691 matches
-
dar ai atât de mulți bani, Încât nu există nici o șansă să putem fi Împreună, zise ea suspinând. Ori o să-mi frângi inima, ori o să crezi mereu că stau cu tine pentru banii tăi. Matthew tresări, surprins, și o privi derutat. — Deci casa din Malibu nu avea nici o problemă, zise el ironic, dar asta te sperie. Așa-i? Ea nu-i răspunse. — E o investiție foarte bună, spuse el modest. Apoi Îi Întinse un șervețel să-și șteargă lacrimile. — E cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei, iar acolo, deloc derutat, știind prea bine care-i sunt ținta și menirea, să se fi îndreptat către D 13 (spre colțul său nordic), să fi pătruns pe una din ferestrele deschise ale apartamentului 40, să fi căutat și să fi descoperit camera noului-născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a trimis la gară să caute o valiză pierdută în tren. Spera s-o găsească la ”obiecte pierdute”. Era o vreme întunecată si mohorâtă, gara abia se vedea din ceață... Pe peron învălmășeală mare; o mulțime de lume, bezmetică, parcă derutată, alerga tăcută de colocolo, fără nici o orânduială. Iorgu, rătăcit în îmbulzeala aceea fără nume, nu găsea biroul de ”obiecte pierdute”. întreba de unul, ba de altul... dar, nu primea nici un răspuns. Toți ridicau, doar, din umeri, parcă erau o lume
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trăind sub imperiul unei revolte permanente. Dialogul continuă și în cea de-a doua piesă, Divorț total, dovada, raport MCV, însă EA este o altă, un personaj creat de Jorj-Ioan Georgescu, plecând totuși de la babă lui Dan Lungu, care este derutata de un telefon primit de la fiica sa din Canada, în care i se spunea să nu voteze cu foștii comuniști. Există în vorbele adresate de EA și o dovadă a căutării identității politice comparabilă cu nedumerirea Cetățeanului turmentat caragialian. Titlul
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
lucrează cu materialul vulnerabil al indeterminărilor. După o fugă dementă, corpul nu se mai mișcă. Autoficțiunea din spectacolul lui Fieroiu are câteva puncte în comun cu cea din preview-ul lui Manuel Pelmuș. În ambele, raportarea subiectivă la un corp adesea derutat e corporalizată prin referințe autobiografice. Aportul biografic e nivelul prim de la care fiecare pleacă în direcția unor asumări personale. Corporis Memoriae - compus din „tranșe“ de stări și memorii corporale În Harta gândurilor, auzi mintea Mariei Baroncea. Există un foșnet convulsiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
chibritul pe care-l purta permanent la ea. Flăcări orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur o lumină pâlpâitoare, înroșind pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii. Strigătele noastre erau acuma de bucurie, de triumf. Liliecii, derutați, nu mai nimereau să iasă mai repede, se încrucișau între ei, treceau prin fumul negru care se ridica spre tavan, se pârleau la flăcările vesele. Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Beatrice și, când ei sunt plecați, eu vin și exersez la pian și-mi fac rolurile de teatru. Așaaa, murmură el... Așaaa... Ce destin, să ajung până aici. Stătură un timp fără a vorbi, ea în picioare, el așezat, moale, derutat, întristat, neputincios. Văzându-l atât de neajutorat, ea dispăru printr-o ușă și nu mai reveni. Târziu, după ce-și plimbă privirile peste tot, se sculă cu greutate, se întoarse în sala-amfiteatru, se duse la pianul de pe scenă, mângâie clapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
satisfacție. Iar noi suntem primii. — De ce? — Pentru că este clar că ceilalți vin după noi. — Nu mă refer la asta, spuse Gacel, căci el pusese ultima întrebare. Întrebam pentru ce alergați spre Cairo. Se putea spune că, de data asta, cel derutat era Marcel Charrière, deoarece nu răspunse imediat, iar când o făcu se limită să ridice din umeri. — V-am spus că este vorba despre o competiție sportivă. — Vreți să mă faceți să cred că sute de oameni traversează Africa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în așteptare. Se opri aproape în același loc în care se oprise Marcel Charrière și bărbatul de la volan deschise portiera, întrebând pe un ton grăbit: — Cât e de când au plecat? bălmăji într-o franceză stricată. Gacel Sayah îl privi oarecum derutat, se întoarse