teama, a spus ea. Oricărui om îi e frică să meargă la dentist, dar drogații nu se încumetă niciodată. Așa cum nu dau piept cu nimic din ceea ce-i sperie, a zis Barry. Când li se face frică, beau o sticlă de whisky sau mănâncă un camion de prăjitură cu brânză sau pariază banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și mormăind aprobator. Dacă aș fi purtat ochelari, mi i-aș fi dat jos de la ochi și i-aș fi bălăngănit ținându-i de-un singur braț. Asta până când am realizat, din senin, că nici eu nu mai ajunsesem la dentist de vreo cincisprezece ani. Ba chiar mai mult. Iar după vreo nouă secunde, am simțit o durere scurtă într-una dintre măsele. Până la ora culcării, îmi ieșisem deja din minți de durere. însă cuvântul „durere“ era departe de a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Persoană Implicată. Și-așa mi-e greu să dorm. împotriva dorinței ei, Celine mi-a dat două pastile de paracetamol, care nu mi-au alinat durerea nici măcar cu o câtime, și mi-a zis: — Mâine dimineață să te duci la dentist. Teama era aproape la fel de grozavă ca durerea. Nu vreau să mă duc la dentist, m-am bâlbâit eu. Sunt sigură că nu vrei, a rânjit Celine. Ai fost la prelegerea de astă seară? — Nu, am spus eu acră. Am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a dat două pastile de paracetamol, care nu mi-au alinat durerea nici măcar cu o câtime, și mi-a zis: — Mâine dimineață să te duci la dentist. Teama era aproape la fel de grozavă ca durerea. Nu vreau să mă duc la dentist, m-am bâlbâit eu. Sunt sigură că nu vrei, a rânjit Celine. Ai fost la prelegerea de astă seară? — Nu, am spus eu acră. Am decis să chiulesc și m-am dus în sat să beau câteva beri. Celine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus eu acră. Am decis să chiulesc și m-am dus în sat să beau câteva beri. Celine a căscat ochii. Nu era deloc mulțumită. Sigur c-am fost la prelegere! Unde altundeva să fiu? —De ce nu privești mersul la dentist ca pe primul gest de om matur din viața ta, mi-a sugerat ea. Ca pe primul lucru înfricoșător pe care ai reușit să-l faci fără să apelezi la droguri. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! am bolborosit eu printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ciudată și înfricoșătoare. Simțeam că stătusem multă vreme departe de ea. Chestia asta m-a deranjat. Nu fusesem internată la Cloisters de nici două săptămâni și deja mă simțeam ca o prizonieră. Am mers în orașul cel mai apropiat, la dentistul O’Dowd, stomatologul pe care clinica Cloisters îl folosea de fiecare dată când dinții vreunui pacient începeau să-și facă de cap. Ceea ce, conform spuselor lui Margot, se întâmpla cam tot timpul. Pe drumul de la mașină până la cabinet, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câțiva tineri care stăteau la colțul străzii. Pun pariu că vând droguri, m-am gândit. Adrenalina mi s-a ridicat imediat în timp ce mă întrebam cum aș fi putut să scap de Margot. Nici o șansă. Margot m-a escortat până în cabinetul dentistului, unde, judecând după atmosfera de nerăbdare abia stăpânită, am înțeles că eram așteptată. Fetița de paisprezece ani de la recepție nu putea să-și dezlipească ochișorii de la mine. îmi dădeam seama ce gândea. Eram o ciudățenie, o neadaptată, cineva care trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă pot atinge. Crezusem că sunt destul de deșteaptă ca să nu las să mi se întâmple ceva rău. M-am așezat la locul meu și m-am pregătit pentru o așteptare îndelungată. Trecuseră mai multe vieți de când nu mai fusesem la dentist, dar știam care era protocolul. Margot și cu mine am stat în tăcere, citind exemplare zdrențuite din Mesagerul catolic, singurul material de lectură pe care-l aveam la dispoziție. Am încercat să mă înveselesc citind pagina cu „Intențiile oferite“, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care ajungeam la doctor toate simptomele dispăreau și toată lumea mă bănuia că sufăr de Sindromul Münchausen. M-am târât spre cabinet. Mirosul ăla era de-ajuns să mă facă să simt că eram gata să leșin de frică. Noroc că dentistul O’Dowd era un bărbat grăsuț și voios, numai zâmbete. Nu era deloc Doctorul Moarte pe care mi-l imaginasem eu. Suie-te acolo, fetițo, m-a îndemnat el, și hai să vedem cum stăm! Eu m-am suit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să fie folosită asupra întregului meu corp. Și asupra sentimentelor mele. Dar valul acela de euforie n-a durat prea mult. Mi-a fost imposibil să nu-mi aduc aminte de tot felul de povești îngrozitoare ale căror protagoniști erau dentiștii. Mi-am amintit cum Fidelma Higgins s-a dus la spital ca să i se scoată măseaua de minte sub anestezie generală. Nu numai că doctorii nu i-au scos măseaua dureroasă, dar i-au scos splina care era perfect sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încât, mi-a spus ea sub jurământ, doctorul s-a proptit cu piciorul în pieptul ei ca să-și adune toate forțele și să tragă dintele afară. Și, desigur, mai era și povestea preferată de toți cei care sufereau de fobia dentiștilor - scena din Omul Maraton. Eu nici măcar nu văzusem Omul Maraton, dar asta nu conta. Auzisem destule despre filmul ăsta ca să mi se întoarcă stomacul pe dos la gândul vulnerabilității mele la durerea îngrozitoare pricinuită de mâinile și uneltele de forat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
conta. Auzisem destule despre filmul ăsta ca să mi se întoarcă stomacul pe dos la gândul vulnerabilității mele la durerea îngrozitoare pricinuită de mâinile și uneltele de forat ale acelui om înspăimântător. —Așa... De-acum trebuie să-ți fi amorțit gura. Dentistul O’Dowd a întrerupt fimul horror care rula în capul meu. — Deci să ne-apucăm de treabă! Ce... ce înseamnă exact obturarea de canal? Preferam să știu ce se întâmplă cu mine. Scoatem afară miezul dintelui. Nervi, țesut, tot tacâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îți oferă în schimb o formă de durere fizică. Pentru că, desigur, durerea fizică e mult mai ușor de îndurat. — Vrei să spui că joc teatru? am întrebat-o înfierbântată. Nu trebuie decât să te întorci și să-l întrebi pe dentist și-o să-ți spună... — N-am zis că joci teatru. Dar atunci ce...? — Am spus că dorința ta de a evita momentul contemplării propriei persoane și a trecutului tău e atât de puternică, încât corpul tău te ajută oferindu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]