1,024 matches
-
recăsătorit." ... ........................................................................... "(4) Beneficiază de indemnizația prevăzută la alin. (1) și soția (soțul) celui decedat în condițiile prevăzute la alineatele precedente și care, din motive de supraviețuire, a fost nevoit să divorțeze de cel închis, internat abuziv în spitale de psihiatrie, deportat, prizonier sau strămutat, daca nu s-a recăsătorit și dacă poate face dovada că a conviețuit cu victima până la decesul acesteia." 3. Articolul 15 se elimină. Articolul 2 Ministerul Finanțelor va introduce în structura bugetului de stat pe anul 1999
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 9 din 18 februarie 1999 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123026_a_124355]
-
-l vor avea niciodată" (Nagy: 2004, 105). A doua zi, membrii "grupului Nagy" vor fi transportați cu avionul la București, unde li se va fixa reședința într-o vilă din stațiunea Snagov. Situația lor nu era deloc de invidiat: "eram deportați, sub pază armată și sub supravegherea organelor de Securitate, izolați de lumea exterioară, izolați unii de alții, cu o informare politică extrem de incompletă (fără radio, doar câteva ziare)" (Nagy: 2004, 107). Notele informative erau redactate în limba maghiară, iar ulterior
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
le observăm. Cine vrea să descopere - și care cititor nu va simți această năzuință? - reacții omenoase din partea populației românești față de prigonirea evreilor le află cu o tresărire de ușurare: soldatul anonim bucovinean care iese din rând ca să-l Îmbrățișeze pe deportatul Feier, fiindcă erau amândoi din același sat, domnul Costăchel de la Herța, care trece, făcându-și cruce, alături de evreii care urmau să fie Împușcați și pe care astfel i-a salvat, sau prefectul de Moghilev care-i apăra pe deportați, cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe deportatul Feier, fiindcă erau amândoi din același sat, domnul Costăchel de la Herța, care trece, făcându-și cruce, alături de evreii care urmau să fie Împușcați și pe care astfel i-a salvat, sau prefectul de Moghilev care-i apăra pe deportați, cunoscut din alte mărturii ca poetul semănătorist Volbură Poiană Năsturaș, fost adept politic al lui N. Iorga. Oricât de rare ar fi asemenea episoade, care contrastează cu comportarea majorității, ele ne Îngăduie să trecem linia subțire care desparte memoria de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oamenii cum v-au Întâmpinat când v-ați Întors? Pe strada unde noi locuiam am avut o mică vilă - mătușa mea și bunicii stăteau la etaj și noi stăteam la parter. Pe strada aceea nu s-a Întors nimeni dintre deportați, nimeni. Aveți vreun caz, vreo Întâmplare din timpul deportării pe care n-o puteți uita? Nu pot să uit ziua când nemții au venit și noi eram acolo băgați, de la 4-5 dimineața și până la trei și jumătate... asta știu, trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o excursie la Târgu-Mureș și le-a plăcut foarte mult la Târgu-Mureș - și În ’46 am venit Încoace. Până la urmă l-ați convins și pe tatăl dumneavoastră? Da, a venit și el. În ghetouri religia a avut vreun rol pentru deportați? Cei evlavioși se rugau, ceilalți nu. Dacă vă mai amintiți ceva important... Eu v-am spus povestea mea: acolo am Împlinit 15 ani - eram fată mare. V-ați Împrietenit cu cineva de vârsta dumneavoastră acolo? La Tatarovca erau mai mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ghetou situat pe Strada Rusească. Aici dormeam 30-40 de persoane Într-o singură Încăpere. Am suferit de foame și de frig. După o lună de zile de ghetou am fost băgați În vagoanele morții, Închise, fără aer, lumină, apă, și deportați În Transnistria ca vitele. Nu pot preciza cât timp am călătorit astfel, nedându-mi seama de starea groaznică În care eram, fiind aproape inconștienți. Cei care mureau erau aruncați din vagoane, fiind printre dânșii bolnavi și copii. Am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe Bondoc Dițu, Abramovici și pe alții, ale căror nume nu mi le mai amintesc. Am fost eliberați de armata rusească În septembrie ’44. Dau această declarație pentru a-i servi doamnei Bianca Idel pentru a fi luată În evidența deportaților”. Dar mai am, tot de la ea, ceva foarte interesant. Dintr-o scrisoare: „Îți trimit adresa lui Prodan Gheorghe din București: strada