512 matches
-
retras pensia și a mers în Europa, căutând fără succes azil politic în Franța și Germania de Est. A încercat să renunțe la cetățenia americană. După o ședere problematică în Paris și Geneva, a fost arestat de poliția franceză și deportat înapoi în America, la cererea guvernului Statelor Unite. Reîntors în țară, John a început să piardă timpul la Princeton, vorbind despre sine la persoana a treia, scriind cărți poștale ciudate și ținând prelegeri nesfârșite despre numerologie. Alicia s-a angajat la
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
Doilea Război Mondial. În mai și iunie 1945, mii de refugiați din Iugoslavia și Uniunea Sovietică au fost adunați de Aliații occidentali în Austria și au fost predați autorităților iugoslave și sovietice în timpul Operațiunii Keelhaul. Refugiații au fost executați sau deportați. (Vedeți și: Masacrul de la Bleiburg). Finlanda învinsă, dar și Suedia neutră, s-a simțit obligată să extrădeze refugiații din Ingria și țările baltice după un model asemănător.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
Armenesc din Constantinopol, pe care l-a absolvit în anul 1912. În anul următor, se înscrie la Facultatea de Medicină din Constantinopol, cu intenția de a deveni medic. În anul 1915, întreaga populație armeană din Adapazar este fie masacrată ori deportată. Familia Biberian este, la rândul său, deportată până în deșertul sirian, în localitatea Meskené de pe malul Eufratului, unde, în octombrie 1915, preotul Kevropé și preoteasa Evkiné, împreună cu doi copii de-ai lor sunt asasinați. Aflat în mijlocul evenimentelor, Mampré Biberian nu mai
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
muzeu. În prezent ea adăpostește muzeul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, fiind declarată monument istoric, cu codul . Închisoarea din Sighetu Marmației (numită și "") a fost construită în 1897, când Transilvania încă făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. După 1945, românii deportați sau prizonieri de război în Uniunea Sovietică, la repatriere, treceau prin Sighet. În 1948, după ce regimul comunist s-a consolidat, Sighetul a devenit o închisoare pentru oponenții regimului. La început aici au fost încarcerați elevi, studenți și țărani din Maramureș
Închisoarea Sighet () [Corola-website/Science/303037_a_304366]
-
și exploatarea economică numai a spațiului dintre Nistru și Bug”. Deși în marea sa majoritate evreimea din Transilvania de Nord se identifica cu națiunea maghiară prin limbă și cultură, începând cu 15 mai 1944 ea a fost, aproape în totalitate, deportată și exterminată în lagărele de concentrare de la Auschwitz. După răsturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat în toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
obligatorie. Strămutările populației din Uniunea Sovietică care au dus la crearea acestor colonii au fost îndeplinite printr-o serie de operații organizate conform unor criterii naționale și sociale de deportare. Spre deosebire de lagărele Gulagului, coloniile obligatorii aveau aparențele unor așezări "normale": deportații locuiau împreună cu familiile lor și se bucurau de o destul de mare libertate de mișcare. Totuși, călătoriile erau limitate numai la anumite zone, iar deportații erau atent supravegheați de NKVD. Astfel, în fiecare lună persoana strămutată trebuia să se prezinte la
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
400 de martori ai lui Iehova, inclusiv aproximativ 4.000 de copii, au fost deportați din țările baltice, Basarabia și zonele occidentale ale Belarusului și Ucrainei. În 1954, un alt decret al aceluiași Consiliu de Miniștri ridica restricțiile impuse membrilor deportați ai sectei. Categoriile de mai sus au fost cele mai importante din punct de vedere numeric. Au existat și alte categorii mai "puțin numeroase" în raport cu întreaga populație a Uniunii Sovietice, dar extrem de importante în raport cu categoriile de populație afectate. De exemplu
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
toți iranienii, cu excepția persoanelor de etnie armenească, au fost strămutate din RSS Georgiană. Coloniile de muncă (трудопоселение) erau metode ale exilului intern. Cea mai mare categorie a "coloniștilor pentru muncă" (трудопоселенцы) a fost cea a culacilor și membrilor familiilor lor deportați mai înaintea marilor epurări staliniste din deceniul al patrulea. Coloniile de muncă erau parte a Gulagului, dar nu aveau un regim atât de strict ca lagărele de muncă. Primul decret oficial cu privire la "deculacizare" a fost decretul comun al Comitetului Central
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
