570 matches
-
său, nedumerit de prezența lui Round, să Încerce să Îi afle intențiile Îmbătându-l, În timp ce Round Încerca să adoarmă bănuielile lui Guy prin aceeași metodă, astfel că beau fiecare În cinstea celuilalt și se prefăceau amețiți, când de fapt se descotoroseau de băutură turnând-o În ghivecele cu flori, În vaze și alte recipiente aflate la Îndemână. Dat fiind că piesa, evident, nu se voia o farsă, publicul - sau cel puțin cel care ocupa locurile mai scumpe - ezită să râdă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ENTITATEA DE COMANDĂ HAROLD C. BARNES? — Nu știi? NU PERCEP ACEASTĂ ENTITATE ACUM. — Păi, a... ăă... dispărut. ÎNȚELEG. NU A FOST PRIETENOS. NU ÎI PLĂCEA SĂ DISCUTE CU MINE. Norman Își zise: „Oare ce vrea să spună? Că s-a descotorosit de Barnes pentru că a crezut că nu e prietenos?“ — Jerry, spuse el cu glas tare, ce s-a Întâmplat cu entitatea de comandă? NU A FOST PRIETENOS. NU MI-A PLĂCUT DE EL. — Bine, dar ce s-a Întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
EL NU MAI ESTE ACUM. — Și celelalte entități? ȘI CELELALTE ENTITĂȚI. NU LE-A PLĂCUT SĂ DISCUTE CU MINE. Harry spuse: — Crezi că vrea să spună că i-a eliminat? NU SUNT FERICIT SĂ DISCUT CU El. — Deci s-a descotorosit de toți oamenii din Marină? spuse Harry. Norman Își zise: „Asta nu e tocmai corect. La fel a făcut și cu Ted, iar Ted a Încercat să comunice cu el. Sau cu calmarul.“ Era oare calmarul În legătură cu Jerry? Cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe ea, sfera asta distruge oamenii dacă aceștia au gânduri negative. Sau, pur și simplu, dacă nu-și controlează conștientul. Pentru că, dacă ți-ai controla conștientul, sfera n-ar avea nici un efect semnificativ. Dar, dacă nu ți-l controlezi, se descotorosește de tine. — Cum poți să controlezi un gând negativ? Întrebă Beth, care devenise dintr-odată foarte agitată. Cum pot să-i spun cuiva: „Nu te gândi la un calmar uriaș“? În momentul În care ai spus-o, automat se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
voiam să mă simt minunat instantaneu. Îmi doream ca fructele deciziei mele să-mi cadă în poala nerăbdătoare chiar în clipa aia. Voiam să fie ca în proverb: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune“. Să mă descotorosesc de caracteristicile precedentei mele incarnări, să nu mai am nici o fărâmă de sentiment față de James, să nu mai am nici o îndoială, să nu am nici o rămășiță de nehotărâre. Voiam o transformare imediată și miraculoasă. Voiam ca Zâna Relațiilor să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e la loc sigur. Haida-de, Ray, o bijuterie ca aia! Unde e? Păi, o așa frumusețe eu aș ține-o sub lacăt! — Am zis că e la loc sigur! Ed izbi cu palmele Întinse În masă. — Ai vîndut-o? Te-ai descotorosit de ea? Ray, e o mașină cu ajutorul căreia s-a comis o infracțiune. Nu crezi că...? — N-am făcut nici o infracțiune! Pe dracu’ n-ai făcut! Unde e mașina? Nu spun! Unde-s puștile? N-am... nu știu! — Unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum ne mai simțim de la ultima ședință? Domnul Mundy plecă fruntea. — Nu prea strălucit, răspunse el. — Încă persistă ideea de durere? — Se pare că nu mă pot descotorosi de ea. — Dar n-ați recurs la remedii false, sper? Domnul Mundy Își mișcă Încă o dată capul stînjenit. — Ei bine, recunoscu el după o secundă, puțină aspirină. Domnul Leonard Își retrase bărbia și-l privi pe domnul Mundy ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Sau despre cine, aș zice... Ce-a mai făcut acum? Haide, e o limită pînă la care un bărbat poate merge pentru a face o fată să plîngă. Pur și simplu n-au imaginație. Ori Îi trage clapa, ori se descotorosește de ea, ori o pune la pămînt. Sau o lasă cu burta la gură, zise ea rîzÎnd. Ultima propoziție o spusese În glumă și Începuse să rîdă. Apoi Întîlni privirea lui Viv prin Întunericul tot mai profund, iar rîsul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