spre frații săi, ca și cum vreunul din ei ar fi putut să-l lămurească de ce nou-venitul nici măcar nu se deranjase să salute, și, în cele din urmă, răspunse fără chef: — Au plecat în zori. Bărbatul ieși din mașină, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urmă, cea dintâi repetă cu stupefacție: — Spălarea banilor? — Întocmai. — Dar banii nu se pot spăla, protestă femeia. Odată am uitat o bancnotă în buzunarul unui jaique și când am vrut s-o scot, se făcuse ferfeniță. De data aceasta, cel derutat era italianul, ce dădu din cap ca și când ar fi făcut un efort imens ca să asimileze cele auzite. — Nu e vorba de spălat bani cu apă și săpun, îngăimă în cele din urmă. Este vorba de „albit“ sume mari de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt, incapabil să dea crezare celor auzite. Când nu ai mai nimic, te mulțumești cu orice. Nu contează puterea armelor, ci felul cum știi să le folosești. — Cum dorești! spuse pilotul, derutat. Până la urmă, ar fi mai bine să nu mă abat prea mult din drum, pentru că, dacă trebuie să-i duc pe ăștia doi într-un loc cât de cât civilizat, risc să rămân fără combustibil și n-aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și deja am pierdut doi oameni. În ritmul ăsta, până mâine după-amiază o să ne termine pe toți. — Ai vreo idee mai bună? Celălalt negă cu un gest. — Tu ești comandantul - murmură. — Da! - bombăni armeanul, ce părea a fi supărat și derutat. Eu sunt cel care comandă și planul este bun. Este o tactică ce întotdeauna a dat rezultate excelente, deși tot nu-mi explic cum dracu’ au reușit să-l nimerească pe ăla în toiul nopții și de la asemenea distanță. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e o revelație. Nici nu-mi vine să vorbesc prea mult despre film, mai spun doar că centrul de putere se deplasează ca o mărgică pe o ață de pescuit, de la un personaj la celălalt, și că termini filmul mai derutat de cum l-ai început, fără să știi de partea cui e adevărul. Ca și-n viață. Interviu i-a plăcut și lui Victor Rebengiuc, invitat al festivalului alături de Mariana Mihuț, Luminița Gheorghiu, echipa lui Cristian Mungiu de la 4 luni, 3
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
să sărute delicat. Când îi analizează palma și vede că va avea șapte copii, se sperie. Reacția ei devine o motivație pentru a-l respinge pe Felix. Când Otilia, sufocată de grosolăniile clanului Tulea, pleacă cu Pascalopol la Paris, Felix, derutat, are o scurtă aventură cu Georgeta și-i pare că a trădat-o pe Otilia. Otilia este delicată, frumoasă, voluntară, instruită, dar independența ei, felul în care își exprimă personalitatea este elementul de disjuncție, de incompatibilitate dintre eroi. Raportul ambiguu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încă și mai secretă decât a celorlalți, pentru că astfel și-a dorit-o. într-un asemenea neplăcut moment, când un fapt sau un gând al său ascuns i-a fost dat pe față din întâmplare, tânărul aruncă împrejur această privire derutată : ce date secrete despre el s-au aflat ? Cât de departe a ajuns inamicul după ce a spart linia frontului ? Iată ce întreabă, de fapt, privirea lui translucidă și derutată. Profesorul Mironescu îi surâde încurajator fostului său student, încercând să-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost dat pe față din întâmplare, tânărul aruncă împrejur această privire derutată : ce date secrete despre el s-au aflat ? Cât de departe a ajuns inamicul după ce a spart linia frontului ? Iată ce întreabă, de fapt, privirea lui translucidă și derutată. Profesorul Mironescu îi surâde încurajator fostului său student, încercând să-l apere, ca și la examenele de altădată, luate cu bile albe - magna cum laude, summa cum laude -, de prea marea-i emotivitate. Absolut înduioșător acest modest funcționar de minister
