863 matches
-
reușeau să țină pasul cu ratele și rupseseră orice legături cu prietenii. După șapte ani, l-am întîlnit și am analizat situația împreună. De reținut că plătea 1 700 de dolari lunar și trăia la limită. Slăbise îngrozitor și era deprimat din cauza unor tulburări de somn. Cît din datorie crezi că plătise? Mai era dator cu 95 000 de dolari! Majoritatea banilor cîștigați lunar se duceau pe plata dobînzilor la împrumut, iar restul mergeau la alte taxe și impozite. Dacă ar
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
După care ne delectăm cu Folclorul contraatacă - deci tot un fel de Ciao, Darwin! - și, mai spre dimineață, pentru rafinați, cu un film indian adevărat. Dar carei problema, din moment ce oamenii sunt fericiți? Decât să faci nu știu câte pregătiri și să fii deprimat după aceea, nu e mai bine să stai în propriii tăi papuci și să te bucuri de astfel de delicatese, alături de poporul tău? (2006) PERSONAJE Pe cine ne aduce mami în casă Din când în când, în studiourile de televiziune
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nevoia să-l nominalizăm! Mă rog, asta-i cam sofistic! De altfel, cu puțin timp înainte de acel proiect, a existat un sondaj plătit de Ministerul Culturii și care n-a fost mediatizat pe cât merita, după părerea mea ca să nu ne deprime prea tare. Un sondaj din care a reieșit că din cei nu știu câte mii de oameni întrebați dacă au auzit de Eminescu, Caragiale, Creangă ceilalți nici nu mai contau a reieșit că șaptesprezece la sută dintre români auziseră de Eminescu. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
spital, cu sora mai mare. Cu greu ajung și reușesc s-o salvez. Tot atunci, în Bârlad, lângă biserica „Domnească”, din centru, mă întâlnesc cu V. Simion, coleg de promoție, care era chemat la regimentul 12 din localitate. Era foarte deprimat și-mi spune clar: „Alecule, am crescut ca orfan de război și nici eu nu voi muri la casa mea”. Îl încurajez, dar el avea presimțirea fatală a dispariției - și după o săptămână cădea în luptele de la Țiganca, peste Prut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se va atașa printr-o afecțiune ce îi va marca în chip dureros existența. În urma morții lui Ștefan Micle (1879), rămâne cu o situație materială nesigură. Se stabilește în 1887 la București și încearcă să îl sprijine moralicește pe Eminescu. Deprimată după dispariția acestuia, s-a retras la mănăstirea Văratec. Aici a alcătuit un album, intitulat Dragoste și Poezie, în care a transcris versuri proprii sau unele din poeziile eminesciene ce i-ar fi fost dedicate, însoțindu-le de comentarii. Substanțiala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
decembrie 1976 Scump și drag prieten, Am primit felicitarea trimisă de tine și m-am bucurat mult și, totodată, zguduit sufletește. Am răspuns așa de târziu fiindcă m-am simțit ca o biată oaie rătăcită, pe care biciuirile sorții au deprimat-o, au zăpăcit-o și au alungat-o departe de turmă. Am primit ultima depeșă, pornită dintr-un suflet tare, viteaz, curat și optimist. Ești bun la inimă, Alecule, și asta mi-a dat puțin curaj, că am văzut că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-mi era teamă de moarte. După cum spunea William Shakespeare, dacă mori anul acesta, n-ai cum să mori și anul ce vine. Simplu, nu? Numai că eu nu prea aveam chef să-mi știu craniul pe raftul bătrânului. Mă simțeam deprimat la gândul că după moarte o să se scoată părți din mine. Recunosc că viața nu e ușoară, dar e minunat să poți dispune de tine așa cum dorești. Ca Henry Fonda în Warlock. Mi-ar fi plăcut ca, după moarte, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