Iustinian nr. 19, sector 2. Am vorbit cu el: o știa și pe mama ta, și te ține minte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au plecat unde au putut. De exemplu, mătușa mea a plecat la Craiova, alte rude la Calafat... Cei care au plecat la Craiova au scăpat de deportare? Au fost, au stat la Craiova câteva luni, Însă apoi au fost toți deportați, la fel și cei de la Calafat... Nu era chip de scăpare. Evreii din Craiova n-au fost evacuați, doar cei care au venit - se știa de ei foarte bine, fiindcă ei stăteau acolo Într-un fel de lagăr... Adică evreii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Pe urmă mai era În casă cineva, dar Încetul cu Încetul ne-am reluat casa Înapoi În totalitate. Bineînțeles că toate lucrurile de valoare lipseau, dar casa exista. Din familia dumneavoastră cam câți s-au Întors? Am fost foarte mulți deportați. Ne-am Întors vreo 6-7 persoane din 30-35, dintre care unchiul a murit imediat după ce ne-am Întors și am rămas noi patru și mătușa cu verișoara... Era o familie mare cu mulți unchi, veri, verișoare... Știați de acolo că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am stat cu o familie din Cernăuți - Cernăuțiul, știți, o parte a fost deportat și o parte a fost salvat de un primar sufletist... — Traian Popovici... Da, despre el vorbeam... Și el a oprit deportările, dar o parte din cei deportați au ajuns la Vinița, Într-un lagăr german, și Într-o noapte ne-am trezit cu o femeie și un copil și cu un tânăr care erau din Cernăuți și care au venit la rudele astea ale lor din Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cei care au rămas În viață s-au Întors, tot așa, pe ascuns... Și mătușa cu el s-a Întors ulterior din Moghilev. Cu un tren sovietic ne-am dus la Cernăuți - aveam acces la vagoane, că noi eram bejențî, deportați. De la Cernăuți am vrut să venim acasă, dar Între timp s-a Închis granița și a trebuit să rămânem acolo Încă un an... Eu, Între timp, am făcut clasa a II-a primară... La Cernăuți unde ați stat? În zona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai departe. Deci am ajuns la Edineț*. Acolo ne-au băgat Într-un fel de târg de vite, la marginea orașului, după care, după vreo două zile, ne-au introdus Într-un perimetru delimitat, În casele evreilor care fuseseră deja deportați... Și, În Edineț, probabil din cauza că frontul nu s-a mișcat atât de repede cât s-a crezut, am fost ținuți... Acolo a Început și exantematicul, a Început foametea, n-aveai de unde, cine, ce... Nu vi s-a dat nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Moghilevului printr-un capac și am intrat Într-o mizerie crâncenă, unde am stat ascunși până noaptea... Cu toate că nu știu cine le-a spus de noi și au tras, n-au Îndrăznit să intre În mizerie și așa am scăpat: trenurile cu deportați au plecat, iar noi am scăpat... Așa s-a scris istoria... Deci vedeți că au fost, chiar și În rândul jandarmilor, oameni și oameni... Și invers, din rândul poliției evreiești... Sigur, erau mai răi ca jandarmii, dar În același timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
familie mare. Tatăl meu n-a mai trăit, săracul - a murit la 78 de ani, În ’42. Așa că a rămas mama, noi, doi copii, au mai rămas Încă cinci copii din prima căsătorie, cu familiile lor... Deci am fost 14 deportați. Și fiindcă toți - În afară de unul, care plecase Încă din anii ’20 În America -trăiau În Dej, am stat toți paisprezece Împreună. Și acolo, În pădurea aia, era foarte neplăcut, fiindcă nici apă nu era, nimic. Se aducea o dată sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost comisia aceea și pe mama au băgat-o la dreapta, adică era trimisă la cuptoare. Nu s-au uitat că era În condiții bune: dacă era albă la păr „era bătrână”. De unde știați că oamenii „din dreapta” vor fi arși? Deportații care au fost la Auschwitz de la bun Început... Auschwitzul era construit din ’43 parcă - evreii polonezi care au fost duși de acasă au construit de fapt acest lagăr. Eu vă recomand cartea lui Robert Merle, Moartea este meseria mea, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagăre, ce se Întâmplă, cum se Întâmplă, numai că imprudența a fost că noi puteam pleca din Sâncrai, din județul respectiv, și să intrăm În Turda - erau doar 100 de kilometri. Treceam granița și eram În România și nu eram deportați - dar nu știam, nu eu hotăram. Bătrânul a dat foarte mulți