450 matches
-
sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea e doar de optică, nu și de esență ; de la Tartuffe la Iago, de la Hlestakov la Macbeth nu există esențial nici denivelare, nici distanță. Deriziunea sau ferocitatea sunt termenii unei alternative doar aparente. Nu există abominație de care nulitatea să nu fie perfect aptă. Oroarea pe care, odată demascat, un asemenea ins o inspiră vine din această nelimitată a lui aptitudine de a invalida existența
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unul de anvergură, adică e în același timp și un critic autentic. Arta lor e în chip eliminatoriu o artă a admirației. Am afirmat aceasta de lungă vreme și am repetat-o mereu, stârnind, n-am înțeles de ce, nedumerire și deriziune. Evident, simțul critic fiind selectiv, negația face parte din arsenalul său, dar ca efect secundar. Chiar și atunci când, în anumite stadii de criză istorică (cu aferentele malformații culturale), acțiunea critică se vede în postura de a trebui să opereze un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ne mănâncă, să punem p-alții". Clopote urlă, sunet de glasuri, Pe uliți, poduri, certuri și harțuri... "Să cază neamul (zicea țiganul), Toți suntem una, nu mai e banul." C. BĂLĂCESCU C. Bălăcescu (c. 1809-1880) e un antibonjurist integral, luîndîn deriziune totul, instituțiile regulamentare, profesorii de la Colegiul național, ideea de progres însăși (uneori în maniera șansonieră a lui Béranger): Azi ucigașul e dregător, Furul de frunte judecător, Azi criminalul e virtuos, Și virtuosul om vițios; Tot veneticul proprietar Și răspopitul funcționar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reproducerea kitsch a unei fotografii cu Marilyn Monroe. Text provocator, ca toate celelalte, Corpuri de iluminat - scris după Playback, dar publicat înainte de acesta - s-ar fi putut numi la fel de bine Romeo, Julieta și întunericul. Antiroman de dragoste, dinamitează metodic - prin deriziune și ridicol - poncifele romanțioase ale genului. Julieta lui T. viețuiește în lumea cu orizontul obturat a blocurilor-dormitor din ghetoul socialist, redusă la stereotip de farsa adevărată și lipsită de măreție sau de tragism în care e distribuită din oficiu într-
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
și frumoasa Pia aparține unei lumi cu lustru artistic și cu vocație (sau doar cu veleități) creatoare. Un bun pretext pentru romancier să compromită metodic clișeele produse abundent de literatura inadaptării intelectualului la un mediu ostil: anomalia și excrescențele sale - deriziunea, uzura, plictisul, urâtul. Intercalate în roman, Fragmente cu hamsteri reprezintă teatrul de operațiune al unui autor-personaj anonim, care scrie, la persoana întâi, jurnalul cărții și în același timp istoria căsniciei sale cu Ninocika. Multifuncționale, fragmentele sunt, pe de o parte
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
3) Dl. Lascăr Catargiu este acela care a refuzat tipărirea acestui curs, câte două coale pe lună, la Imprimeria Statului Comunicându-vă acestea cu rugămintea de a da loc în cel dintâi număr al ziarului dv., exclam și eu «Ce deriziune»! B.P. Hasdeu“ 82 Se înființează Societatea de asigurare mutuală „Unirea“. Ziarele publică lista societarilor și sumele subscrise. S-au adunat în total 17 768 700 lei. Cel mai mare subscriitor este Lambru Vasilescu cu lei 3 200 000 lei. Cel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
firește. Surprinzător, el nu zice nimic despre sprijinul pe care l-a primit la început de la Demostene Botez și Otilia Cazimir, nimic apoi despre susținerea morală pe care i-am acordat-o într-o vreme în care, vai, era obiectul deriziunii unor autori de notițe răutăcioase. Așa, barem în treacăt! Nimic, în fine, despre umilința resimțită în postul de corector și revoltele care o însoțeau! Contrariat și indispus, mi-am scos numele din evocarea lui Eugen Uricaru și dintr-un articol
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sașa Comăneșteanu, Chiajna și Vitoria Lipan, după Matilda lui Victor Petrini și Vica Delcă, seria Marilenelor lui D. conține, practic, toate vârstele și mediile noastre de viață: satul iremediabil alterat și ruinat, mahalaua colectivismului sordid și coagulat exclusiv de viciul deriziunii, snobimea nudistă de la Vama Veche, mimând occidentalismul nonșalant, putreziciunea funcționărească, debusolarea acneic-alcoolică a adolescenților de bani gata post ’89. Crunt lexical (scriitorul este un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a României
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