anormal să mai stăm și să argumentăm pentru două bilete de tren când lumea era pe cale să se sfârșească. Și nici măcar nu luasem metroul! Când am ieșit, ploua mărunt. Străzile și copacii erau uzi. Probabil că plouase toată noaptea. Mă deprima ploaia, cu atât mai mult cu cât se întâmpla asta în ultima mea zi. O zi prețioasă. N-avea decât să plouă apoi cu găleata o lună încheiată, ca în romanele lui J. G. Ballard, dar să aștepte până plecam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât ziarul, așa că am presupus că-și băgaseră deja rufele la uscat. Asta însemna că în clipa în care se elibera un uscător, era rândul meu. Am respirat ușurat la gândul că n-o să dureze chiar atât de mult. Mă deprima ideea că trebuia să-mi petrec cel puțin o oră prețioasă din viață privind cum se uscau rufele altcuiva. Mai aveam la dispoziție douăzeci și patru de ore. M-am relaxat și mă uitam în gol. În jur plutea un miros ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și de îngrijorat. - Da, știu, Victor nu vrea să scrii altă carte, zise Jayne, stingând aragazul și îndreptându-se spre chiuvetă. Sunt foarte de acord cu tine în privința asta. - Nu-l văd niciodată pe câine jucându-se, am bombănit. E deprimat de când am venit aici și nu-l văd jucându-se. - Păi dacă l-ai lovit cu piciorul noaptea trecută... - Hei, a vrut să mănânce un calup de unt am exclamat, ridicându-mă în picioare. Apoi a încercat să fure pâinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apărarea intereselor naționale, nu și ale partidului de guvernământ împotriva altor partide. Trei minciuni oficiale, dovedite acum. Revenind la protestatarii din Piața Universității, autorul mărturisea: „Dar ideea că sunt puțini ce pe care m-aș putea bizui, la nevoie, mă deprimă, mă persecută. Poate de aceea m-am întors mereu la ceea ce a fost numit «fenomenul Piața Universității». Solidaritatea reconfortantă pe care am trăit-o în nopțile de neuitat din Piața Universității e ca o rană frumoasă. Din când în când
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
departe. Înclin să cred că această standardizare forțată dă naștere la oameni fără puncte de referință interioare, pierduți într-un joc extern care nu vibrează cu coarda lor intimă și care ajung la hoții, tâlhării sau măcar la a fi deprimați. Ce interesantă ar fi o lume în care fiecare suflet și-ar urma chemarea, unde am exista cu toții îmbrățișându-ne diferențele, fiecare ar face lucrul la care se pricepe și am învăța unii de la ceilalți! O lume în care ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
stare de dizolvare și lehamite. Dincolo de geam - nori negri aplecați deasupra câmpiilor, păduri de brazi cu tulpinile subțiri și ude de ploaie. Pe culoar, Andras Ferenc Kovacs contemplă la rându-i împrejurimile pluvioase. Îmi spune că a obosit, drumurile îl deprimă. Andras e mare, „învelit” bine cu carne, și scâncetul de copil despre dorul de casă, pe care l-a tot reluat încă de la Paris, mă face să zâmbesc. Are privirea mereu melancolică și se ține mai mult cu ai săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ajutorul Rusiei, dar că singura soluție bună era cea hotărâtă. Viitorul țării depindea de el. Vintilă, deși foarte nervos, era mai puțin îngrijorat sau cel puțin se arăta astfel; Dinu, tot timpul foarte optimist, chiar mai târziu, când toți erau deprimați la evacuarea Bucureștilor. Mama se afla la Florica, unde Vintilă îi trimisese pe Lia cu fiul lui și cu ai lui Dinu, copiii fiind foarte impresionați de bombardările aeriene. Circulația seara era imposibilă, felinarele fiind stinse și geamu rile căptușite
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fi un ghid excepțional, mă întreb dacă vreo întrebare referitoare la băuturile franțuzești tear pune, vreodată, în dificultate. Așa-zișii aristocrați moderni beau cu plăcere indisolubilă, însă fără a ști ceea ce beau, nu este aceasta o constatare care te poate deprima? Doamnă, dacă îmi dați voie, aș spune că aristocrații își permit să bea fără să știe ce beau, asta de când lumea. Tendințe de stânga, Jack, pe măsură ce trece timpul? Îți face curte asiduă vreun partid socialist? Dragă, nu te văd cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală - Își Închipuie că natura și solitudinea le face bine. Natura și solitudinea sunt o adevărată otravă. Bietul Battle și nevastă‑sa sunt deprimați de păduri. Asta‑i prima observație care se cere făcută. - Și ce le‑ai spus? - Le‑am spus că au procedat bine venind să‑mi ceară sfatul. Oamenii trebuie să ceară un sfat când au gânduri de sinucidere. Cultivă asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de cal nu faci sită de mătase. Habar n‑aveam cât eram de bolnav. Nu‑mi dădeam seama decât de faptul că devenisem extrem de irascibil, scos din țâțâni - deranjat la cap. Eram