bani ălora de s-au mutat În casele noastre, mult aur și foarte mulți bani, că au zis că ei ne salvează. Dar, din contră, ei au urgentat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru femei, iar pe cealaltă parte - de bărbați. Și aceste lagăre au fost Împărțite pe zone, numerotate de la A la F. Baraca mea a fost În lagărul E, supranumit „Zigeunerlager”, adică lagărul țiganilor. În acest lagăr au fost Închiși țiganii deportați, În special din Germania. A fost unicul segment de lagăr unde familiile au fost Împreună, nedespărțite. În acest lagăr al țiganilor, ca de altfel și În celelalte lagăre similare, erau, dacă Îmi aduc bine aminte, 32 de barăci așezate pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nemții până și În organizarea Holocaustului erau foarte organizați. - Dar cum s-a făcut această predare? De fapt, vreau să vă Întreb ce credeați când ați ajuns În lagăr? - Nu știam prea multe. Erau informații foarte puține. Spre deosebire de Auschwitz, unde deportații erau primiți de evrei organizați În echipe speciale de primire, aici nu a existat așa ceva. Pentru că aici nu a existat triere. La Auschwitz a existat de la Început triere. Aici am fost duși cu toții În barăci. - Cum vă explicați că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am refăcut. Și singura mea dorință a fost să mă duc să Învăț la facultate. Am plecat de la dânsa la sfârșitul lui august, Începutul lui septembrie spre București, unde trăia unchiul meu. Aici am aflat de la Ministerul Învățământului că cei deportați pot intra fără admitere la Politehnică la Timișoara. Așa că am plecat la Timișoara și m-am Înscris la Politehnică: așa am Început, În toamna lui 1945, viața mea de student. În ’46 m-am Înscris În partid - era redată demnitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
venit din lagăre, să fim aduși din tren În această vilă... Sora mea și cu mine și alții am venit aici. Stând vreo două zile acolo, nu mai mult... De obicei, cei mai avuți au venit să-i ia pe deportați să-i Îngrijească și să-i Îndrume În viață. Pentru că toți eram tineri... Numai tinerii s-au Întors, bătrânii nu. Otto nu era cu atâția ani mai mic decât mine și... Deci, ca să nu Încurc socotelile, a venit unchiul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Niraj, cu evreii care au fost duși În ghetoul din Târgu-Mureș - figurează și ai mei, cu date, nume, prenume... Dar În tabelul ghetoului nu figurează - și, curios, nici bunicii mei nu sunt trecuți acolo. Deși numele este trecut la monumentul deportaților din Târgu-Mureș. Dar pe tabel nu figurează. Mi-au spus că este unul dintre puținele cazuri când o parte din tabel a dispărut. - Ce zvonuri circulau În ghetou? - Că vom fi deportați În pusta maghiară. - Cine a lansat zvonul acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-o gară. Dimineața trenul stă, nu mai pleacă. Păi, nu are locomotivă (râde). Atunci am luat un marfar care m-a dus până la Budapesta și am rugat primăria din Budapesta și asociația aia care-i primea pe ăștia, foștii deportați, și ne-au dat o locomotivă (râde)... - Dumneavoastră ce sperați să găsiți acasă, la Întorcere, că nu mai văzuserăți casa de patru ani de zile? - Păi, eu deja știam de surorile mele că au murit, una la Auschwitz, una la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-un camion nemțesc sau, În cel mai bun caz, le dădeau cu pușca În cap. Deci existau astfel de fricțiuni, dar nu asta era problema principală. - Suntem În primăvara anului 1944. Au existat indicii că evreii urmau să fie deportați? - Nu, nici nu știam ce era aia. - Și când v-ați dat seama că...? - Primul semn a fost steaua galbenă a lui David, la care diametrul cercului circumscris trebuia să fie de șase centimetri. Al doilea semn a fost că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a Sărbătorilor, jucând cazaciocul în jurul „pomului țării”, cu manualul de istorie integrată în mână și cu dicționarul moldoveano-român, îi amintim ca să știe și să nu uite: a) între 1944-1947, 200.000 de „moldoveni” au fost executați, condamnați la muncă forțată, deportați; b) în 28 iunie 1948 au fost deportate 11.342 familii de chiaburi, moșieri și comercianți, toți moldoveni; c) în noaptea de 5-6 iunie 1949, 25.000 „moldoveni” din orașele Bolgrad, Cetatea Albă, Ismail și Chișinău au fost deportați în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]