857 matches
-
mai decernat și Premiul de Stat (1949). Cunoscut îndeobște în critica literară drept poetul cel mai plin de surprize, un boem subțire printre cărți și un intelectual de rasă în viață, P. apare astăzi ca o structură omogenă, în ciuda diversității derutante a stilurilor exersate. În universul său liric el este în esență un frondeur mereu egal cu sine, apropiat când de Walt Whitman, când de Ion Barbu, când de Giuseppe Ungaretti, de García Lorca sau de cântecul lăutăresc. Debutează editorial târziu
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Caragiale (1996), inclusă într-o colecție coordonată de Paul Cornea și destinată școlii. Depășind strictul interes și nivel didactic, exegetul reconstituie „destinul pieziș” al scriitorului, stăruie, pe urmele lui Florin Manolescu, asupra evoluției imprevizibile a operei, cu efecte contradictorii și derutante asupra receptării în epocă și în posteritate, caută explicații și corectează cu detașare, de la cota prezentului, opiniile care nu au trecut „proba timpului”. În felul acesta, în prima secțiune (urmată de antologia de texte și de comentarii la fiecare piesă
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
duce de regulă la biografii romanțate și la conturări pripite ale eului creator. El cercetează cu minuție și reordonează nuanțat documentele și actele oficiale, unele inedite, ajungând la definirea unei psihologii creatoare și la schițarea etapelor unui destin uman adesea derutant pentru istoricii literari. Se demonstrează că „sucitul” Creangă a avut darul disimulării, acoperindu-și protector fondul său grav și chiar tragic (nicicum „jovial”) cu „măștile inocenței”. Acest cod al măștilor, detectabil la eul empiric, este folosit de povestitor și retrospectiv
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
o suspiciune generală și persistentă se va așterne peste proza anului, „vânătoarea de elemente naturaliste” fiind dominanta anului În critica literară. Dar să desfășurăm cazurile pe rând. Horia BRATU 27 Își face autocritica Într-un context foarte larg și foarte derutant: pornind de la somația lui Geo Dumitrescu de a profita de „critica Partidului”, acesta comentează după 8 luni articolul din Scânteia 28, Pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de Partid, raportând realizări dar mai ales lipsuri: scoțând la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi convingătoare)». (Ă). Trebuie să amintim aici și de discuția organizată de Viața românească În jurul poeziei publicate În această revistă, discuție care a dezbătut unele probleme interesante, a căror rezolvare a fost cu totul insuficientă și uneori de-a dreptul derutantă. Astfel, un poet demonstra volubil și absolut convins că prozaismul este virusul care amenință vitalitatea poeziei noastre tinere, În timp ce alții defineau succesele poeziei noastre ca fiind succesele evoluției de la lirismul pur la o poezie epică, cu amestecuri lirice. S-a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conceptele mișcare, impenetrabilitate (pe care se bazează conceptul empiric de materie), inerție ș.a.m.d., care ne împiedică să o numim o știință a naturii întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Terry Lennox, cele două personaje care au reușit să ni-l arate în întreaga lui fragilitate și precaritate emoțională. La mijloc, ca un ax pe care se rotesc cele două planuri narative menționate, Chandler a plasat un capitol cu totul derutant pentru cititorul nefamiliarizat cu tehnicile sale romanești. Astfel de capitole sunt frecvent inserate în aproape fiecare carte, dar, de data aceasta, autorul nu mai face efortul de a ne ascunde că prin glasul lui Henry Clarendon IV, bătrânul infirm care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deprecierea și identificarea proiectivă. Chiar dacă în jurul definiției și validității mecanismelor de apărare descrise de Kernberg în cazul stărilor-limită s-a stârnit o controversă de proporții, ele s-au dovedit a fi conceptualizări utile, în sensul că explică natura - adeseori violentă, derutantă sau imprevizibilă - a fenomenologiei manifestărilor clinice, cât și a evoluției pacienților (Buckley, 1995). Cum am afirmat și în introducerea lucrării, interesul pentru mecanismele de apărare a crescut neîncetat în decursul ultimului sfert de secol. Examinarea lucrărilor contemporane în domeniu reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ultimii ani când, indivizi care nu au avut niciun respect pentru ființa umană și pentru libertate În timpul regimului comunist, au ieșit cu vehemență obsesivă În fața publicului. Dar nu pentru a da socoteală, ci pentru a se disculpa, acuzând În mod derutant și sfidându-și victimele. Memoria publică reține cazurile unor asemenea personaje. Este vorba despre Nicoale Pleșiță, fostul șef al Direcției de Informații Externe. Aproape analfabet, acesta face rating pe la diverse televiziuni de apartament, umilindu-și victimele. Cu toții l-am privit
