853 matches
-
mă înconjoară, urma o poftă frenetică de scris, care se stingea însă după primele zile de lucru. Către sfârșitul cărții, munca devenea strivitoare. Nu mai simțeam nicio bucurie în fața manuscrisului, și clipa când trebuia să mă așez la masă mă deprima. Dar, în același timp, farmecul nu mai putea fi rupt; eram robul propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. Rămâneam atunci, cât puteam mai mult
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mă înconjoară, urma o poftă frenetică de scris, care se stingea însă după primele zile de lucru. Către sfârșitul cărții, munca devenea strivitoare. Nu mai simțeam nicio bucurie în fața manuscrisului, și clipa când trebuia să mă așez la masă mă deprima. Dar, în același timp, farmecul nu mai putea fi rupt; eram robul propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ele? * Starea mintală Înainte de internare bolnavul era excitat și de când? Bolnavul era excitat noaptea sau ziua? Era violent momentan sau întruna? Bătea? Vorbea mult? Avea vreo noimă în ceea ce vorbea? Avea momente când înțelegea și răspundea la întrebări? Bolnavul era deprimat? Fugea de lume? Refuza să mănânce pentru ce? Credea că ar fi comis ceva fapte? Avea idei de sinucidere? Pentru ce motiv zicea că are să se sinucidă? A încercat să se sinucidă? A avut idei de grandoare? Se credea bogat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe care i-o comunică într-o scrisoare și lui Russell, că va muri fără să poate ajunge la acea soluție definitivă pe care o urmărea. La 20 septembrie 1913, Pinsent nota în jurnalul său: „Ludwig a fost oribil de deprimat toată seara. A lucrat teribil de intens până târziu și aceasta poate fi cauza. A vorbit din nou în seara aceasta despre moartea lui, a spus că nu-i este frică, de fapt, că va muri, dar că este îngrozitor de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îmi pierd curajul. Aceasta este urmarea unei false concepții despre viață. Înțelege-i pe oameni! Întotdeauna când vrei să-i urăști încearcă, în loc de asta, să-i înțelegi.“39 Este împăcat cu sine ori de câte ori se află în această dispoziție și profund deprimat când reacțiile sale sunt cele comune. Este distins pentru bravura sa în timpul ofensivei rusești din vara anului 1916. Își face totuși uneori cele mai aspre reproșuri: „Am fost ieri sub foc. Mi-am pierdut curajul. Mi-a fost frică de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Dobutamina, Prenalterol) și Glucagon [42]. Antiaritmicele, substanțe cu efect deprimant al funcțiilor cardiace (blocante ale canalelor de calciu, de sodiu, de potasiu, blocarea receptorilor betaadrenergici, agoniști ai receptorilor purinergici) sunt utilizate pentru prevenirea și tratamentul aritmiilor cardiace ectopice. Aceste medicamente deprimă automatismul miocardic, reglează funcția dromotropă, și durata perioadei refractare, corectând astfel aritmiile provocate prin automatism ectopic și cele produse prin reintrare. Unele antiaritmice au reacții adverse ce vizează aparatul neuro-mio-artrokinetic sau glandele endocrine. Astfel, Chinidina, antiaritmic cu spectru larg ce
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
duce la staza secrețiilor bronșice cu cu inițierea mecanismului fiziopatologic de producere a insuficienței respiratorii descris la capitolul anterior. Codeina, extrasă din opiu dar obținută și sintetic, este cel mai des prescrisă deoarece are un puternic efect antitusiv, dar deoarece deprimă respirația este contraindicată bolnavilor cu insuficiență respiratorie gravă iar la copiii mici dozele mari pot provoca apariția convulsiilor. Narcotina, alcaloid al opiului înrudit cu papaverina, este un antitusiv cu efect superior Codeinei ce sedează centrul tusei și dilată bronhiile, având
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
cu insuficiență respiratorie gravă iar la copiii mici dozele mari pot provoca apariția convulsiilor. Narcotina, alcaloid al opiului înrudit cu papaverina, este un antitusiv cu efect superior Codeinei ce sedează centrul tusei și dilată bronhiile, având și avantajul că nu deprimă centrul respirator. Expectorantele fluidifică și măresc cantitatea secrețiilor traheobronșice fiind indicate pentru tratarea bronhopneumoniilor cu spută vâscoasă, dificil de eliminat, motiv pentru care nu se asociază cu antitusivele. După mecanismul de acțiune se clasifică în expectorante secretostimulante, secretolitice, mucolitice și
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
din două, timp de cel puțin doi ani, semnalată de subiect sau observată de ceilalți. N.B.: La copii și la adolescenți starea poate fi de iritare și durata trebuie să fie de cel puțin un an. B. Atunci când subiectul este deprimat, el prezintă cel puțin două din următoarele simptoame: (1) pierderea apetitului sau hiperfagie (2) insomnie sau hipersomnie (3) energie scăzută sau oboseală (4) stimă de sine redusă (5) dificultăți de concentrare sau dificultăți în luarea unor decizii (6) sentimentul pierderii
