821 matches
-
durata cât, înghesuiți în lift, urcam până la cinci. Când închideam în urma noastră ușa de metal, cu o fâșie de geam mat, și ne pomeneam pe palierul nostru liniștitor, în fața apartamentului 20, inspiram adânc de câteva ori, așteptând ca mama să descuie, în timp ce liftul urca încă două etaje cu Herman. În afară de obișnuitul "săru' mâna, doamnă", tânărul nu deschidea gura, dar mă privea zâmbind și mîngîindu-mi distrat creștetul. Purta mereu același costum de haine, închis la culoare și corect, cu cămașă albă descheiată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niciodată acasă, căci în mod sigur etajele se-ntind în sus și-n jos la nesfârșit. Pierdut pe paliere pustii, aș urla cu disperare, până n-aș mai avea voce, sălbăticit de groază și străinătate. Ajungem în fine acasă. Mama descuie, înșurubînd în gaura cheii filetul cheii de siguranță, care face ca aripioarele micii piese rămase-năuntru să se retragă încetișor. Abia apoi descuie cu cheia adevărată. Pătrundem în vaste camere goale, apoi mergem în camera din față. E o seară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
disperare, până n-aș mai avea voce, sălbăticit de groază și străinătate. Ajungem în fine acasă. Mama descuie, înșurubînd în gaura cheii filetul cheii de siguranță, care face ca aripioarele micii piese rămase-năuntru să se retragă încetișor. Abia apoi descuie cu cheia adevărată. Pătrundem în vaste camere goale, apoi mergem în camera din față. E o seară întunecată. Pe tripla fereastră se vede un nor de sânge deasupra orașului. Reclame luminoase, foarte departe, se-aprind și se sting. În odaie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintre el și moară, erau pe-atunci abia plantați, nu mai înalți decât gardul de beton. În vis, intram în holul scării noastre, unde pe peretele din dreapta se afla panoul cu cutii de scrisori, care acum e pe alt perete. Descuiam cutia cu numărul 20 - ce bine-mi aminteam poziția ei între celelalte! -și găseam înăuntru, mereu, teancuri de scrisori și nu numai de scrisori. Ziare, tăieturi din reviste, caiete de școală cu exerciții la matematică, vederi cu imagini străine, imposibil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în celelalte beciuri de taină nenorociții uitați acolo de decenii, cu licheni și păduchi lânoși încrustați în spinare. De departe, fortăreața se zărea acum ca o uriașă biserică de cristal. Curând, gardienii crezură și ei, se scopiră și ei și descuiară porțile pentru frați, mai ales că lui Selivanov i se dezvăluise taina nașterii sale: muma sa nu-i era cu adevărat mumă, ci îl găsise în crâng, la marginea satului, într-un paner acoperit cu valuri de dantelă albă ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-am născut acolo, în lumea aceea tăcută, plină de mobile lustruite și de oglinzi, și că aveam să rămân acolo mereu. Am intrat în scara noastră, pe al cărei perete cutiile de scrisori se-nșirau pe trei rânduri, am descuiat-o pe-a părinților mei și am găsit-o, ca-ntotdeauna, insondabil de adâncă, plină cu zeci, sute de scrisori de toate mărimile, unele legate cu panglicuțe decolorate, din altele ieșind, prin hârtia putredă a plicurilor, decupaje din ziare, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și, urmat de ceilalți, se repezi pe ușă, lăsînd-o larg deschisă, și mult timp le auzirăm pașii, tot mai stinși, precipitați pe scări în jos. N-aveam să-i mai vedem niciodată. Nu m-am priceput, deși aveam cheia, să descui ușa de la camera mea, unde bătea cu pumnii mama. Așa că am stat amîn-doi până seara cu obrajii lipiți de placajul ei, vorbindu-ne și în-cercînd să ne liniștim. Așa s-a lăsat peste noi întunericul. Ce bucurie a fost când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bătea cu pumnii mama. Așa că am stat amîn-doi până seara cu obrajii lipiți de placajul ei, vorbindu-ne și în-cercînd să ne liniștim. Așa s-a lăsat peste noi întunericul. Ce bucurie a fost când, seara, tata s-a-ntors și-a descuiat! Parcă lumea, care-și ieșise din țâțâni în ultima vreme, se întorsese în sfârșit în matca ei. La masă am avut doar ouă jumări și brânză, căci mama nu putuse să gătească, și, sub becul chior, ne priveam iarăși toți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe una dintre fațadele din stânga. Într-o parte și-ntr-alta a ei se aflau două mici firide, cu câte un bust de ipsos în fiecare. Apăsă butonul de ebonită și auzi declicul care o anunța că ușa s-a descuiat. Pătrunse în întunericul cald și praf os. Lumina de-afară se prelinse pe o distanță nedefinită în sala care părea că nu are margini. Apoi se lăsă bezna. Coca închise pleoapele și sprijini capul de lambriul peretelui. Uită complet că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la „ajutat“. Drept răsplată aveam voie să mă uit în „camera de duminică“; locuința lor avea nenumărate încăperi micuțe, iar mama lui Felix, o femeie plinuță cu păr blond și ondulat, peste al cărei piept bluza sta gata să plesnească, descuia ușa odăii răsucind cheia aproape fără zgomot. Pentru o clipă rămâneam locului, orbit de răsfrângerea luminii din fereastra de vizavi și de la ușa dinspre grădină; mă respingea și mirosul umed și rece lăsat de fumul chiștoacelor. Simțeam femeia lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în fașă destinul unui viitor compozitor genial. Viața sa e un lung șir de eșecuri fertile. Putea să fie filosof, dar nu s-a înjosit să publice ca alții. Pe timpul Pieței Universității el i-a dat lui Constantinescu cheia să descuie balconul. Nu se laudă cu asta dintr-un fel de timiditate demnă. De-aia nu și-a continuat nici cariera politică. Când mă prinde prin curte îmi toarnă discursuri la greu. Când nu, vine în biroul nostru. Ne previne, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