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a oprit între cele două uși, în dreptul pendulei, și așteaptă, în loc să o trimită pe Nela să-l cheme pe stăpânul casei. Cu o mică satisfacție - de ce ? -, Titi Ialomițeanu observă călcarea conveniențelor. Ceva neobișnuit trebuie să se fi petrecut, astfel încât, derutată, tânăra doamnă a revenit la obiceiurile modestei case părintești din Buzău, așa cum ardelenii, de pildă, chiar după mulți ani de stat în Regat și după ce și-au conformat pronunția unei limbi literare, în clipele de emoție revin la dialectul lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o zi, nenea Sandu a trecut cu automobilul și m-a luat la Gara de Nord. Veneau trenurile cu refugiați și fusese anunțat că va sosi și vărul său, magistratul Geblescu, din Chișinău. Ce impresionată am fost în vânzoleala Gării ! Fețele acelea derutate, neajutorate... Parcă am avut o presimțire rea pentru tot ce va urma ! Ce-o să se întâmple cu noi ? m-am întrebat, trezindu-mă în mijlocul acelei mulțimi care nu mai voia să știe cine ești... Și parcă ghicindu-mi gândurile, nenea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de scrisori între ei. Înainte de despărțire, tînăra femeie îl asigurase că poate să-i scrie pe adresa de acasă. La întrebarea lui nedumerită: "ce va zice soțul?", ea a răspuns că acesta o înțelege, iar Mihai a fost și mai derutat. Cum adică o înțelege?! și-a zis el, speriat de gîndul că soțul ei, la furie, ar putea să se folosească de vreo scrisoare a lui, să-l tîrască prin nu știu ce proces de adulter. Așa că a lăsat-o mai moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mari, albaștri, care mestecă fără nici o jenă cîte două gume odată, ținîndu-le uneori între dinți și trăgînd cu mînuța, lungindu-le, pentru ca, apoi, lăsîndu-și capul pe spate, să soarbă încet fîșia întinsă. Cînd Mihai o ceartă, fetița pare o clipă derutată, apoi se uită la el cu o așa privire, că izbucnesc amîndoi în rîs și-și văd mai departe de plimbare. Marea plăcere rămîne totuși parcul zoologic, unde fetița dă biscuiți iepurașilor sau se amuză de cum reușește tatăl ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ci pentru că-s cel mai în temă. A solicitat să ducă și corespondența pentru minister, să poată merge la București, iar de acolo, mai departe, cu avionul. Cînd i-a telefonat, Liliana s-a bucurat, deși a părut mai degrabă derutată, dar în final a adăugat: "Am ședință cu părinții la școală, la fiică-mea. Mă voi scuza. Nu, nu-mi spune că te descurci. Am să te aștept la autobuzul care vine de la aeroport." În graba lui, Mihai a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
flacăra gazului metan în sistemul de încălzire, ca o șoaptă prelungă, îndemnînd la tăcere. Cînd, nehotărît, bărbatul face primul gest de apropiere, ochii Lilianei tremură iarăși, însoțind șoapta: Nu, nu trebuie! Și, pentru prima oară, Mihai nu se mai simte derutat. Înțelege că vorbele astea, rostite de-atîtea ori, sînt de fapt o chemare tainică, plină de dorință. * Ajuns afară, în aerul înghețat al dimineții de primăvară, Mihai aude, în urma sa, zăvorul yalei pocnind o dată. Apoi, după un timp, a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
într-o atingere nesfîrșită, de-a lungul coapselor, pînă pe mijloc, unde rămîn în așteptare, gata să strîngă cu putere. Fii atent, Mihai Vlădeanu! îi șoptește Liliana apăsat S-ar putea să te coste scump! adaugă cînd îi întîlnește privirea. Derutat, Mihai se ridică, face cîțiva pași de retragere și îngînă: Ce... ce anume? Liliana se uită fix către el, ochii i se lungesc fascinant spre tîmple, subțiindu-se, parcă să-l vadă mai bine, apoi explodează, devenind mari, rotunzi. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din Capitală. Departe, la colțul clădirii, un bărbat vine încet dinspre trenul din care tocmai a coborît... Se oprește un timp și-și aruncă privirea într-o parte și-n alta. Pe ușa centrală a gării iese o femeie. Pare derutată. Se mai uită o dată înapoi, spre oamenii printre care a trecut, apoi privește îndelung trenul pustiu, oprit la linia a patra. Cînd îl zărește pe Mihai în capătul peronului, are o scurtă reținere. Face cîțiva pași calmi, următorii în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să se poată întoarce acasă cu maldărul de sute în ziua de salariu, și nu numai cu atît! Îs sătul eu de oftangii din ăștia! Bine, și de ce te înfurii? întreabă Liliana, impunîndu-și un ton calm. Eu mă înfurii?! pare derutat Mihai. Am încercat doar să-ți expun punctul meu de vedere. Și pentru asta trebuie să ne certăm? Nu eu am început! se scuză Mihai școlărește. Nici eu! replică în același mod Liliana. Se privesc surprinși. Apoi izbucnesc amîndoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]