469 matches
-
în așteptare. Am grăbit pasul, pentru a nu-l lăsa să aștepte prea multă vreme. Când am urcat și ultima treaptă, călugărul și-a desfăcut brațele ca o uriașă pasăre care vrea să-și ia zborul. Am lăsat cu grabă desaga jos și am căzut în brațele bătrânului, care cu greu s-au strâns în jurul trupului meu... Îi simțeam tremurul mâinilor, semn al neputinței. Am rămas îmbrățișați o vreme, fără să ne spunem vreun cuvânt. În cele din urmă, bătrânul și-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe Zâna în față cât îi hăul și dudăul” - am gândit eu întristat. Cu acest răspuns al gândului de veghe, care mi s-a așezat pe suflet ca o piatră, m-am ridicat de la masă. Mi-am luat pătura și desaga cu cărți și, impunându-mi să fiu liniștit, am pornit către oaza de pe malul iazului... Purtam cu mine primele volume din cele zece care conțin “Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800; operă a profesorului universitar doctor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ascultare. Încet-încet, soarele, care urcase în vârful cerului, mi se așezase drept inimă. Așteptam cu nerăbdare glas de clopot, care să vestească masa de prânz de la mănăstire. În scurtă vreme, ca prin vis, dangătul izbăvitor a ajuns până la mine. Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am încă atâtea de tălmăcit cu bătrânul!” Cu roiul de întrebări zumzăind în capul meu, am plecat la iaz... Până la primul dangăt de clopot pentru masa de prânz a călugărilor, am citit cu destul spor. M-am ridicat și, cu desaga plină de cărți, am luat drumul spre chilie. Deși eram destul de indispus, am urmat ritualul obișnuit al ospătării, apoi m-am întins pe crivat, în așteptarea orei când să merg în chilia bătrânului... ― Sărut dreapta, sfințite - m-am prezentat eu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
studiam documentele, gândul scăpa din când în când din hățuri și nu se oprea decât în deal... Până când dangătul clopotului mănăstirii care anunța ceasul prânzului a ajuns la mine, am reușit să citesc ceea ce mi-am pus în gând. Cu desaga plină de cărți, am luat-o apostolește spre chilie, fiindcă foamea mă mâna din urmă. Vorba ceea: goliciunea mai înconjură, dar foamea dă de-a dreptul. Când am ajuns în portița grădinii din fața chiliilor, ușa chiliei mele era întredeschisă abia
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu reacție, pur și simplu!!! După ce m-am convins de-a binelea ce se întâmplă în jurul meu, am plecat. Timpul nu mă ierta. Mergeam cu pas măsurat, desaga cu cărți în spate și cu privirea alergând în toate părțile, atrasă de zborul legănat al ultimelor frunze desprinse de pe ram. Când am ajuns la locul meu de pe malul iazului, mă aștepta altă minune. Pe când dădeam în lături lăstarii care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lui Dumnezeu îi place, sfințite - am răspuns eu, privind la bătrân, pe chipul căruia se vedeau limpede urmele efortului... Ochii abia întredeschiși și lipsa zâmbetului din totdeauna... Drept urmare, am strâns cărțile înșirate pe masă și, după ce le-am pus în desagă, m-am ridicat. ― Poftă bună, fiule, și somn ușor. Mâine om mai hălădui prin cele vremuri, când neamul ista al nostru încerca să facă încă un pas pe calea istoriei devenirii noastre. ― Te rog, sfințite, să mă ierți pentru insistențele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vreo patru veacuri din istoria frământată a acestei cetăți, care îi apărea prelatului Marcus Bandinus ca o nouă Romă, palele vânticelului care abia adia a adus zvon de clopot. Cel care anunța ceasul când călugării se adună pentru masă... Cu desaga pe umăr și sufletul încălzit de faptul că am văzut-o pe Zâna și că am reușit să sfârșesc studiul celor zece volume de istorie, am pornit spre chilie. În nici o zi parcă nu m-am simțit atât de bine
