1,076 matches
-
de fapte accesibile observației, ar putea fi cunoscute a priori? Căci capacitatea unor principii, care nu depind în nici un fel de experiență, de a ne orienta cu succes in lumea experienței rămâne de neînțeles. Iată de ce pare plauzibil că nu derivarea legilor științei matematice a naturii din principii a priori, ci răspunsul la întrebarea cum sunt posibile asemenea legi a constituit problema lui Kant. Dincolo de respingerea explicită a caracterizării legilor fizicii propriu-zise drept a priori, pasajele citate din scrieri ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu cea enunțată de Newton. De asemenea, el a propus o întemeiere ontologică a legii egalității acțiunii și reacțiunii. În scrierile unor filosofi wolffieni ca Ludwig Thümmig, Georg Bilfinger sau Johann Peter Reusch pot fi întâlnite de asemenea încercări de derivare a legii inerției și a legii egalității acțiunii și reacțiunii din principii a priori. Asemenea încercări au întreprins, la mijlocul secolului al XVIII-lea, chiar și cunoscuți adversari filosofici ai lui Wolff, bunăoară Christian August Crusius, a cărui operă era bine
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
generalitate, cum este legea căderii corpurilor a lui Galilei sau legile mișcării planetelor sistemului solar, formulate de Kepler. În al doilea rând, Kant are în vedere legi empirice de un nivel mai scăzut de generalitate, care servesc ca premise pentru derivarea unor legi empirice mai fundamentale și pot fi apoi deduse și corectate pornind de la ele49. Ideea centrală a interpretării lui Friedman este că aceste legi, legile pe care intelectul le cunoaște pe deplin a priori și legile fizice propriu-zise, constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acțiunii principiilor a priori, de la corelații empirice la formularea unor legi cauzale 50. Friedman conferă substanță acestor considerații generale cu privire la sistemul legilor științei în concepția lui Kant prin analize particulare detaliate și minuțioase. O asemenea analiză este reconstrucția sistematică a derivării date de Kant legii gravitației universale din premise cum sunt principiile filosofiei transcendentale și ale metafizicii corpurilor, pe de o parte, legile mișcărilor relative ale soarelui și planetelor sistemului solar enunțate de Kepler, pe de altă parte 51. Pe temeiul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de Kant legii gravitației universale din premise cum sunt principiile filosofiei transcendentale și ale metafizicii corpurilor, pe de o parte, legile mișcărilor relative ale soarelui și planetelor sistemului solar enunțate de Kepler, pe de altă parte 51. Pe temeiul acestei derivări, Kant va fi îndreptățit să atribuie un anumit gen de necesitate „empirică” sau „materială” legii gravitației. Dacă potrivit unuia din postulatele gândirii empirice este necesar „ceea ce este determinat ca fiind în acord cu realul după condițiile universale ale experienței”, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Dacă, așa cum s-a arătat în Pmsn, principiile intelectului pur și legile a priori ale mișcării, în conjuncție cu relațiile empirice formulate de Kepler, conduc la legea atracției universale a lui Newton iar legile a priori și legea atracției permit derivarea rezultatelor stabilite de Kepler, conferindu-le astfel calitatea de legi, rezultă că pentru Kant legile a priori și legile descriptive ale fizicii propriu-zise constituie un sistem. Toate acele corelații care pot fi integrate în sistemul ale cărui principii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu încearcă nici unul din aceste lucruri deoarece elaborează principii matematice mai degrabă decât metafizice, iar legile mișcării sunt întemeiate mai degrabă în mod empiric decât a priori.” (The Laws of Motion..., p. 11.) Și, mai departe: „Wolffienii tind să ofere derivări neempirice, ontologice sau logice... Strategia lor standard este să arate în ce fel pot fi derivate legile mișcării din principii ontologice mai fundamentale care, în cele din urmă, trebuie să fie derivate cumva din principiile logice ale contradicției și rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conceptuale. Relația nu este una de reflectare, de oglindire, și nici una de natură genetică. Ca și conceptul kantian al cunoașterii, acest concept metodologic al cunoașterii orientate spre formă a fost elaborat printr-o distanțare clară de ideea empiristă tradițională a derivării conceptelor din datele primare furnizate de organele de simț. Tema a căpătat un profil deosebit de pregnant în reflecțiile metodologice ale lui Albert Einstein. Einstein a formulat un punct de vedere clar articulat asupra relației dintre lumea impresiilor senzoriale și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o validitate nelimitată, pe deplin satisfăcătoare din punctul de vedere al completitudinii și consistenței. O asemenea teorie va fi ultima în sensul că principiile ei nu vor putea fi explicate prin principii mai generale. Ea va înfăptui unificarea cunoașterii, permițând derivarea tuturor legilor fizice particulare 20. Criticii fundamentalismului din rândul fizicienilor și al