4,078 matches
-
oprea decât să-l privească În ochii lui mari și căprui. Tu de ce stai ca de cheatră, ca o momâie? Sărut-o, tontule!, spuse bunica Ileana În timp ce gândurile ei zburau către o fetiță care păștea boboceii prin Zânca, un sat depărtat din care o furase Ghiorghi a dascălu’ atunci când nu Împlinise anii Anetei. Ce băiat frumos și mândru, ce ochi și ce musteață mai avea feciorul dascălului și câte cunoașteri avea el pe partea ceia Însorită și care se tot umbrește
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Pe când credea că urmărește țâștarul prin râpa din Cociobana și vremea era caniculară, o rază mai insistentă a pătruns dincolo de pleoapă și cu delicatețe a produs copilului o durere mică și plăcută, făcându-l să-și dezlipească pleoapele, să le depărteze puțin și să vadă razele, să le zâmbească și să-și manifeste fără grai frustrarea că nu are la Îndemână oglinda de la lampă pentru a trimite razele să exploreze Întregul bordei. Numai mama Maria Îi făcea hatârul acesta, pe Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mele și sufletul meu s-a înspăimântat foarte, mântuiește-mă pentru mare mila Ta, că nu este moarte în cel care te va pomeni pe tine și în iad se va duce cel ce nu ți se va mărturisi Ție. Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea, să se înspăimânte toți vrășmașii mei, să se întoarcă și să se rușineze foarte. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit conturul. Un amestec eterogen, spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a atins umărul, apoi s-a depărtat brusc, speriat. În bezna celulei, două respirații aproape stinse trădau prezența. Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut milităresc, un aer solemn. Petru a inspirat moartea ca pe o aromă de primăvară timpurie, apoi (în virtutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rămășițele puterii. Această poziție de mijloc ar fi singura profitabilă dacă ar fi posibil să te menții astfel; dar, cum mie mi se pare că este imposibil să păstrezi o astfel de poziție, cred că trebuie să optezi: ori te depărtezi complet, ori te ții foarte aproape de ei. Acela care alege altă cale va fi, dacă este un personaj de oarecare importanță, expus perpetuu celui mai mare pericol. Nu va fi destul să spună: Nu doresc nimic, nu vreau decît să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nomazilor de a hălădui În nopțile lungi de iarnă cu ghemo toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dăm versiunea Bibliei românești, iar apoi versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „șPe cine vrea acesta să învețe cu vedenia? și pe cine vrea el cu propovăduirea să înțelepțească?ț Au doar pe cei înțărcați sau pe cei abia depărtați de la sânul mamei lor? Căci țav lațav, țav lațav, cav lacav, cav lacav, zeher șam, zeher șam (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe acolo)”. Acum, fragmentul citat de Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu e suspin și nici durere... Ce faci, camarade? Ești gata de luptă? Dacă da, atunci bine ai venit la Hanul cercetașului... ― A cărui cercetaș spuneai? ― A cercetașului Petrică Staniște, dragul meu camarad și frate. Odată cu aceste cuvinte, s-au depărtat unul de altul atât cât să se poată privi cu aducere aminte... ― Dacă n-aș lua sama la mustățile aiestea cât niști hulughi și la pletele albi, aș zice - după glas - că tu ești omu’ lângă care mi s-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mulțime de mladă. Eu cu Toader eram În față, ca să avem câmp de vedere, iar cei doi cercetași, lateral și puțin mai În spate. Nu a fost nevoie să așteptăm prea mult și ne-am dat seama că pașii se depărtau. După călcătură, erau cătane. Dar de unde până unde militari În acest loc? „În Țara nimănui”? Ai noștri nu aveau cum să ajungă aici fără știrea noastră. Locul unde ne aflam - după spusa colonelului de la divizie - nu era sub controlul inamicului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu te afli În bătaia lui! Ai Înțeles, Despi? ― Deși m-au trecut fiorii, am Înțeles totuși cum stăteau lucrurile - a răspuns ea. ― Eram sigur că și Toader i-a văzut pe cei doi defilând prin fața lui... După ce s-au depărtat bine, am pornit spre Toader. „Ei? Ai văzut? Această șosea e foarte importantă pentru inamic” -am comentat eu situația. „Asta Înseamnă că trebuie să ne mai așteptăm la un val de mașini. Și, cine știe, poate prindem și peștele cel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de tot felul și vânzoleală a celor răniți. Cei care probabil au scăpat neatinși, au deschis focul cu automatele... Trăgeau la Întâmplare. Nu aveau cum să ne vadă. Le trebuia curaj să iasă de pe șosea... Noi alergam, pentru a ne depărta de locul unde puteau veni Întăriri care să ia terenul la scotocit. Când am considerat că suntem destul de departe de pericol, ne-am oprit, să ne tragem sufletul și să luăm În gură măcar un pesmet și o Înghițitură de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