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Scoală, că părintele te așteaptă! - am auzit șoapta Sevastiței... M-am ridicat cu ochii cârpiți de somn. Am privit la ceas. Erau trecute câteva minute peste ora stabilită de bătrân din prima zi a revenirii mele în preajma lui. Am apucat desaga cu cărți și am alergat spre chilia călugărului. La bătaia în ușă, s-a auzit răspunsul din totdeauna: ― Intră. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, fiule. Da’ ce s-a întâmplat? Cred că ai aițipit. ― Întocmai, părinte. ― Nu-i nimic
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zi mai de vreme ceea ce ați cerut de mult>. Drept urmare, Camera a votat “în aceeași zi, legea secularizării făcând inutilă intervenția diplomației europene convocată într-o nouă conferință la Constantinopol”. ― Apoi așa un discurs îți merge la inimă. ― Părinte, în desaga mea, pe care am purtat-o în toate aceste zile de când mă aflu în preajma sfinției tale, așteaptă încă o carte. O carte scrisă de Marin Mihalache sub titlul: “Oameni de seamă. Cuza Vodă”. Tare aș vrea să-ți citesc un
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
meu, pecetluit cu o sărutare. ― Hai să plecăm, că, dacă stăm, ne stă norocul, iubire - a “poruncit” Zâna, luându-mă de mână și lipindu-se de mine cu tot trupul. ― Doamne-ajută - a glăsuit Sevastița, pornind înainte. În mână purta o desagă potrivită. Mergeam ținându-ne de mână. Prin ușoarele convulsii ale degetelor Zânei, îi simțeam fiecare impuls al inimii. Răspunsul meu urma involuntar aceeași cale... Când Sevastița a ajuns la stejarul de la intrarea în pădure, s-a oprit. A lăsat desaga
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
desagă potrivită. Mergeam ținându-ne de mână. Prin ușoarele convulsii ale degetelor Zânei, îi simțeam fiecare impuls al inimii. Răspunsul meu urma involuntar aceeași cale... Când Sevastița a ajuns la stejarul de la intrarea în pădure, s-a oprit. A lăsat desaga jos și, cu mâinile împreunate a tânguire, ni s-a adresat cu glas tremurat: ― De-amu mergiț’ sănătoș’ șî sî vă dei’ Dumnezău sănătati, bucurii șî belșug în tăti. Șî... șî... sî nu ni uitaț’. Înainte de a-i răspunde, am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
le așez frumos pe hârtie, din toate o să mai alcătuesc o carte, numită, evident, poveștile toamnei, iar deasupra, în locul autorului, am să scriu: D-ale lui Minciună povestitorul. și o să bucur, încă odată, lumea, și lumea o să mă așeze în desaga cu amintiri frumoase, din camera de zile mari, a inimii, și o să mă perpetueze, rostindu-mi, la fiecare sărbătoare deosebită, numele: badea Minciună - ocrotitorul, păstrătorul și iubitorul de povești adevărate, din viața noastră, cea de toate zilele, atât de amarnic
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele afumat primit În dar la plecare. Era sărat potroacă dar m-am chinuit să-l mănânc. Când s-o iau iarăși din loc, am simțit un miros pătrunzător care se ridica dintre niște ciulini deși și Înalți. Eram gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cu toate astea, Încă nu venea. - Am niște pește tocmai bun de mâncat. Cu asta l-am convins. L-am auzit cum se ridică și cum se apropie dar nu m-am Întors să-l văd. Doar am scotocit În desagă, după peștele afumat. N-am apucat să-l scot pentru că omul deodată apăru lângă mine. - Enkim, spuse el și se așeză În fața mea. Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o parte, dar tu vrei să legăm frăție, așa că o să dau clisa jos. Îmi curăță barba cu atenție, privindu-mă când dintr-o parte când din cealaltă. Ce pește e ăla? schimbă el vorba deodată și se uită, hulpav, În desagă. - Pește bun. - Putem să fim frați și fără să ne muște blestemații de țânțari, sări el ca ars și se apucă să-și tragă palme peste coapse. Nu crezi? - Ba da! am răspuns și m-am repezit să mă acopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un ieșean get-beget? Lauda de sine nu miroase a bine, vere. Să-i lăsăm