461 matches
-
același timp, de a-și afirma cu dificultate un început de personalitate. Prin confruntare, maturizare inevitabil progresivă. Intervine mereu dialectica formă/fond, absolut specifică României moderne, sub toate aspectele. în plus, după invazia comunistă, ea trebuia să reziste și nivelării, depersonalizării, mistificării ființei sale. în astfel de condiții disperate, nu se cere oare prea mult culturii române, încă nu foarte solidă și dezvoltată, să fi fost pe deasupra și foarte creatoare, producătoare de mari opere și valori? Problema sa esențială era de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vorba sinistra epocă a șefilor, dictatorilor, conducătorilor, Führer-ilor, părinților popoarelor etc. Cunoaștem cu toții ce ravagii au făcut și mai fac încă. Și aceste calamități se răsfrâng și în ordinea spiritului: dogmatism și nivelare spirituală, dominarea și suprimarea spiritului critic personal, depersonalizare și clișee învățate mecanic etc. Toate marile adevăruri le descoperi singur sau nu le descoperi niciodată. N-ai nevoie de nici un ghid, care să-ți spună imperativ: gândește ca mine ! Să ne asumăm deci riscul inițiativei proprii ! Personal am rămas
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
purtătorului de cuvânt al culturii oficiale. Notele sale definitorii, ultime, sunt conformismul și mediocritatea. El gândește exclusiv prin scheme date, clișee impuse și deci preluate, ierarhii bine disciplinate. Recrutarea acestui personal se face exclusiv în baza acestor criterii și afinități. Depersonalizarea sa mai ales în astfel de cazuri este totală și definitivă. Individualitatea, inițiativa personală și expresia proprie îi sunt refuzate și eliminate din start. El acționează, vorbește și scrie exclusiv prin acte de dresaj, intrate definitiv în reflex. Un astfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
au avut loc în timpul a cel puțin unuia dintre atacuri: (1) tăierea respirației (dyspnea) (2) amețeală, stare de leșin, inconstanță (3) palpitații sau accelerarea bătăilor inimii (tahicardie) (4) tremurat sau scuturat (5) transpirație (6) stare de sufocare (7) greață (8) depersonalizare sau ruperea de realitate. ? 1 2 3 16 ? 1 2 3 17 ? 1 2 3 18 ? 1 2 3 19 ? 1 2 3 20 ? 1 2 3 21 ? 1 2 3 22 ? 1 2 3 23 ? 1 2 3 24
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Cel puțin 4 dintre următoarele simptome s-au dezvoltat în timpul unuia dintre atacuri: 1. tăierea respirației; 2. amețeală, sentimente inconstante sau leșin; 3. palpitații sau accelerări ale inimii; 4. tremurat; 5. transpirație; 6. sufocare; 7. greață sau deranj stomacal; 8. depersonalizare sau ruperea de realitate; 9. îmbujorare sau frisoane; 10. senzații de mâncărime sau amorțeală; 11. dureri în piept sau disconfort; 12. frica de moarte; 13. frica de a înnebuni sau de a face ceva fără control. D. În timpul unor atacuri
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la nivelul articulării semnelor, al sintaxei acestora, considerăm că topografia sintactică a publicisticii eminesciene oferă informații relevante privind funcționalitatea procesului de semnificare. Structura sintactică influențează orientarea argumentativă a limbajului, fie prin accentuarea agentivității (asumarea acțiunii de către actorii politici), fie prin depersonalizarea deciziei și deculpabilizarea actorilor politici, prin cultivarea fenomenelor de nominalizare și pasivizare. Lingvistica franceză introduce noțiunea de schemă textuală globală 376, aptă să asigure coerența textului ca întreg articulat și ierarhizat, și stabilește drept scheme textuale esențiale: narativul, descriptivul și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
evocator-nostalgice și a moldovenismului temperamental, exorcizat în literă scrisă. Așa se explică diferența majoră dintre Memoriile lovinesciene și proza memorialistică a moldovenilor: în primul caz avem de-a face cu o operă "obiectivă" prin excelență, fiindcă recurge la "purificarea prin depersonalizare" a discursului confesiv, atribuind criticului atât funcția narativă, cât și rolul de personaj implicat pe scena vieții literare; în cazul celălalt e vorba despre o literatură de atmosferă, paseist-lirică, "subiectivă", "personală" în sens îngust, mărturisind refugiul în mit și atemporalitate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lungul întregii sale vieți creatoare, împotriva a tot ceea ce s-ar fi apropiat de un cult al