completat securistul, cu zâmbet impertinent. Fierbând, profesorul a rămas În așteptare. Securistul a așezat tabloul profesorului Zenit pe birou și a făcut un pas către profesor. ― Voi pleca, dar am să revin când terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino. Tot nu ai nimic de făcut” - a gândit profesorul. ― Uite la acest individ. Își permite orice. Unde ai hainele de stradă? - l-a Întrebat pe Gruia, În timp ce Încuia ușa cabinetului. ― În camera de gardă, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ceaiurile pe care doar ea știe să facă, încearcă să o readucă lângă ea : Ai exact aceeași mimică ca și Simion când se culpabiliza, când își reproșa că o trădează pe mama ta, că i-a fost destul să se depărteze de casă ca să cadă în mrejele altei femei. Ca și tine, în clipele acelea nu își ridica pleoapele și un zvâcnet abia perceptibil îi apărea în colțul gurii, în stânga, după cum văd că se întâmplă și la tine. O să îți repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gusta pe cea adevărată, tăcerea și foșnetul unui copac! Singurătatea! Nu, Scipio. Singurătatea mea e plină de scrâșniri de dinți și răsună toată numai de zgomote și de strigăte stinse. Iar alături de femeile pe care le mângâi, după ce m-am depărtat de carnea mea îndestulată, în sfârșit, când peste noi se lasă noaptea și când am impresia că percep câte ceva din mine, ce parcă plutește între viață și moarte, singurătatea nu mi se umple decât cu mirosul acru de plăcere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Tot urmărind cum alergi și tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apropierea Triunghiului Bermudelor ți s-a făcut rău. E O.K. N-am nimic. Nimic. Intră cine vrea. Iese cine poate. Sau cine nu poate rămâne. Praf și libertate Privea spre cealaltă parte a munților, peste lacul liniștit, atât de depărtat de marginea pe care ajunsese el. Era transpirat și pulsul îi era foarte accelerat, el însă se simțea învigorat, gata să parcurgă iar, fără odihnă, încă pe atât. Soarele îl frigea, lumina era aproape orbitoare, dar el nici nu băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rănit. Nu, șoptisem și eu disperată, lăsându-mă în brațele lui, și agățându-mă de el. El nu slăbi strânsoarea dar se potrivi mai bine trupului meu, profitând. Eu mă încruntai, știind că totul a trecut, și vrui să mă depărtez. El mă avertiză printr-o tăcere magnetică. Nici o șansă, îmi spuse, sărutându-mă. La început opusem rezistență, dar apoi când îi răspunsesem la sărutul său iubitor, pasional, liniștit în siguranța sa, îndrăzneț și total. Trupul însă era tot încordat. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Georgeta să nu-mi mai spui așa. Știi că nu mai am nici un sentiment pentru tine. Consideră că totul s-a terminat între noi. Ce naiba, nu pricepi? N-am să te las alteia, să știi, i-a spus înfuriată Georgeta, depărtându-se. —Te iubește Matei, îi confirmă Marcel. —Eu iubesc pe altcineva acum, trebuie să înțeleagă. —E ușor de spus. Sentimentele nu se schimbă de la o zi la alta. —Marcele, nu este vorba de azi pe mâine, fiindcă eu din toamnă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să n-o ia prin surprindere, că dădea cu ea jos, fiindcă devenise puternic. Stai cuminte, Lupaș! că te bat, ridica tonul în timp ce câinele se zbenguia și mai mult, culcându-se la picioarele ei, ridicându-se, sărind în jurul fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și mai găsea locul. —Astâmpără-te! Ce ai? —Ham! Ham! Ham! Lătra el fericit ca într-un dialog cu stăpâna, așezându-se în coadă în fața ei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mine ca și cum ai alerga la Aurel, o îndemna Matei. Făcea câțiva pași nesiguri, gata să cadă. — Nu te grăbi, că Aurel te așteaptă, o sprijinea Matei. Domnule doctor, râdeți de mine, zâmbea Natalia. —Te-ai echilibrat? Pornește din nou!se depărta Matei de ea. Mai făcea câțiva pași în timp ce Matei se depărta tot mai mult. —V-ați dus prea departe, domnule doctor. Copilul mic când pornește pe picioarele lui nu se mai oprește. Tu, că ești mare, te plângi? — Eu nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pași nesiguri, gata să cadă. — Nu te grăbi, că Aurel te așteaptă, o sprijinea Matei. Domnule doctor, râdeți de mine, zâmbea Natalia. —Te-ai echilibrat? Pornește din nou!se depărta Matei de ea. Mai făcea câțiva pași în timp ce Matei se depărta tot mai mult. —V-ați dus prea departe, domnule doctor. Copilul mic când pornește pe picioarele lui nu se mai oprește. Tu, că ești mare, te plângi? — Eu nu sunt ca un copil mic. Tocmai de-aceea. Trebuie să fii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cu toate că știa că vrea să-l necăjească pe Matei, l a deranjat acest răspuns, fiindcă nu suporta să+i spună așa ceva nici în glumă. —Ce te-ai bosumflat? Hm? s-a apropiat de el împingându-l în timp ce el s-a depărtat. 231 —Te-ai supărat? El tăcea fără să scoată un cuvânt. Nu mai vrei să vorbești cu mine? —?! — Spune! De ce ești rău, băiatul meu din parc, și-a pus capul pe pieptul lui mângâindu-l pe obraz. Tu nu mă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acord și a băgat un picior în apa izvorului de lângă el de unde a scos un fir de plantă, aruncându-o lui Stup. Căiță a ridicat firul de plantă de jos zicând prietenilor lui: -Să nu avem încredere în el, ne depărtăm, dar cu atenția trează în urma noastră. N-a apucat să termine vorba că Dardailă a început să arunce flăcări pe nas înspre Stup. -Nu vă fie frică, prieteni, o să-l dovedim imediat. Buburuza, Ciric, Cârtițo și tu, Zvârlugo, atacați-l
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]