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sare brusc și se regăsește printre nori. Are atunci un sentiment de slăbiciune, chiar de vertij, văzându-i pe urmăritori rămași jos și foarte mici. Această stare de rău îl trezește”. Pe tot parcursul adolescenței el nu va mai fi deprimat. Student fiind, Jacques întâlnește o femeie a cărui frumusețe îl uimește. Se gândește, în timp ce iese la plimbare cu aceasta: „o râmă îndrăgostită de o stea”. În ziua în care participă la concursul pentru postul în administrație pentru care îl destinase
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
0,6%, 2,7% și 17%. Fetele prezintă o prevalență mai ridicată doar pentru scorurile depresiei ușoare în adolescență. În toate celelalte cazuri, nu există diferență de prevalență între băieți și fete. În sfârșit, adolescenții recunosc mai ușor că sunt deprimați decât părinții lor. Bailly și colab. (1992) realizează o anchetă pe un lot de 744 de liceeni cu vârste între 14 și 23 de ani pornind de la auto-chestionar (scara franceză CES-D) și cu ajutorul unui interviu semi-standardizat, utilizând criteriile diagnostice ale
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Datorită unui studiu prospectiv, aplicat unui număr de 1265 de subiecți observați de la naștere până la vârsta de 16 ani, Fergusson și colab. (1996) confirmă această asociere, cu un risc de dependență de nicotină multiplicat de 4,5 ori la adolescenții deprimați în raport cu ceilalți. Totuși, acești autori relativizează această relație, remarcând faptul că un oarecare număr de factori de risc sunt comuni celor două situații (depresie și dependențe de nicotină) cum ar fi frecventarea delicvenților sau stimă de sine redusă, sau sunt
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
lor corp: vagabondaj, delincvență, activitate sexuală neadaptată vârstei, automutilări, tentative de suicid. Dar aceste antecedente nu par a fi corelate cu gravitatea depresiei așa cum arată studiul lui Brand și colab. (1996), în care a fost comparată simptomatologia depresivă a adolescenților deprimați cu antecedente de abuzuri sexuale cu cea a adolescenților care nu prezentau aceste antecedente. După Brand și colab., prima categorie prezintă o stimă de sine mai scăzută și, mai ales, simptome de stres post-traumatic (cu atât mai importante cu cât
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
1988) prevalența depresiei la părinții biologici ai subiectului unipolar este de opt ori mai ridicată decât cea observată la părinții biologici sau adoptivi ai subiecților normali din grupul de control. Mai recent, Neuman și colab. (1977) compară familiile copiilor pre-puberi deprimați cu familiile adulților deprimați și constată un procent mai mare de tulburări de dispoziție (54%) în primul grup decât în al doilea grup (23%). Ei trag astfel concluzia că există mai mulți factori genetici la originea depresiei copilului pre-puber decât
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu regăsesc nici reducerea nivelului secreției nocturne de GH, nici valorile ridicate ale prolactinei bazale la adulții cu episod depresiv major. Într-un studiu mai vechi al lui Kutcher și col. (1991) realizat pe un eșantion mai mic (12 subiecți deprimați contra 38 în studiul lui De Bellis), alcătuit din pacienți cu vârste mai mari (16-19 ani), mediile valorilor plasmatice ale GH și TSH erau chiar mai ridicate la adolescenții deprimați. Aceasta sugerează existența unei disfuncții primare a sistemului serotoninergic la
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de pacienți deprimați, unul cu simptoame psihotice și celălalt fără aceste simptome. În primul grup, contrar celor observate la adulți, secreția nocturnă de melatonină este mai ridicată decât în grupul de control, dar situația se prezintă invers în grupul de deprimați cu simptome psihotice. Acest ultim grup de pacienți ar prezenta deci o depresie mai apropiată de cea a adulților în plan biologic. În final și în ciuda faptului că rezultatele studiilor sunt uneori contradictorii, se pare că depresia la copil și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
această perioadă a vieții (Benoît, 1988) impunând, din această cauză, comparații riguroase cu grupuri martor selectate după vârstă. Se poate ca aceste modificări fiziologice să explice rezultatele contradictorii din studiile asupra somnului la adolescentul deprimat. Unii autori regăsesc la adolescenții deprimați perturbări asemănătoare celor observate la adultul deprimat: diminuarea latenței somnului paradoxal și creșterea densității sale (Lahmeyer și colab., 1983; Emslie și colab., 1987). Dar alții nu observă diferențe între adolescenții deprimați și non-deprimați, sau constată chiar rezultate contrarii, ca de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
