1,030 matches
-
de adopție, și nu era tot. Cu o seară în urmă, un funcționar de la bancă, cel care primea formularele de depunere, îl lăudase că scrie atât de bine. De când sunteți aici? — De o jumătate de an, răspunsese aplecându-se către deschizătura ghișeului. — Admirabil!... Admirabil!... zisese omul și cuvântul acela, spus așa, apăsat și de două ori, îi dăduse din nou sentimentul că zboară. În mod clar, nu degeaba se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă și că în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
manifestări umane. În tradiția biblică este identificată cu Divinitatea, în Apocalipsă, cerul este locuința lui Dumnezeu și se crede că există nu număr finit de ceruri, fiecare tărâm fiind suprapus și, în imaginarul despre lume, există o legătură printr-o deschizătură, pe care o străbat Călăuzele. În Paradisul lui Dante sunt șapte ceruri planetare, cu stele fixe și în afară de cele șapte ceruri mai sunt două, puncte de un punct fix, circumferință, suprafață limitată de această figură. Mâna este un cerc magic
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Se deschise ușor, ca o floare care-și desface petalele, dar mai repede. Parcă nici nu avea greutate, așa o simțeau degetele lui, ca o structură delicată și lipsită de substanță, într-un mod aproape supranatural și cînd păși prin deschizătură simți această structură în jurul călcîielor sale ― dar fără a i le atinge ― și o închise în urma lui în tăcere. Domnea în jur aceeași liniște ca și cum s-ar fi aflat noaptea în spațiul cosmic. Încetișor și cu grijă, Hedrock se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
te rog să ne urmezi în camerele rezervate. Gonish se întoarse și văzu o femeie și trei bărbați, dintre care unul era Prințul Del Curtin. Îndărătul măștii, fața femeii părea prelungă, iar gura avea aerul inconfundabil al familiei Isher. Prin deschizăturile măștii luceau ochii verzi și severi, iar glasul ei de aur, destul de familiar lui, completa elementele de identificare. Negatistul se înclină adînc și spuse: ― Cu cea mai mare plăcere. Fără o vorbă, intrară într-un salon luxos mobilat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
eram percheziționat până la piele. Și niciodată nu știam de ce. După ce am intrat în grațiile directorului închisorii a dispărut și nu l-am mai văzut multă vreme. Numai noaptea mi se întîmpla să mă trezesc cu senzația că mă privea prin deschizătura din ușa celulei. Stăteam atunci, pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cameră a fost folosită odată în acest scop - sau poate doar arată așa. Se auzi râsul politicos al celor care nu fotografiau cu camera de la telefonul mobil. Maggie începu să cerceteze pereții, nerăbdătoare să vadă dacă exista vreun fel de deschizătură, un loc unde Shimon Guttman ar fi putut să-și ascundă prețioasa descoperire. — Asta ne dă șansa de a spune câteva lucruri despre locul în care ne aflăm. Suntem acum foarte aproape de zona numită Muntele Templului. După cum știți, acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cum Dumnezeu ar putea găsi ceva aici? Înțelesese de ce era supărat Uri pe tatăl său: de ce nu putuse fi mai explicit? Ghidul îi chema în față pentru a le arăta ceea ce le prezentase drept Arca lui Wilson. Arătă spre o mică deschizătură prin care puteau să privească din nou masivele pietre lunguiețe ale Zidului de Vest, ce nu erau diferite de cele pe care le văzuse afară. Nu zăreau mare lucru din cauza „zonei de rugăciune pentru femei“ care era aglomerată chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