orașul Ani, precum și foametei provocate de acesta. Ultimul exod a fost determinat de invazia nimicitoare a mongolilor în Armenia apuseană, în 1342. Dintre emigranții armeni așezați în Crimeea în 1045, când Ani a fost ocupată de bizantini, iar populația sa deportată, și apoi în 1064, cei care căutau locuri mai stabile au plecat mai departe, spre Galiția, Polonia, Moldova, Moravia, unde nu apăruseră formațiuni stabile, acești nouveniți alcătuind acolo, astfel, grupuri etnice distincte. Mai apoi, odată cu întemeierea noilor state dornice să
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de șvabi sătmăreni. Statisticile privind deportarea sașilor transilvăneni indică faptul că peste 30.000 de persoane au fost deportate în Uniunea Sovietică, reprezentând circa 15% din populația germană a Transilvaniei (după datele din 1941). În cazul a 12% din persoanele deportate nu s-a respectat vârsta prevăzută în ordin, încât au fost deportate o fată de 13 ani și persoane de 55 de ani. 9 din 10 deportați au ajuns în Ucraina (regiunile Dnepropetrovsk, Stalino și Voroșilovgrad), restul în zona munților
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
să se întoarcă acasă. Ceilalți au trecut, în majoritate, în Germania Occidentală, puțini rămânând în Republica Democrată Germană. Unui număr de 202 persoane li s-a permis să se întoarcă acasă abia în perioada 1950-1952. Sovieticii susțineau că șapte persoane deportate au ales să rămână în URSS. Circa 33.000 șvabi bănățeni au fost ridicați de la casele lor între 14 și 16 ianuarie 1945. În orașe, cei vizați a fost scoși cu forța din casele lor de patrule militare mixte româno-sovietice
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
oamenii au fost urcați în vagoane de marfă și duși spre minele de cărbuni și centrele industriale sovietice. Acolo, deportații au avut un program de muncă zilnic de 12 ore, cu hrană insuficientă și măsuri de igienă precare. Din persoanele deportate circa 5.000 au decedat (circa 15%). În ziarul Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien din 13 ianuarie 1995 a fost publicat un articol care dezvăluia faptul că guvernul României nu fusese, de fapt, „complet surprins” de ordinul de deportare, deoarece
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
află un gard pe care sunt săpate numele localităților unde au avut loc masacre. Mihail Gorbaciov și noile sale politici de glasnost și perestroika din deceniul al nouălea au alimentat speranțele armenilor pentru o viață mai bună în cadrul URSS-ului. Deportații musulmani armeni din perioada stalinistă din Kazahstan au început să ceară strămutarea în RSS Armenească. Totuși, aceste cereri au fost respinse de guvernul sovietic de frica unor conflicte religioase dintre acești musulmani și conaționalii lor creștini. Alt eveniment a dus
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
numele ei era doamna Agarici. O femeie simplă, dar autoritară. Un nume care merită să fie binecuvântat mereu și mereu. Un om de bine! O femeie cu suflet mare!” Din declarația prefectului jud. Roman, gen. Romulus Stănescu: “Cînd trenul cu deportați evrei din Iași a sosit în gara Roman, eu eram prefectul județului Roman... ...Primele ajutoare în alimente, ceai, apă au fost procurate întâi prin Crucea Roșie, apoi prin Comunitatea Evreiască din Roman”
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
care a devenit mult mai puternic spre sfârșitul războiului. Rezistența comunistă, dirijată de la Moscova de Klement Gottwald și Rudolf Slánský, avea în țară activiști precum Jan Sverma, Jaromír Dolanský, Antonin Novotný, Josef Smrkovský. Mulți dintre ei au fost executați sau deportați, precum viitorul președinte Antonín Zápotocký. După semanrea Acordurilor de la München, Slovacia a câștigat dreptul la autoguvernare. Jozef Tiso, cleric cunoscut și ca „moseniorul Tiso”, liderul partidului naționalist slovac Partidul Popular Slovac, a devenit prim-ministrul noului guvern autonom slovac. În
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Wannsee, germanii au fost de acord cu propunerea slovacilor și între cele două părți s-a încheiat un acord prin care Republica Slovacă trebuia să plătească pentru fiecare evreu deportat o sumă fixă, iar, în schimb, Germania promitea că evreii deportați nu aveau să se mai întoarcă niciodată în Slovacia. La început s-a căzut de acord asupra a „20.000 de evrei tineri și puternici", dar, după scurtă vreme, guvernul slovac a fost de acord cu propunerea germană de „evacuare
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