filosofilor științei se raportează astăzi în mod sceptic la supoziția că cercetarea naturii ar trebui orientată de un țel încorporat într-un ideal universal al cunoașterii, de genul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mulțime de considerente ce nu țin de problema în discuție și care îl îndepărtează de la calea cea bună”.39 Se poate presupune că lui Kant o întemeiere filosofică a principiului moralității îi apărea importantă nu numai deoarece ea face posibilă derivarea interdicțiilor și îndatoririlor morale general recunoascute de către oamenii raționali din conceptul unei ființe raționale în genere. El nu a subapreciat, desigur, o asemenea realizare. Avem însă bune motive de a crede că filosoful a considerat critica sa a rațiunii practice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
metodele se clasifică în: - metode bazate pe aplicarea operatorilor diferențiali; - metode bazate pe filtrare urmată de aplicarea operatorilor diferențiali; - metode bazate pe aproximarea prin suprafețe unidimensionale având un profil asemănător muchiei; - metoda reziduurilor. După modul de execuție al operațiilor de derivare și filtrare metodele se clasifică în: - metode care lucrează pe suprafețe discrete, folosind aproximarea discretă a operatorilor diferențiali prin diferențe finite; - metode care lucrează pe suprafețe aproximate printr-o funcție continuă și folosesc forma analitică a operatorilor diferențiali. Tehnicile de
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
și precizarea semnificației cuvintelor, scrierea lor corectă constituie o sarcină permanentă, care nu trebuie neglijată la nici un obiect de învățământ. Una din principalele căi de îmbogățire a vocabularului o constituie formarea de cuvinte noi de la cele existente deja în limbă: derivare, compunere, schimbarea valorii gramaticale. Pentru a preveni unele confuzii care pot apărea în legătură cu aceste cazuri, studiile de specialitate fac următoarea precizare: atunci când fiecare cuvânt în parte și-a păstrat înțelesul său propriu, scriem separat, iar dacă grupul în ansamblu a
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
principale de modificare a sensului cuvintelor sunt metafora, metonimia, sinecdoca, hiperbola, ironia, iar formele de bază ale schimbărilor semantice sunt extensia, restricția, abstractizarea, concretizarea, înnobilarea, deprecierea, polarizarea (v. Graur, IL, pp. 140-142). d) Procedeele fundamentale de formare a cuvintelor sunt derivarea, compunerea și conversiunea (v. Graur, IL, p. 163, FCLR I, p. V). Deși nu constituie un tip reprezentativ pentru niciuna dintre aceste categorii de evoluție, condensarea lexico-semantică întrunește unele caracteristici ale fiecăreia dintre ele, deoarece: a) cuvintele rezultă în urma scurtării
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
p. VII: "Fenomene care interesează formarea cuvintelor fără a fi procedee ale acesteia (...) sunt și elipsa legată de unele tipuri de compunere (Statu-Palmă-Barbă-Cot), de schimbarea valorii gramaticale (roșie subst. < (pătlăgică) roșie adj.), de trunchiere (tele pentru televiziune) și chiar de derivare (a aminti < (a aduce) aminte) și mai ales analogia". Chiș, p. 8: "Prin elipsa lexicală (inclusă alături de siglă, simbolurile alfabetice abreviative, denumirile alfanumerice și acronimie sau contaminare, aceasta ducând la formarea așa-numitelor cuvinte-valiză în rândul tipurilor de abrevieri sau
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
39, atunci formațiile create prin scurtarea unor cuvinte sau sintagme constituie și ele o categorie lexicală aparte. Ele "și-au fixat un loc în lexic, se apropie de alte categorii de cuvinte (cu care uneori se confundă), prin flexiune și derivare demonstrează că sunt și trebuie să fie tratate ca niște cuvinte obișnuite" (DAS, p. 15). Deși numeroase cuvinte scurtate (germ. Kurzwörter, engl. short words sau shortened words) sunt creații ocazionale, întrebuințate numai în scris și, în multe cazuri, doar de către
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
prea mult termenul de bază, ba, mai mult, uneori îl lungesc: fr. bachot < bach[elier] + -ot; cheminot "lucrător feroviar" < chemin + -ot; cuistot < cuist[re] "pedant ridicol; belfer" + -ot; lourdaud "greoi" < lourd + -aud etc. La toate acestea se adaugă faptul că derivări de acest gen, pornindu-se de la fragmente de cuvinte, au loc și cu alte sufixe, de exemplu cu -oche (bidoche < bidet "căluț"; caldoche < Calédonien; cinoche < ciné(ma)). După părerea noastră, în explicarea lui -o paragogic din franceză, ca și din
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
elementului menținut prin atașarea la finală a unui sufix: engl. beano "petrecere, chef" < bean[feast] "idem" (literal: "ospăț cu fasole"); bedder "cameristă; dormitor" < bed[maker] "cameristă", bed[room] "dormitor"; bookie < book[maker] (la curse) etc. Astfel de condensări combinate cu derivarea sunt specifice limbajului tinerilor, dar pot dobândi extinderi în limbajul familiar general. De altfel, condensarea sintagmelor și compuselor este trecută uneori printre particularitățile limbajului colocvial, dar și ale stilurilor profesionale: "Sunt de menționat și multe cazuri de scurtare a unor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