persoanei"110. Se cuvine invocat, în sprijinul observației de mai sus, fenomenul "dedublării" eului, specific sensibilității moderne, care generează o adevărată "nevroză a depersonalizării" (sesizată de Tudor Vianu în Melancolie, spre exemplu), o "alterare a sentimentului de personalitate" (observația e a lui Călinescu) determinată de faptul că Eminescu plasează conștiința într-un plan metafizic 111, și nu în cadrele restrânse ale unei psihologii individuale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ales polemic, în contradicție. Poezia „tristă de însăși tristețea materiei” a lui Tudor Arghezi („fără mesagiu, respins de idee”), sincronismul lovinescian „ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă” ce se cere concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
menționează A.I. Shalev (2000), DSM-IV a lansat și conceptul de stres acut (ASD), care cumulează simptomele specifice PTSD, la care se adaugă și o serie de tulburări disociative (detașarea sau absența răspunsului emoțional, diminuarea atenției față de mediul înconjurător, de realizarea, depersonalizarea și amnezia disociativă. Pentru a legitima diagnosticul de ASD este nevoie de prezența unui număr de minim trei simptome disociative. Se apreciază că identificarea unui ASD poate prognoza cu destulă acuratețe instalarea PTSD. Oricum, tulburarea acută de stres (ASD) se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd anormalitatea își va fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază, așa-zicînd, a teatrului lui Constantin Popa este apartamentul. Apartamentul de bloc, acest spațiu al depersonalizării. Unde să se statornicească monotonia dacă nu într-o asemenea locuință-șablon, în care te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se îndreaptă implacabil spre "frontiera unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea", gîfîind și înecîndu-se în argumente care să le salveze în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor sfîrșește într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o totală depersonalizare). Frisonul posibilei identificări este principalul argument în favoarea afirmației că piesa "Regulamentul de bloc" nu dorește a fi doar "o paradă de trupuri vorbitoare". (Regia artistică Dan Nasta, artist emerit; Scenografia Axenti Marfa; Producția Florin Năstase; Regia tehnică Claudiu Aghiculesei; În
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și în alte incursiuni critice - Desenul din praf. Idei, autori, cărți (1998), Chipul din apă. Între conceptual și senzorial (1998), Narrative Poetry. The Mythical
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
a activității sistemului nervos autonom, antrenând contracturi musculare, fenomene de vasoconstrucție, o creștere a presiunii sanguine, o accelerare a ritmului cardiac; respirația devine sacadată, gâfâitoare și conduce la hiperventilația însoțită de cortegiul său de simptome; - o componentă psihosenzorială: senzații de depersonalizare, derealizare, dezechilibru sau instabilitate, de distorsiuni perceptive diverse... - o componentă cognitivă caracterizată de cogniții catastrofice; incapacitatea de a domina această teamă antrenează un sentiment de eșec și o pierdere a încrederii în sine care antrenează un sentiment de vulnerabilitate; - o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca daturi ale Învățămîntului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează În două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosînd mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării (ceea ce a și reluat Într-un capitol distinct al lucrării sale Societatea retro, Editura Trei, București, 1999, 196
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
crește numărul de interacțiuni agresive. Alte studii realizate asupra unei populații de aceeași vârstă susțin că acest efect se datorează mai degrabă lipsei activităților de divertisment. La liceu, relația dintre mulțime și agresivitate se explică, în general, prin anonimat și depersonalizare a activităților școlare. În cazul în care definiția mulțimii depinde de mărimea spațiului fizic disponibil, percepția densității spațiale poate provoca un comportament agresiv indiferent de cât de puțin intervine prezența unui alt declanșator precum competiția, pierderea intimității, constrângerile comportamentale sau
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