contururi elegante, fiecare fiind lungă cât un autobuz, cu o greutate de 570 de tone, mai grea decât un avion 747 plin cu pasageri și cu bagajele lor. La naiba. Când va vedea ceva care să aibă sens? Căută o deschizătură. Nu era decât una și se strecură prin ea, trezindu-se pe o alee îngustă, mărginită la un capăt de o boltă enormă ce părea construită din cărămidă, umplută cu un pietriș brut, grosolan. Lângă ea se afla un indicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își pierdea și-și recăpăta cunoștința. Acum, când degetul sonda adâncimile rănii sale de glonț, se ruga să leșine. Suporta durerea, sperând la ușurarea vidului. În schimb, se auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune-ne ce știi. Știți deja ce știu. Apoi auzi un geamăt, ca și cum ar fi fost al altcuiva. Și deodată, o voce dintr-un cotlon al minții îi vorbi. Acum e momentul, îi spuse. Asta e șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simți doar praful sub degete. Chiar și aici, își zise Maggie, au nimerit-o constructorii modelului: același praf al Orașului Vechi pe care îl avusese pe picioare dimineață. Maggie se lăsă în jos, ștergând praful, până când dădu peste ceva. O deschizătură, o fantă între peretele lateral al scării modelului și ceea ce trebuia să fie ultima sa treaptă. Își înfipse unghiile, îndepărtând praful. Deschizătura se întindea de jur-împrejur. Maggie săpa mai repede acum. Ceva se mișca, o simțea. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care îl avusese pe picioare dimineață. Maggie se lăsă în jos, ștergând praful, până când dădu peste ceva. O deschizătură, o fantă între peretele lateral al scării modelului și ceea ce trebuia să fie ultima sa treaptă. Își înfipse unghiile, îndepărtând praful. Deschizătura se întindea de jur-împrejur. Maggie săpa mai repede acum. Ceva se mișca, o simțea. În cele din urmă micul dreptunghi de pământ cedă în mâna ei. Știa că, în sfârșit, o găsise. Deodată auzi țipetele unei femei, urmate de zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ei. Atunci îi oferi papagalului inelul cusut lateral pe rochie. Pasărea îl prinse în cioc și rochia se desfăcu brusc. — Oh, suspină Darlene, făcând un salt până la marginea micii scene ca să arate publicului lenjeria de corp ce se vedea prin deschizătură. Oh! Oh! — Ăău! — Stop, stop! țipă Lana, sărind de pe scaun și oprind brusc gramofonul. — Hei, ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene cu o voce jignită. — E un număr împuțit, asta e. Mai întâi, tu ești îmbrăcată ca o femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Apoi îi văzu gura căscată și părul plutind în substanța chihlimbarie, însă firele de păr și cele din babră, în mlădierea lor, păreau altceva. După o vreme, descoperi o a doua gură, verticală, chiar în frunte, deasupra ochilor, a cărei deschizătură decolorată îi subjugă privirea. ă Îl recunoști? întrebă Porfiri. Virginski dădu din cap. ă Este prietenul tău, Goriancikov? îl presă Porfiri. Virginski nu își putea lua ochii de la capul acela. Se uită la el cu urgență, ca și cum nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la descoperirea plăcerii de care nu a știut să se bucure atâta amar de ani. Porfiri era așa de prins de acest deznodământ emoționant încât desfăcu și ultima pereche de pagini netăiate pentru a putea termina lectura. Paginile formau o deschizătură sugestivă pentru paginile pe care tocmai le devora. Ochii săi se opriră asupra unei foi de hârtie împăturite care fusese strecurată între cele două pagini și care era lipită de partea pe care tocmai intenționa să o citească. Lărgi teaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acoperi structura cu dungi de plastic roșii, albe și albastre, toată lucrarea are aproape șase metri, iar materialul din care e făcută este foarte utilizat În industria construcțiilor din China. Se aplecă puțin și aproape atinse lucrarea, spunând: — Vedeți aceste deschizături? Te poți uita Înăuntru prin ele. Kitty și Desert Rose priviră Înăuntru: nu văzură decât două propoziții gravate pe interiorul pereților - „O tonă de hrană pentru un gram de istorie? Sau un gram de explozibil pentru o tonă de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuse olarul, ori poate ești un câine care se respectă, nu vrei să arăți cât îți este de foame. Mai așteptă un minut, apoi se retrase și intră în casă, dar nu închise ușa de tot. Se vedea greu prin deschizătură, totuși reuși să distingă o formă neagră care ieșise din gheretă și se apropia de strachină, de asemenea observă că câinele, era câine, nu lup sau pisică, privi mai întâi spre casă și doar după aceea se aplecă spre mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la un colț de unde se zărea, la distanța de trei întinse cvartale, o parte dintr-una din uriașele fațade ale Centrului, cea care corespunde părții locuite. Cu excepția ușilor care se deschid în exterior, pe nici un alt perete nu se văd deschizături, sunt ziduri impenetrabile pe care panourile suspendate care promit siguranță nu pot fi învinovățite că iau lumina și fură aerul celor care trăiesc înăuntru. Spre desosebire de fațadele netede, partea dincoace este ciuruită de ferestre, sute și sute de ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