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
concretizate în crearea de organizații deschise participării individuale și instituționale, cum sunt, de exemplu. Dinamica mondială rapidă a ideilor referitoare la organizația bazată pe cunoaștere, deși benefică sub aspectul aplicațiilor posibile, este totuși considerată de o abundență și diversitate aproape derutante, iar necesara lor sistematizare se lasă încă așteptată. Din perspectiva operaționalizării organizației bazate pe cunoaștere, complexitatea constituie caracteristica esențială și inerentă oricărui avans pe traseul „concept - proiect - sistem în funcțiune”; anvergura scopului urmărit, diversitatea factorilor ce intervin în realizarea lui
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
să crească ambițiile, ca și densitatea prozei lui C. La patruzeci de ani de la debutul editorial, el revine cu un roman modern ca scriitură, Corabia nevăzută (1990). Planurile se amestecă, se întretaie sau se distanțează, locul desfășurării acțiunii se schimbă derutant, dar, treptat, din fragmentele disparate se încheagă un minibildungsroman, o secvență parcursă lent dintr-un roman al formării. Protagonistul, Ion Borcea, om „de la Dunăre”, trece, la cei optsprezece ani ai săi, prin experiențe întinse pe toată gama trăirilor (de la cea
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
ivit o asemenea atitudine contemplativă, moleșitoare (...) atitudinea atât de puțin compatibilă cu menirea poetului militant, curajos? Fără îndoială că toate acestea sunt legate de lipsa de profunzime în cunoașterea vieții (...), de insuficienta claritate ideologică. Printre unii poeți circulă teorii confuze, derutante. O anumită critică simplistă, rigidă, a propovăduit necesitatea izgonirii «personalului» din poezie, deoarece după opinia ei, viața, frământările poetului sunt neinteresante în artă (...). Asemenea teorii au provocat mult rău poeziei noastre lirice, denaturând principiile realismului socialist și derutând pe unii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Chiar și În toate deodată, dacă vrea! E dreptul său individual și voi lupta până la sfârșitul zilelor mele pentru dreptul lui de a se exprima public și de a fi membru al oricărui partid. Pe de altă parte, e ceva derutant În felul În care ajungi la un partid politic care, oricum am privi lucrurile, este un partid politic ce acționează prin vocea liderului său și prin articolele publicate de-a lungul timpului În România Mare. Unele ne priveau În mod
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
oferi adevărata anvergură și ponderea acestei activități. Frumusețea paradoxului este că tot ființa scriitorului biruiește până la urmă în pagină. Autoarea este un amestec exploziv de melancolii colerice, frondă inocentă și înțelepciune profitabilă, hrănindu-se, așadar, din propriile contrarii. Abilitate, vehemențe derutante și capitulări inexplicabile. Însă oricât patos ar cheltui în politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a adolescenței, malformate de obsesia „dosarul prost”, tinerețea citită „ca o abulie instinctiv premeditată
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
între genunchi, cu pleoapele pe jumătate închise. Lângă ușă, apa din găleata abia adusă părea violetă, ca și cerul asfințitului. Văzându-mă la capătul grădinii, mi-ai făcut ușor semn cu mâna și am avut atunci acest gând limpede și derutant totodată: „Iat-o pe femeia pe care o iubesc și care mă așteaptă la ușa casei pe care în curând o vom părăsi pentru totdeauna, în țara asta unde a fost cât pe ce să murim, sub cerul atât de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
avu totuși timp să zărească, într-o înșiruire, sala restaurantului, ciorchinele lustrei, o femeie aplecată peste farfurie, un bărbat care dădea din mână, stingând un chibrit... „Cinează...“, își zise Pavel, iar cuvintele astea, activitatea asta i se părură ciudat de derutante. La gară, așteptând plecarea lungului convoi format din vagoane de marfă în care aveau să fie urcați, surprinse ultimele cuvinte ale unei perechi care-și lua rămas-bun, lângă un tren ce mergea la periferie: „Mâine, pe la șapte...“ Se strâmbă dând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