este concretizată în statuia („momâia”) pe care satul i-a înălțat-o în fața școlii. Ajuns aproape cerșetor la bătrânețe, personajul este strivit, simbolic, de propria-i statuie. O idee deficitară despre viața individuală, neșansa, ingratitudinea și uitarea semenilor, căderea în deriziune par să anuleze sensul unei existențe aproape exemplare, sfârșitul fiind mai degrabă un simbol al tragismului destinului celor ce trăiesc pentru alții. Acțiunea romanului este redusă, ponderea deținând-o convorbirile, lecțiile, pledoariile și istorisirile pilduitoare. Scriitura este comună, uneori cu
CRUDU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
ale lui Macedonski, avansând de la originalitatea paroxistică până la scandalul din lumea literară, răscolind climatul literar de sfârșit de secol și conducând la modificarea conceptului de poezie, istoricii literari îl consemnează tocmai pentru curiozitatea alurii sale voit neconvenționale (posibilă replică și deriziune la adresa cenacului junimist, dat fiind că în epoca afirmării lui Macedonski junimismul își trăia deja declinul și începuse să echivaleze cu conservatorismul): într-un salon drapat în catifea roșie, ornat cu obiecte de artă, la lumina lumânărilor și în fum
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
inexplicabile înfiorări. Hălăduielile în lucoarea incertă a asfințitului - o elocvență mută are, în descrieri, magia ca și impresionistă a luminii - tind să fie ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De veghe, luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori malițios, surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
mai bine Westwest, furnizează modelul unei identificări cu un model devorator (căpcăun, vampir și ierarhie devoratoare) model terifiant care nu poate decât să ascundă în fugă, absență și liniște identitatea fără reflexe. Și dacă asistenții sunt marionete și dau în deriziune o imagine fărâmițată a eu-lui, doar femeile oferă mirajul unei unități cu refugiile lor (Klamm și cu interiorul caleștii - se știe că în identificarea primară, avem o imagine nediferențiată, bărbat și femeie, tată și mamă totodată). Problema rămâne mereu aceeași
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înaltă jubilație în fața spectacolului, pe jumătate sălbatic, pe jumătate masochist, al celor care, asemenea personajului din poveste, își leapădă în public pielea de porc și se preschimbă, pentru cîteva momente, în eroii unor întîmplări care înalță accidentul, eșecul personal și deriziunea pînă la cotele înalte ale unor cazuri exponențiale. Oricît ar fi de interesantă, de spectaculoasă și, uneori, chiar de fascinantă această lume, de obicei ascunsă, prin propunerea ei ca formă culturală și ca stare firească în sistemul său de referință
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
insuficientă "poeziei criticilor", pe care o exemplifică prin Aron Densusianu, Ovid Densusianu, Perpessicius, G. Călinescu, Tudor Vianu etc. D-sa nu medita cîtuși de puțin asupra faptului că cei mai mulți din "criticii poeți" pe care-i convoca într-un conclav al deriziunii n-au posedat, pur și simplu, o vină lirica mai energică. Iar cazurile cînd înzestrarea poetica a fost reprezentativă ies din peisajul d-sale tendențios! De ce să nu recunoaștem că, bunăoară, un Ștefan Aug. Doinaș sau un Victor Felea sau
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
de altădată). Că a devenit desuet o dovedește o investigație în Internet: singurele sale apariții sînt citate din texte mai vechi - de exemplu din Steinhardt: “poate că și prin putregai, vulgarități, expresii «radicale» ori vorbe slute ori pocite, cu sprijinul deriziunii, peiorizării și miștocăriei se ajunge colo sus, pe căpățînă” (citat în Observator cultural). Probabil că termenul nu se mai folosește cu acest înțeles și din pricina lipsei unei legături evidente cu sensurile obișnuite ale radicalului. Cum se explică totuși inovația care
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
imagini posomorîte, ciuntite, descompuse, haotice. Caleidoscop bizar, apăsător care, în loc să fascineze, începe prin a surprinde înainte de a conduce spre o atitudine simpatetic dezabuzată. Nici indignare, nici dispreț, ci înțelegere și cufundare pînă la identificare cu tot ce este mizerie, ofensă, deriziune. De cum iese din aeroportul Otopeni, Lionel Bourg este izbit de “mirosul Bucureștiului și excesiva lui periferie” care îi aduc în memorie orașul tinereții sale, St. Etienne, “cu mirosuri de industrie grea, putoarea gazelor de eșapament, a camioanelor sau a mașinilor
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
e, de fapt, cel care polifonizează discursul, insinuînd puncte de fugă, adăugînd registre deviante și mutînd linearitatea poemului într-o stare prismatică". Dar detentele pur contemplative sînt îndeajuns de rare la Al. Cistelecan, care nu se poate desprinde de maniera deriziunii ca de propria-i umbră, rămînînd între noi, "splendid ca o ironie". Suficient, alături de nedezmințita-i probitate, spre a-i întemeia legenda
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