terifiantă pentru a sugera o Judecată de apoi sui generis, marcată de o serie ilogică de ipostaze și etape purificatoare. Ca și în prozele scurte, personajele nu au nume, fiind nominalizate prin profesiile pe care le reprezintă și ilustrând astfel depersonalizarea și dezumanizarea impuse de ideologia comunistă. Omniprezența imaginilor și sentimentelor apocaliptice, în care se regăsesc elemente amintind de peisajul liric bacovian, de lumea picturilor lui Bosch sau de atmosfera prozelor lui Kafka și Orwell, reușește să focalizeze într-o unică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
tocmai că mi s-a părut." "Ți-oi fi spus poate că e vorba de un muzicant oarecare, Wagner ori Saint-Saëns, și tu ai făcut oarecare deducții..." 77. Este adevărat că la Arghezi, straniul la limita absurdului ca expresie a depersonalizării prin uniformizare și multiplicare, din exemplul menționat din romanul Ochii Maicii Domnului sau incoerențele conversației ca mărci ale noncomunicării, din fragmentul reprodus din Cimitirul Buna Vestire, sunt asociate cu patologicul. Aceste exemple însă, posibil de relaționat cu situații și personaje
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.91 Grija și resemnarea, ilustrată, cum observăm, prin încifrarea și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa cum apare în Cartea Genezei (Gen 1,26), la un exemplar al condiției umane care înseamnă că nu mai este legat în mod indisolubil de Creator, ci una din multele ființe vii, un subiect biologic. Al doilea efect constă în depersonalizarea omului, separarea dintre individ și persoană. Astfel, în contextul bioeticii, de exemplu, se afirmă că omul este un individ de la conceperea sa, dar devine persoană când ia cunoștință de sine și este recunoscut și acceptat astfel de ceilalți. Al treilea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
3.2 Persoana ca unitate Filozoful german preferă înțelegerea persoanei mai degrabă ca „unitate co-experimentată” decât substanța care dispune de rațiune. Motivele pentru care nu pare să accepte ideea de persoană-de-rațiune” sunt următoarele: aplicarea la toți oamenii echivalează cu o depersonalizare pentru că nu permite o diferențiere a faptului de a fi persoană; în ordinea dezvoltării logice a aprofundării sale, recunoaște că ideea de persoană-de-rațiune contrazice însăși structura ontologică prin care „orice persoană este astfel în mod unic, în virtutea conținutului particular al
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
prin iubirea de altul eu m-am găsit și am ajuns să mă iubesc cu adevărat pe mine. Eul meu a ajuns să-mi aparțină din clipa în care nu mi-a mai aparținut. Suprema personalizare nu survine decât prin „depersonalizarea“ pe care o presupune metabolismul iubirii. De aceea cei care nu iubesc și nu sunt iubiți își pierd identitatea. Când nimeni nu ne-a iubit și nu am iubit pe nimeni, nu suntem decât eul gol care se revelă în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor de libertate, legea așază
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care E. Kraepelin le cuprinsese sub denumirea de „demență precoce”. Schizofrenia este o psihoză endogenă majoră caracterizată prin disocierea personalității. În multitudinea de forme clinice, sindromul fundamental al disociației care poate fi și halucinator - delirantă, desfășurându-se Împreună cu autismul și depersonalizarea, constituie sistemul de referință și identificare a schizofreniei. Sintetizând teoriile existente În domeniul analizei și interpretării schizofrenie, V. Predescu propune următorul tabloul simptomatologic specific acesteia (Predescu, V., 1989, p. 748-749): „Cel puțin unul din următoarele semne În timpul unei faze a
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
enumerate și descrise anterior (așteptările subiecților și ale experi mentatorului; slaba reprezentativitate a eșantionului; validitatea ecologică scăzută; distorsiunea datelor datorită instrumentelor de măsurare, aplicărilor repetate, pierderii de subiecți și regresiei statistice etc.). Pe lîngă toate acestea, experimentul poate conduce la depersonalizarea subiecților și de aceea metoda trebuie asociată cu principii etice și deontologice riguroase (trebuie întotdeauna să se ceară acordul subiecților pentru a fi incluși în cercetare, aceștia se pot retrage în orice moment al desfășurării experimentului, atitudinea experimentatorului trebuie s.
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]