alternează cu inexplicabile momente de acalmie. Te întrebi ce se întâmplă și nu găsești nici un răspuns. Coridorul unei redacții nu este un punct de observație prea bun. Neștiind prea multe despre meseria de jurnalist, ajungi repede la o concluzie ușor derutantă: în redacția unui ziar, toată lumea pare ocupată - oamenii se plimbă, își caută inspirația, ies la o cafea și la o țigară, discută în grupuri restrânse ultimele bârfe, ultimele noutăți. Degeaba insiști - nimeni nu te ia în seamă. Ziariștii au alte
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
răzeșul Petre Criță. Ca într-un caleidoscop, sunt reînviate istorii de pe vremea lui Alexandru Ipsilanti, se perindă o lume veche, icoane din viața satelor răzășești, dar și peripeții, drumuri cu pricini la Divan, impresii legate de un oraș luxos și derutant, precum Iașii de odinioară. Romanul își definește identitatea și valoarea tocmai prin remarcabilul dar de povestitor al lui C., nuanțat de un lirism discret, de o propensiune aforistică întru totul potrivită unor istorii în esența lor inițiatice. Plasticitatea unor scene
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
Pe urmă, brusc, mi s-a năzărit - și era o pură intuiție - că poate se afla în posesia tainică a unor diverse date răzlețe din biografia lui Seymour; adică a unor fapte grave, regretabil dramatice și (după părerea mea) fundamental derutante, legate de Seymour. Anume că în copilărie, timp de șase ani, fusese Billy Black, o celebritate radiofonică națională. Sau, alt exemplu, că la cincisprezece ani fusese admis student în anul întâi la Columbia. Da, mă refer la Seymour, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în cât mai bune condiții. Sufocați de veleitarii zilei de foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc, să luăm atitudine față de "sloganurile la modă" confuze și derutante ale noilor veniți, cu aerele lor de suficiență și înfumurare specifice celor care încă nu și-au dovedit pe deplin calitatea (și care, în schimb, ar trebui să se grăbească cu dobândirea de cunoștințe și deprinderea pe care o reclamă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
între dezrobitor și genovez, întorcându-se seara abătut sau iritat, preocupat sau senin, dar fără să scoată o vorbă în legătură cu plecarea. Apoi, dintr-odată, când erau mai puțin de două săptămâni până la Anul Nou, a fost cuprins de o febrilitate derutantă: voia să plece imediat, trebuia să ajungă la Almeria până în trei zile. De ce la Almeria? Nu existau porturi mai apropiate, ca de pildă Adra, din care se îmbarcase Boabdil, sau La Rabita, sau Salobreña, sau Almuñecar? Nu, trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am verificat mobilul ca să mă asigur că doamna Carter nu-mi lăsase vreun mesaj În cele patru ore de când vorbisem ultima oară cu ea. Spre marea mea ușurare, nu sunase, dar nu primisem vreun semn nici de la Penelope, ceea ce era derutant. Încercările mele de a-i arăta că nu era așa cum păruse, că Philip nu venise din senin și că nu mințisem ca să scap de cina ei Îmi sunaseră până și mie goale și jalnice, așa că-mi imaginez că lui Penelope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de arme. Carter a observat, desigur, dar pretinde invariabil că n-a făcut-o. Pentru maior, măcelul acestei zile este un moment de respiro, un moment în care scapă de viața sa, pe care o consideră tot mai dificilă și derutantă. Augustus Privett-Clampe este un om a cărui existență a fost cândva cunoscută și controlabilă, ca un lucru care putea fi întors pe toate părțile și examinat. Era o viață simplă, din câte își mai amintește, la fel de inteligibilă ca plosca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dacă ar descoperi măcar cum funcționează sistemul ar putea căpăta oarecare independență. Își imaginează cum colibele poporului Fotse sunt demolate și ei mărșăluiesc spre noile lor așezări de pe marginea noilor drumuri. La orele mici ale dimineții, trecutul este mult mai derutant decât viitorul. Un gând reprimat începe să se contureze. Ce-ar fi fost dacă cu mult timp în urmă ar fi dispărut? Dacă s-ar fi pierdut de sine fără să se fi recuperat vreodată? Dimineața următoare pleacă din tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Antonio cu aceeași undă de ironie În glas care o face pe Giulia să se simtă jenată. Cel mai dificil moment a fost așadar atunci când v-ați Întâlnit rudele... sau așa-zisele rude? — Nu, categoric nu! Acela a fost momentul derutant. Dar momentul cel mai neplăcut a fost la vamă. Stăteam, din ce În ce mai obosit, din ce În ce mai nervos, și așteptam să Îmi vină rândul la control. Acolo să vedeți control, dragii mei, pentru că citești În privirile polițiștilor, Înainte să Îți deschidă geamantanul, că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]