eram percheziționat până la piele. Și niciodată nu știam de ce. După ce am intrat în grațiile directorului închisorii a dispărut și nu l-am mai văzut multă vreme. Numai noaptea mi se întâmpla să mă trezesc cu senzația că mă privea prin deschizătura din ușa celulei. Stăteam atunci, pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi Întâmplat ceva. 119 S-a dat foc ghirlandei de pe trâmbiță, și atunci am văzut lărgindu-se gaura din cupolă și o săgeată strălucitoare de foc coborând ca fulgerul prin tubul trâmbiței și intrând În trupurile lipsite de viață. Apoi deschizătura s-a Închis la loc și trâmbița a pierit și ea de acolo. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 6, pp. 125-l26) Textul are niște goluri, niște suprapuneri, niște falii, niște bifări - se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Capela Cornaro din Biserica Santa Maria della Vittoria din Roma. Capela reprezintă supremația arhitecturii baroce fiind realizată într-o multitudine de marmură policromă, de metal aurit și de detalii plastice studiate în mod savant. Lumina celestă este filtrată printr-o deschizătură amplasată deasupra grupului statuar și cade peste statuia din din marmură albă care o reflectă în pliurile veșmântului sfintei. Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
trecut pe băutura lui și se Întreabă ce semnificație ar putea avea acest gest. Oare Îl place? Este, evident, un gest deliberat. Și măgulitor. Îi captează privirea și ceva, acolo, flutură, prinzîndu-i pe amîndoi. Wakefield cunoaște sentimentul: este ca o deschizătură mică Într-o cortină care se poate ridica În orice moment, aruncîndu-l (iarăși!) Într-o dramă sentimentală pentru care nu a găsit niciodată vreo soluție În afară de fugă. A Încercat și pînă acum, dar fără succes. Pentru moment este Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și pe stânga, până la o punte bătută de soare, unde lumina era orbitoare. Macaraua scotea, cu un scârțâit asurzitor, pachetele din plasa de bagaje și le îngrămădea într-un colț. — Voila! Marinarul cu ochi albaștri le arătă cu degetul o deschizătură la picioarele lor. Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai retrasă, o cameră cu două paturi? — Dacă vreți pături, vă costă trei sute de yeni. Omul a răspuns dinăuntru, așa că nu i se vedea fața. — Bine, fie. Endō i-a împins trei bancnote de câte o sută de yeni prin deschizătura ușii glisante. — Mergeți la etaj. A doua ușă la dreapta. Ar fi mai bine să vă luați încălțămintea în cameră. Aici se fură, nu glumă! Gaston a urcat scara îngustă în urma lui Endō. Mirosul de animal care îi izbise nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gâtului, exact ca cei pe care-i văzuse în Sanya, își începuseră deja lucrul. — Hei, Gas! S-a uitat în jur ca să se asigure că nu-i vede nimeni și i-a spus apoi lui Gas să intre printr-o deschizătură mică din gard. Zidul clădirii în construcție nu era de fapt decât un grilaj din bare de oțel. Mirosea a ciment. Împingându-l pe Gaston, Endō și-a croit drum printre gard și grilajul din oțel. Au ajuns la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe șantierul de construcții din Ginza. Cu cât i se adresa Endō mai politicos, cu atât omul se pierdea cu firea, devenind tot mai agitat și mai speriat. S-a dat câțiva pași înapoi. I se vedea pieptul slab prin deschizătura chimonoului. Bâgui ceva. — Ce spuneți, domnule Kobayashi? Îl împingea ușor pe șobolan spre albia râului, unde erau împrăștiați bolovanii. Greierașii, care cântaseră până atunci printre pietre, au tăcut brusc, prevestind poate apropierea ploii. Era undeva prin preajmă o instalație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]