găsit unealtă tocmai pe mine, care nu îmi doresc nimic mai mult decât să pătrund în ficțiune și să mă dematerializez. Dar, mai știi, poate că tot ce trebuie să fac este să împletesc ficțiunea cu realitatea pentru a mă descotorosi de năclăiala mediocrității. Așa o fi? E târziu, iar eu încă nu am încropit nimic. Te rog, ajută-mă să scriu prima pagină! Numai tu mă poți inspira! îmi întinzi mâna, grav, și mă tragi după tine. Ești îmbrăcat în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
seama că se avântase brusc, cu mișcări de brațe și picioare, înspre larg. Spre surprinderea lui, nu simți nici o tresărire de alarmă, nici din partea lui, nici din partea mării, atunci când se scufundă cu totul în apă. Dimpotrivă. Parcă s-ar fi descotorosit, în fine, de imensa apăsare bolovănoasă dinlăuntrul său. Auzi ca prin vis un glas de departe, parcă de pe un alt tărâm. Un glas de fată. Eduard întoarse capul, mirat. Pentru o clipă i se păruse că aude glasul Clarei. Zări
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi lăsă un bacșiș mai mare decât s-ar fi cuvenit. Recunoscuse în cele din urmă locul, dar nu avea încă intenția să intre în casă. Era ca și cum s-ar fi întors în carcasa de tablă de care abia se descotorosise în ultimele zile, de când văzuse tabloul acela. își ridică iar privirea înspre cer. Nu mai făcuse asta de mult, de foarte mult timp. Cerul avea nenumărate nuanțe, de la albas tru până la bleumarin întunecat. Luna era înfășurată de nori albi străvezii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eu sunt interesat numai de indivizii care se împotrivesc reînființării Institutului de Semantică Generală și, mai pe urmă, a Mașinii Jocurilor. - Dar ce ai de gând să le faci? Tonul era foarte insistent. - Să-i ucizi? - Nu, am să mă descotorosesc de ei așa cum am făcut cu subalternii tăi înarmați, de aici. Tăcere prelungită. În cele din urmă, fără nici un chef zise - Ei, bine, trebuie să admit că poți să manevrezi un echipament de produs dispariții destul de grozav. Apoi curiozitatea învinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sensurile sale, însemna că oricine simțea astfel, nu dorea să fie aici. Tocmai când încheie acest gând, Enin vorbi din nou: - Se-ntâmplă ceva în jurul tău, spuse el, și tu nu ești fraier. Închipuiește-ți, te lași legat acolo, și te descotorosești de indivizii aceia înarmați... Tăcu. Apoi băiatul făcu ochii mari. - Am uitat să te întreb. Unde i-ai trimis pe indivizi? Gosseyn zâmbi acru. - Acolo. În zona aceea înghețată, unde am fost noi. - Uauau! Nu crezi c-o să-nghețe? - Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mesajul: Cred că totul va fi în mâini bune dacă-l las pe el aici să conducă lucrările și eu merg la bordul navei străine - ceea ce cred că trebuie, într-adevăr, să fac, cu condiția ca mai întâi să mă descotorosesc de un potențial individ turbulent, aici pe Pământ." Răspunsul păru să fie o acceptare resemnată. "Ești un bărbat mai curajos decât mine. Dar ce faci cu băiatul?" Gosseyn fusese preocupat. Acum, privi în jurul lui. Și fu cam speriat să constate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ne ținea cu ciorbe de post. Asta, zice el, nu-i de nasul tău, zice, e prințesă și o cheamă Nastasia Filippovna, Barașkova după numele de familie, și trăiește cu Toțki, iar Toțki nu mai știe acuma cum să se descotorosească de ea, pentru că a împlinit tocmai anii potriviți, cincizeci și cinci, și vrea să se însoare cu prima-întâi frumusețe din tot Petersburgul. Pe loc mi-a dat a înțelege că tot azi poți s-o vezi pe Nastasia Filippovna, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Chiar acest gen. — De ce? — Chipul ei trădează... multă suferință, rosti prințul parcă fără voie, parcă ar fi vorbit singur și nu ar fi răspuns la o întrebare. De fapt, cred că delirați, spuse generăleasa și, cu un gest trufaș, se descotorosi de portret, aruncându-l pe masă. Alexandra îl luă, Adelaida se apropie de ea și amândouă începură să-l examineze. În acest moment se întoarse și Aglaia în salon. — Ce forță! exclamă brusc Adelaida, privind cu aviditate portretul peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se cutremură din tot trupul: în fața lui stătea Nastasia Filippovna. O recunoscu imediat, după portret. Când îl văzu, ochii ei fulgerară într-o explozie de furie: păși repede în antreu, împingându-l la o parte cu umărul și spuse mânioasă, descotorosindu-se de mantou: — Dacă ți-e lene să repari clopoțelul, ai putea să stai în antreu când bate cineva la ușă. Poftim, mi-ai scăpat și mantoul jos, nătângule! Mantoul zăcea într-adevăr pe dușumea; fără să aștepte ca prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