centrează mai ales pe calitatea interacțiunii dintre părintele deprimat, în special mama, și bebelușul sau copilul mare. Diferitele studii raportate nu par a lua în considerare situația specifică a adolescentului în relația cu un părinte deprimat sau care a fost deprimat. Se înțelege în mod intuitiv că travaliul triplu de rupere a legăturii cu obiectul oedipian, de deidealizare a imaginii parentale și de elaborare a identificărilor va avea relații complexe cu imaginea unui părinte deprimat: relație de solicitudine cu un părinte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu cât, la momentul oportun, în care ar fi avut nevoie să poată conta pe niște părinți și niște imagini parentale solide și fiabile, aceștia s-au dovedit deosebit de fragili și vulnerabili: sunt aici destule lucruri care pot să o deprime pe Clémentine, odată cu acest sentiment că a expus pericolului echilibrul psihic al celor doi părinți, chiar dacă în prezent ea nu pare a fi depresivă. În schimb, posibilitățile identificatorii ale acestei adolescente riscă s-o antreneze spre depresie sau spre tratament
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Wheeler, 1992). 5. EVALUARE: PROGNOSTIC ȘI CONTINUITATE DEPRESIVĂ DURATĂ MEDIE ȘI RECURENȚĂ: DATE EPIDEMIOLOGICE La adolescent, episodul depresiv major durează în medie între 7 și 9 luni, 80% dintre adolescenți însănătoșindu-se după un an, dar 10% continuă să fie deprimați. Persistența episodului depresiv major este asociată gravității și vechimii depresiei constatată cu ocazia primei identificări, existenței tulburărilor co-morbide, în particular tulburări obsesiv-compulsive, evenimentelor de viață negative și disfuncțiilor neuroendocrine (Park și Goodyer, 2000). Procentul de recurență atinge 50% la un
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
altă parte, ocupă locul întâi, nucleul depresiv devine din ce în ce mai ascuns și mai inaccesibil. Această inaccesibilitate îl privește atât pe clinicianul confruntat cu adolescentul (semiologia depresivă propriu-zisă tinde să dispară) cât și pe pacientul însuși (el se simte efectiv din ce în ce mai puțin „deprimat” sau „gol”, dar din ce în ce mai agresat de o societate „injustă” al cărui răspuns, trebuie subliniat acest lucru, adică închisoarea, nu va face altceva decât să confirme în ochii lui Pascal incapacitatea acesteia de a-l înțelege și nedreptatea ei). Această inaccesibilitate
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
studiu asupra unui subgrup din populația studiată, Harrington și colab. (1991) confirmă observațiile clinice ale lui Penot. 63 de copii deprimați au fost comparați cu un grup martor asemănător (68 cazuri). 21% prezentau „tulburări de comportament” asociate sindromului depresiv. Copiii „deprimați cu tulburări de comportament” au prezentat o evoluție la vârsta adultă marcată de un risc ridicat de conduite antisociale și delincvente, și un risc mai slab privind evoluția depresivă. În schimb, grupul de copii „deprimați fără tulburări de conduită” a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
comportament” asociate sindromului depresiv. Copiii „deprimați cu tulburări de comportament” au prezentat o evoluție la vârsta adultă marcată de un risc ridicat de conduite antisociale și delincvente, și un risc mai slab privind evoluția depresivă. În schimb, grupul de copii „deprimați fără tulburări de conduită” a prezentat un risc mai ridicat de evoluție depresivă la vârsta adultă. CONTINUITATEA DEPRESIVĂ: COPILĂRIA ADOLESCENTULUI DEPRIMAT O altă problemă abordată de studiul continuității depresiei din copilărie la adolescență constă în identificarea semnelor retrospective ale unei
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
colab. (1990) evaluează procentul de recidive la 60%, aceste recidive survenind în general la puțin timp după primul episod. Acest risc de recidivare este ridicat, mai ales atunci când primul episod depresiv major survine după pubertate. Doar un singur copil pre-puber deprimat din cinci (20%) va prezenta la vârsta adultă un nou episod depresiv major, în vreme ce după pubertate această proporție depășește 60%. În schimb, comparația cu un grup de control pune în evidență un risc mai ridicat de morbiditate psihiatrică la vârsta
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de tulburare bipolară la cea de a doua evaluare. Studiul lui Harrington și colab. citat deja stabilește că riscul în ceea ce privește evoluția spre o afecțiune bipolară este mai mic atunci când primul episod depresiv apare înaintea pubertății: în eșantionul lor, nici un subiect deprimat în perioada prepubertară nu prezintă tulburare bipolară la vârsta adultă, în timp ce acest lucru se întâmplă la cinci subiecți din douăzeci și doi din grupul de deprimați post-pubertari. Importanța practică a determinării factorilor predictivi ai afecțiunii bipolare la adolescență este susținută
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]