impostura și trădarea politică puteau să fie și inofensive, iar comportamentul celor implicați să ne facă - pe cei de ieri sau pe cei de astăzi - să ne prăpădim de rîs. Deși registrul mentalității și al manifestațiunilor se înscrie în spațiul deriziunii - și atunci și acum - ridicolul aceluiași personaj Necșulescu s-a transformat într-o impostură încrîncenată. Țărișoara a fost mereu o lozincă. Lui Escu puțin îi pasă. Primordial și esențial este doar interesul personal, meschin și cît un grăunte în raport cu problemele
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
condus de Sorin Roșca Stănescu de un supliment de atenție după răstelile sale împotriva unei jurnaliste a EUROPEI LIBERE. Iar dacă luni tonul articolelor din Ziua era serios, după criza de nervi a lui Năstase, acesta a cunoscut și plăcerile deriziunii, luat fiind peste picior pentru neputința sa de a-și ține în frîu paraponul. Faptul că printr-un mesaj transmis prin Agenția de știri Mediafax, Năstase și-a pus cenușă în cap pentru "reacțiile emoționale", a se citi bădărănia de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15579_a_16904]
-
în acea societate o viață dublă: una oficială - propagata de sistemul politic, și alta reală. În mass-media se promulga că ‘viața noastră era minunată’, dar în realitate ‘viața noastră era mizerabilă’. Paradoxul în floare! Și atunci am luat creația în deriziune, în sens invers, sincretic. Astfel s-a născut paradoxismul. Bancurile populare, la mare vogă în ‘Epoca’ Ceaușescu, ca o respirație intelectuală, au fost surse de inspirație superbe.<br> “Non”-ul și “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
să fie tratată ca obiect, individul ce nu face nimic care să-i schimbe situația, pe Fabricant de gunoi, mare parte din atacuri sunt îndreptate împotriva Bisericii și a dogmelor creștine. Nu mă număr printre cei care gusta astfel de deriziuni însă e dreptul și alegerea artistului de a se exprima după bunul plac. Atât piesă cât și clipul turnat la Operațiunea c*r pansat atacă persoană președintelui României ("Juma de țară umblă trasă sau beata/ Condusă d-un concitadin cu
Fabricant de gunoi () [Corola-website/Science/317023_a_318352]
-
mahala bucureșteană cu Mateiu Caragiale, Eugen Barbu și Miron Radu Paraschivescu, peste care se toarnă histrionismul logoreic, tandru, hachițos, percutant al unui Paul Georgescu, plus ironia bonomă, multietajată și egofilă din autoficțiunile lui Radu Cosașu, totul îndoit cu bufonade, gustul deriziunii și incontinență pitoresc-narativă ca la Ion D. Sârbu - și veți absorbi numaidecât pagina lui Niculae Gheran. Tot un creuzet fabulos era și mahalaua Moșilor, cu Oborul de-o parte și Dudeștii nu chiar departe, melting pot etnic (armeni, greci, evrei
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
societate, de presă, gata să o aplaude oride câte ori, în spectacolele de binefacere, masacrează marile arii. Un mare actor francez, Fabrice Luchini, probabil în vederile juriului pentru rolul din L' Hermine Candoarea și tenacitatea femeii lăsate să fie subiectul deriziunii până la moarte sunt impresionante în primul rând datorită unei minunate actrițe, Catherine Frot, candidată la premiul de interpretare, o posibilă rivală fiind conaționala ei, mult mai cunoscuta Juliette Binoche, pentru rolul de Mater dolorosa din filmul L' atessa, al italianului
Veneția 2015. Realitatea, mai tare ca imaginația by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101831_a_103123]
-
noastre în grotele, în beciurile cele mai joase și adânci ale conștiinței noastre, ne inițiem, revenind la suprafață mai evoluați. Iubirea este, în viziunea foarte pesimistă a lui Shakespeare, numai o iluzie, ca și teatrul și viața însăși. Am descoperit deriziunea absolută și cruzimea fără scăpare a experienței amoroase. Iluziile fără sfârșit. Aceste adevăruri multiple am încercat să le transmit cu cruzime, păstrând sarcasmul și umorul prezent în fiecare inflexiune a textului shakespearean”, explică regizorul. "Petrică Ionescu a ales să deslușească
Weekend la Teatrul Național din București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105553_a_106845]
-
recunoaștere în poetica afirmată de Pinte e la originea repulsiei inspirate de Medea on media, realizată de coreanul Kim Hyuntak. El răspunde unui alt orizont de așteptare, propriu unor grupuri de tineri care-mi e contrar, marcat de gustul pentru deriziune și grotesc. Totul se raliază, evident ironic, unui limbaj mediatic actual și se termină printr-o scenă unde moartea Medeei devine accident urban și poliția interzice prin benzi lipite pe colțurile platoului accesul circulației. În fața unei asemenea versiuni mă simt
GEORGE BANU: Odiseea străinului la Festivalul Internațional “Interferențe” by Corespondență specială de la Paris () [Corola-website/Journalistic/105938_a_107230]