descompusă: încremenirea, consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din clipa când o văzuse pe Nastasia Filippovna; însă acesta, deși rămăsese ca o stană de piatră în același loc, în ușa salonului, reușise totuși să remarce paloarea și schimbarea malignă a expresiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și nu-i răspunse nimic. — Asta e a cincea zi de când n-am fost la ea, continuă el după ce tăcu cam un minut. Mă tem că o să mă alunge. „Eu, zice, încă-mi sunt propria mea stăpână; dacă vreau, mă descotorosesc de tine și plec în străinătate“ (chiar mie mi-a spus că pleacă în străinătate, observă el ca între paranteze și privindu-l cumva aparte pe prinț în ochi); câteodată, ce-i drept, vrea numai să mă sperie, nu știu ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amintirile și mintea de fiecare obiect exterior și asta îi plăcea; tot voia să uite ceva veritabil, esențial, dar la prima privire aruncată împrejur își recunoștea din nou imediat gândul întunecat, gândul de care voia atât de mult să se descotorosească. Își aminti că, la birt, când luase masa de prânz, a stat de vorbă cu ospătarul despre un omor recent, neobișnuit de ciudat, care făcuse senzație și provocase multe discuții. Dar, de îndată ce-și aminti, iar se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intre la dumneavoastră. Cine sunt musafirii? întrebă prințul. — Zic că au venit cu treburi. Dar sunt îndărătnici și, dacă nu-i lăsați să intre acum, or să vă oprească din drum. Lev Nikolaevici, mai bine i-ați primi ca să vă descotorosiți de ei. Gavrila Ardalionovici și Ptițân încearcă să-i oprească acolo, dar ei nu vor să se potolească. — Fiul lui Pavlișcev! Fiul lui Pavlișcev! N-are rost, n-are rost! zise Lebedev dând din mâini. Nici nu merită să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și, în sfârșit, Lizaveta Prokofievna... — Cum se poate așa ceva! exclamă Adelaida, care se apropie repede de prinț și îi întinse mâna. Prințul îi zâmbi cu un aer pierdut. Deodată o șoaptă fierbinte, grăbită parcă, îi fripse urechea. Dacă nu vă descotorosiți imediat de acești oameni mârșavi, vă voi urî toată viața, toată viața numai pe dumneavoastră vă voi urî ! îi șopti Aglaia; părea cuprinsă de frenezie, însă se întoarse cu spatele mai înainte ca prințul să-i poată arunca o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe dumneavoastră vă voi urî ! îi șopti Aglaia; părea cuprinsă de frenezie, însă se întoarse cu spatele mai înainte ca prințul să-i poată arunca o privire. De altminteri, de-acum nu mai avea de ce și de cine să se descotorosească; între timp ceilalți apucaseră să-l urce pe Ippolit în trăsură și plecară. Ce zici, mult o să mai țină asta, Ivan Feodorovici? Ce părere ai? Mult timp o să-i mai suport pe băiețandrii ăștia răutăcioși? — Păi eu, dragă... eu, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Numai ca să-i facă mamei lor în necaz! Alt motiv nu mai au! Nici unul! Nici unul!“ În sfârșit, parcă răsărise soarele și pentru inima ei de mamă; măcar una dintre fiice, Adelaida, va fi la casa ei. „Măcar de una mă descotorosesc“, spunea Lizaveta Prokofievna, când era nevoită să o spună cu voce tare (în sinea ei se exprima incomparabil mai tandru). Și ce frumos și cuviincios s-a făcut toată treaba; chiar și lumea bună a început să vorbească cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele răsărit părea să atenueze și să însenineze totul pentru o clipă. De aproape o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise pe deplin de toate frământările cu prilejul apropiatei nunți a Adelaidei, iar în înalta societate începuse să se vorbească și despre Aglaia, care în ultimul timp se purtase excelent pretutindeni, cu măsură, inteligent, triumfător, puțin cam prea mândru, dar mândria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]