pe alții să ne laude sau să ne hulească. După cum om merita. Să revenim la oile noastre, ceea ce înseamnă că de mâine pornim la drum cu „desaga” plină de docuumente. De unde crezi că e cel mai nimerit s-o începem? Dacă tot am călcat în Bucium, și, după cum am văzut, ne-a primit cu brațele deschise, apoi aici să ne facem „veacul” până om mântui treaba. Ne-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bâca ca ursul în huci, nu te iert! N-am să am hodină până n-am să bag la cap cât mai multe date despe viile Iașilor. * Un soare cu priviri blânde și-a arătat fața deasupra dealurilor Holbocii. Cu desaga gândurilor bine îndesată cu informații despre viile Buciumului, am pornit spre capătul bulevardului Socolei. Ieșeanul mă aștepta liniștit. Îl salut de departe: Bună dimineața, dragule! Bună să fie după cum ți-i căutătura. Și cum văd că-i limpede și luminoasă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fie pentru fețe așa cinstite? Iaca într-o minută sosește - s-a prins în joc crâșmarul. După o vreme, moș Dumitru l-a zgândărât pe Pâcu, care înota în fumul scos de luleaua lui. Pâcule, ce mai ai tu prin desaga ta cu minciuni? Dumitre, degeaba mă întrebi, că în seara asta nu prea mă trage ața la vorbă. Să-l ascultăm pe Hliboceanu. Tot s-o lăudat el că știe o mulțime de povești. Chiar știu, moș Pâcule, dar nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grai; acțiuni: a zări, a clipi, a lovi, a răni, a omorî; părți ale casei: grindă, prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mânăstire, cei de acolo s-au dovedit politicoși și au avut grijă să-i facă popasul cât mai comod. Neîncrederea lui dispăru și reflexele de a se apăra s-au domolit. Într-o dimineață însă își dădu seama că din desagă îi dispăruseră manuscrise. A priceput capcana și nu s-a mai codit s-o ia la fugă spre Padova unde, datorită perfectei cunoașteri a limbii castiliene, se dădu drept spaniol și se înscrise la facultatea de medicină. Studiul medicinii nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cea a chinezului cu multe mame: avea câte una peste tot ca să-l ocrotească. În ceea ce mă privește însă e cu totul diferit, învinuirile voastre nu mă salvează, ci vor să mă răpună. La Bologna mi s-au furat din desagă cărțile și cornul de fier pe care mi l-a dăruit maică-mea. Aveți cumva și cornul ăsta? Chiar așa și era. Inchizitorii îl adăugară ca o probă în plus, și chemară martorii să mărturisească; erau dominicani pe care nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci cu mușcate, o coroană de ardei atârnată la uscat, o unealtă agricolă, o desagă. Ore-n șir rămânea prizonier trecutului, fixându-se într-o succesiune de amintiri conectate-ntre ele, într-o unică, imensă piață ideală, din care extrăgea "posibilitatea lunară a vederii". Una e să privești o fărâmă de planetă și altceva e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trezindu-se afundat în mulțime, în zăpăceala din port, se simți pus în mare încurcătură. Gloata nu stătea pe loc nici măcar o clipă, își făcea loc cu coatele, se oprea când avea în față un blocaj (un flăcău cu o desagă pe spate, două femei ce-și smulgeau părul din cap) și înainta precum viiturile unui fluviu, curgând în direcții neașteptate. Îi rugă pe marinarii ce-l însoțeau să-l lase singur. Fu cotropit de o frică stranie, dar imediat după
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o întâlnire de la care nu puteau lipsi fără să-și dea seama că totul se poate amâna întotdeuna, fiindcă nimic nu se schimbă dacă o ținem tot într-o goană și nimic nu se schimbă dacă mergem la pas. Sprijini desaga între picioare, ceru cârciumarului un pahar de vin. I-a fost adus de îndată, cu tot respectul, drept care mulțumi. Cârciumarul i se adresă: A fost o călătorie lungă, Părinte? Destul de lungă. Dacă te simți obosit pot să-ți ofer o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]