orb" < orbus [oculis] "lipsit de vedere". f) Există și exemple de contragere în complementul modificator a funcției și sensului capului de grup verbal sau adjectival, dar cele verbale nu se pot realiza, cel puțin în limba română, decât cu sprijinul derivării: rom. a chiuli < [a trage un] chiul; a închiria < [a da sau a lua] în chirie etc., iar cele adjectivale se realizează, firesc, prin conversiune: drom. albastru "de culoarea cerului senin" < [vânăt-]albastru "albastru-deschis, vânăt-alburiu"; fr. aveugle "orb" < lat. [orbus
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sau în noi compuse formate cu astfel de teme (afrófrizura, autópark, fotóalbum, fotóriporter, fotómúzeum etc.). Totuși, puțini sunt cercetătorii care includ, indiferent sub ce denumire, fenomenul condensării lexico-semantice printre procedeele de formare a cuvintelor. Unii amintesc printre aceste procedee numai derivarea și compunerea 85. Cei mai mulți enumeră ca metode de îmbogățire a vocabularului prin mijloace interne derivarea, compunerea și conversiunea (numită și schimbare a valorii sau categoriei [lexico-]gramaticale ori derivare improprie)86, la care alții adaugă, ca procedee secundare, trunchierea, numită
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Totuși, puțini sunt cercetătorii care includ, indiferent sub ce denumire, fenomenul condensării lexico-semantice printre procedeele de formare a cuvintelor. Unii amintesc printre aceste procedee numai derivarea și compunerea 85. Cei mai mulți enumeră ca metode de îmbogățire a vocabularului prin mijloace interne derivarea, compunerea și conversiunea (numită și schimbare a valorii sau categoriei [lexico-]gramaticale ori derivare improprie)86, la care alții adaugă, ca procedee secundare, trunchierea, numită și scurtare sau fragmentare (ilustrată adesea, fără distincție, și prin exemple de condensare, mai ales
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
procedeele de formare a cuvintelor. Unii amintesc printre aceste procedee numai derivarea și compunerea 85. Cei mai mulți enumeră ca metode de îmbogățire a vocabularului prin mijloace interne derivarea, compunerea și conversiunea (numită și schimbare a valorii sau categoriei [lexico-]gramaticale ori derivare improprie)86, la care alții adaugă, ca procedee secundare, trunchierea, numită și scurtare sau fragmentare (ilustrată adesea, fără distincție, și prin exemple de condensare, mai ales de tipul auto, moto, taxi), trecerea în altă clasă lexico-morfologică, de la substantive proprii la
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
aceasta "interesează formarea cuvintelor fără a fi un procedeu al acesteia (subl. n.)", deoarece ea este "legată de unele tipuri de compunere (Statu-Palmă-Barbă-Cot), de schimbarea valorii gramaticale (roșie subst. < [pătlăgică] roșie adj.), de trunchiere (tele pentru televiziune) și chiar de derivare (a aminti < [a aduce] aminte)". Rezultă de aici o idee destul de stranie, și anume că substantivul roșie s-ar fi format prin procedeul conversiunii, iar "elipsa" (= condensarea, n.n.) ar fi intervenit doar întâmplător și în subsidiar, fără a contribui nemijlocit
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
dintre cele două categorii depinde, de multe ori, doar de aprecierea subiectivă a analistului; b) pe de altă parte, fenomenul condensării este opusul compunerii, constituind, așadar, tot un procedeu de formare a cuvintelor. Din cele două constatări rezultă următoarele: Așa cum derivarea regresivă se opune derivării progresive și constă în suprimarea unui afix cu ajutorul căruia a fost format un derivat sau a unui segment interpretat drept afix, tot așa condensarea se opune compunerii, deoarece ea constă în suprimarea unui element sau a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
depinde, de multe ori, doar de aprecierea subiectivă a analistului; b) pe de altă parte, fenomenul condensării este opusul compunerii, constituind, așadar, tot un procedeu de formare a cuvintelor. Din cele două constatări rezultă următoarele: Așa cum derivarea regresivă se opune derivării progresive și constă în suprimarea unui afix cu ajutorul căruia a fost format un derivat sau a unui segment interpretat drept afix, tot așa condensarea se opune compunerii, deoarece ea constă în suprimarea unui element sau a mai multor elemente lexicale
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pe măsură ce lexicalizarea este mai deplină, iar sintagma iese din uz, fiind înlocuită definitiv și, în unele cazuri, chiar greu de reconstituit. Elementul reținut care poate fi, la origine, un toponim denumind locul de proveniență a produsului denumit (eventual trecut prin derivare în clasa adjectivelor, încadrându-se, în acest caz, în tipul substantiv + adjectiv), un antroponim (desemnând adesea producătorul etc.), o "invenție lexicală" comercială (de pildă prin trunchierea denumirii unei firme) își pierde calitatea de nume propriu, întrucât este întrebuințat cu sensul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]