conștient că mă repetam și că Rosamund era deprimată. Nu știa ce să facă. Probabil că se Învinovățea pentru că mă adusese acolo. Cred că merită să vă descriu una dintre obsesiile mele. Îi spuneam mereu lui Rosamund că problema Îmbătrânirii este viteza cu care gonește timpul. Zilele zboară pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prindă bine. Vreau doar să-i revăd. Atât. —Păi, atunci, du-te dacă trebuie. Eu tot cred că e o idee foarte proastă, stărui Anna. Nunțile sunt foarte emoționante, în cel mai bun caz, și la ce bun să te deprimi? Darcey râse. —Știu, știu. Dar... Oftă. De mult nu m-am mai simțit atât de... atât de... confuză. Mi-a trimis invitația asta - iar încearcă să mă facă s-o iau razna. Nimeni nu încearcă nimic, zise Anna cu tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
doar din doi oameni. Femeia îl privi nedumerită. —Nieve... cum rămâne cu copiii? N-am zis noi c-o să avem copii într-o zi? —Sigur, zise ea expeditiv. Dar mai avem încă o groază de timp. Nu vreau să te deprim chiar de ziua ta, dar ai treizeci și patru de ani. De la o vârstă, e mai greu. Ea îi aruncă o privire jignită. — Ce vrei să spui? Că sunt bătrână și trecută? Sigur că nu, o asigură el. Știi că nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Poate că nu asta sperase, însă era mulțumită de viața ei. — Și atunci de ce vrei să mai ai de-a face cu el? întrebă Darcey. —N-a fost intenționat, spuse Minette. Uite ce e, cum ți-am mai zis, era deprimat și trist și foarte, foarte nefericit. Cum aș fi putut să-l alung? Ești nebună, știi? Probabil că și-a închipuit că te bucuri nespus să-l vezi întors. Dacă așa a crezut, i-am arătat imediat că se înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scumpa mea, foarte bine. Nieve se holbă la el și la mașină. Acum douăzeci și șapte de ani nu câștiga bine deloc. Apoi mai fusese și concediat și nevoit să se mute cu familia într-o casă mai modestă. Îl deprimase gândul de a nu mai avea niciodată o slujbă. Ori de câte ori o vizita pe Nieve în State, se ferea să vorbească despre schimbările radicale care surveniseră în timp. Cum Dumnezeu reușise să se pună pe picioare? Știa, desigur, că obținuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spate. Indică fâșia imensă de pământ. Știu că am discutat dacă nu e mai bine ca totul să se desfășoare în castel, dar vara oamenii vor să iasă la aer și, oricât de arătos ar fi, interiorul unui castel te deprimă. Așa că o să montăm un podium de lemn acoperit cu covor roșu, care să ducă la umbrar. Dacă plouă, covorul o să fie schimbat în fiecare oră. Or să existe flori de o parte și de alta - din nou trandafiri albi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am stat puțin de vorbă cu el. la Început mi-a răspuns mono- silabic, dar treptat a devenit mai prietenos. odată, În timp ce mergeam Împreună spre stația de autobuz, mi-a mărturisit că suferă de o boală de inimă și e deprimat. „Deprimat !“, am exclamat eu izbucnind În râs. „Numai oamenii mari folosesc asemenea cuvinte serioase. Știi ce, eu cred că ești mai degrabă singur. Uite, dacă vrei, hai să fim prieteni !“, i-am spus, mai În glumă, mai În serios, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stat puțin de vorbă cu el. la Început mi-a răspuns mono- silabic, dar treptat a devenit mai prietenos. odată, În timp ce mergeam Împreună spre stația de autobuz, mi-a mărturisit că suferă de o boală de inimă și e deprimat. „Deprimat !“, am exclamat eu izbucnind În râs. „Numai oamenii mari folosesc asemenea cuvinte serioase. Știi ce, eu cred că ești mai degrabă singur. Uite, dacă vrei, hai să fim prieteni !“, i-am spus, mai În glumă, mai În serios, cu ușurința
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a ținut gura În ce privește afacerile pesonale și ale colegilor săi pe tot restul serii. După ce a dat pe gât câteva scotch‑uri a devenit, cum era de așteptat, romantic. Mi‑a mărturisit că nevastă‑sa se Îmbolnăvise recent și era deprimat. Ar fi avut nevoie de cineva care să‑l Înveselească, o fată tânărĂ și nostimă, cu suflet bun, așa ca mine, de la care ar fi putut eventual Învăța și engleză. Am văzut atunci cu imensă părere de rău cum reportajul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]