național-socialist și lui Hitler personal. În rest, scrierile cuprindeau toate temele naționaliste dezbătute obsesiv și consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adaugau acum relativizările Holocaustului și atacurile la adresa democrației vest-germane și americane. Militează alături de organizațiile germanilor deportați. Continuă să primească premii literare: În calitate de membru de onoare al asociației naționaliste de drepta "Deutsches Kulturwerk Europäischen Geistes" (DKEG), la invitația societății pentru publicistică liberă ("Gesellschaft für Freie Publizistik") (GFP) Zillich ține în 1977 o conferință cu titlul "Deutschen in
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
un pronunțat caracter antiromânesc. În ansamblu, în URSS nu etnonațiunile erau supuse exterminării sau reeducării, ci anumite clase sociale considerate a fi purtătoare a valorilor societății burgheze. Există însă și câteva excepții de la regulă, fiind vorba de germanii de pe Volga, deportați imediat după invazia hitleristă din vara anului 1941; precum și de ceceni, kalmuci, tătarii din Crimeea, ingușii, karaceenii, balcari și turcii meshetinți, învinuiți de colaborare cu regimul de ocupație nazist și deportați în masă la sfârșitul celui de-al doilea război
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Bucovina de Nord și ținutul Herței. Dintre acestea, 6 250 urmau să fie arestate, iar 26 173 - deportate. În raportul din 14 iunie 1941 despre rezultatele operațiunii, înaintat lui Stalin, Beria și Molotov, se constată că numărul celor arestați și deportați a scăzut de la cifra inițială de 32 423 persoane la 31 419. Cum se explică această diferență și ce relevanță are această micșorare a listei inițiale? Avem date în acest sens numai în legătură cu Basarabia - 1 183 reușesc să evite tragedia
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
persoane. În ansamblu, în cele aproape 12 luni de putere sovietică în zona baltică au dispărut fără veste sau au fost executate nu mai puțin de 123 000 de persoane. În perioada septembrie 1939-sfârșitul lunii iunie 1941, au fost arestate, deportate sau executate aproximativ 1 000 000 persoane care aveau anterior cetățenia Poloniei, adică proveneau din teritoriile vestice ale Ucrainei și Bielorusiei. Componența etnică a acestora era următoarea: 52% - polonezi, 30% - evrei, 18% - ucraineni și bieloruși 45. În acest sens, putem
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Moscheea Albastră (în azeră: "Göy məscid"; în armeană: Կապույտ մզկիթ). Moscheea a fost construită în 1766 în timpul domniei hanului Huseyn Ali de Erevan și din această cauză se numește și „"Moscheea Huseyn Ali"”. Moscheea servea populației autohtone azere din Erevan, deportată definitiv în 1988. Moscheea Albastră are 28 încăperi, bibliotecă, sală principală de rugăciuni și curte, cu o suprafață totală de 7 000 m. Originalul a avut și 4 minarete cu înălțimea de 24 metri, care au fost demolate în 1952
Hanatul Erevanului () [Corola-website/Science/309263_a_310592]
-
ingerării "aminoacizilor latirogenici", se manifestă prin degradarea legăturilor scheletului și afectează în același timp sistemul nervos. Se cunoaște și sub denumirea de "paralizie spastică". În 1942, medicul Anghel Radovici, cooptat în Centrala Evreilor pentru probleme sanitare, a putut ameliora situația deportaților evrei aflați în lagărele din Transnistria, arătând între altele că ‘epidemia’ de paralizie din lagăre, cu origine necunoscută, se datora, de fapt, hrănirii deținuților cu mazăre furajeră. Boala a început să se manifeste la începutul lunii 1942 și s-a
Latirism () [Corola-website/Science/310610_a_311939]
-
care a distrus automobilul cu care Heydrich era transportat dimineața la biroul său din Praga. Ca represalii pentru atentat naziștii au distrus localitățile cehe Lidice și Ležáky și le-au exterminat populația. Peste 13.000 de cehi au fost arestați, deportați, internați în lagăre sau uciși.
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
prosovietice dețineau controlul asupra armatei și poliției, înclinând balanța puterii în favoarea lor, și în plus se bucurau de sprijinul Armatei Roșii. Oponenții politici potențiali ai comuniștilor au devenit victime ale campaniilor de teroare sovietică, mulți dintre ei fiind arestați abuziv, deportați, executați sau torturați. Aliatii occidentali, (în mod special președintele Roosevelt) au fost criticați, atât de polonezi, cât și de istorici și politicieni din occident, pentru ceea ce a fost perceput în Polonia (dar și în alte țări din Europa Răsăriteană și
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
II-lea război mondial în Armata Roșie au fost mobilizați peste 200 de bărdăreni, dintre care 86 de consăteni și-au pierdut viața în luptele grele ale războiului. Multe familii și persoane din sat au fost arestați în 1940 și deportați ca dușmani ai poporului. În apropierea localității s-a descoperit vatra unui sat din mileniul IV î. Hr. Pe locul fostei așezări s-a găsit un ac de aramă și ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]