atentatul cu bombă pus la cale de Pitic și la Carlos Șacalul. — Ia s-auzim totuși ce mai spun, zice domnul Președinte scoțînd la iveală o cheiță, dacă o fi aflat de încercarea de la Iași, adaugă bîjbîind undeva în spatele rafturilor, descuind o ușiță de lemn din perete, lăsînd să se vadă o parte din scala unui aparat Enescu 2. încet, încet, o să adun de la voi material cît pentru zece revoluții, izbucnește Roja. Nu e nimic rău în asta, zice Gulie. Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și strînse din pleoape pînă ce răbufneala trecu de tot și numai după aceea se puse atent pe treabă. Cercetă mai întîi portiera și răsuflă ușurat descoperind că era descuiată. O deschise și, dintr-o mișcare se sui pe scaunul șoferului. Din păcate nu găsi cheia în contact, așa că misiunea i se complica puțin. Începu să pipăie cu palma dedesubtul volanului pînă ce dădu cu degetele peste butonul care acționa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
păstrînd destulă distanță ca să fiu în siguranță dacă din întîmplare aș fi fost dibuit. Îi observ oprindu-se în dreptul spațiului de intrare-ieșire a autovehiculelor, schimbînd două, trei vorbe cu santinela care coboară din post și le permite imediat să intre descuindu-le și trăgînd puțin într-o parte poarta rulantă. Gîndește-te de două ori: stai în banca ta și-i aștepți cuminte să se întoarcă sau te aventurezi pe urmele lor? Dar dacă nu se întorc pe partea asta, nu riști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trebuie să fiți secretara mea temporară. Eram norocos să fac rost de o femeie ca secretară, iar aceasta arăta pe jumătate acceptabil. — Frau Protze, se prezentă ea și dădu mâna cu mine. Sunt văduvă. Îmi pare rău, i-am zis descuind ușa biroului. Din ce parte a Bavariei sunteți? Accentul era inconfundabil. — Regensburg. — E un oraș frumos. — Probabil că ați descoperit acolo vreo comoară Îngropată. Și spirituală, mi-am spus. Asta era bine, căci avea nevoie de simțul umorului ca să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Herr Gunther. Și Îți lipsește o doagă. Acum cară-te de aici, până nu chem poliția. — Știi, asta n-ar fi o idee rea. Sunt sigur că vor fi impresionați de spiritul tău civic atunci când te vei oferi să-ți descui seiful și să-i lași să-i inspecteze conținutul. Asta e Încrederea pe care ți-o conferă cinstea, presupun. — Cară-te! M-am ridicat și am ieșit din biroul lui. Nu intenționasem să acționez astfel, dar nu-mi plăcuse ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu mine cutia aia mulți ani și, În afară de șterpelirea cheii adevărate, chiar că nu știu o altă metodă mai bună de a deschide uși Încuiate. Eu n-am un instrument din ăla delicat din oțel fin cu care se poate descuia orice fel de Încuietoare. Adevărul e că acum, la cele mai bune dintre Încuietorile astea moderne, poți să te lași păgubaș, că nu merge să le descui doar așa, cu una cu două. Asta e valabil doar pentru tipii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am un instrument din ăla delicat din oțel fin cu care se poate descuia orice fel de Încuietoare. Adevărul e că acum, la cele mai bune dintre Încuietorile astea moderne, poți să te lași păgubaș, că nu merge să le descui doar așa, cu una cu două. Asta e valabil doar pentru tipii ăia din filme de la UFA. Cel mai adesea, un spărgător pur și simplu taie cu fierăstrăul butucul sau dă cu burghiul de jur Împrejurul lui și scoate o bucată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și buzele perfect date cu ruj Îmi zâmbeau cu o prietenie dezarmantă: — Herr Gunther, presupun. Am aprobat-o dând prostește din cap. — Sunt Inge Lorenz. O prietenă de-a lui Eduard Müller. De la Berliner Morgenpost? Ne-am strâns mâinile. Am descuiat ușa biroului meu. — Intrați și faceți-vă comodă, i-am zis. Ea a aruncat o privire prin Încăpere și a inspirat scurt aerul de câteva ori. Locul Încă mirosea ca șorțul unui barman. Îmi cer scuze pentru miros. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În patru labe. Am lovit bara de la ușă și m-am năpustit afară pe alee. Erau câteva mașini, toate parcate Într-un șir ordonat, dar nu era greu să identifici mașina gri a lui Dieter Roșcovanul, un Bugatti Royale. Am descuiat portiera și am deschis torpedoul. Înăuntru erau mai multe hârtiuțe răsucite cu pudră albă și un revolver mare cu țeavă lungă, În stare să facă o gaură cât o fereastră Într-o ușă din mahon groasă de opt centimetri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
toate părțile, își cere scuze pentru starea apartamentului. La bugetul tău, ăsta e cel mai bun pe care l-am putut găsi. Îi spun că e în regulă. Mă așteptam la mai rău. E ușurat. Într-un final, reușește să descuie ușa. Mă izbește un miros urât. În întuneric, simt gândacii care îmi trec repede peste picioare. Fata se așază pe podea în mijlocul cămăruței. Afară, lumina zilei se estompează. Asupra ei se coboară un soi de pace ciudată. Se simte ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cea despre care nici nu pomeniseră familiei care s-a mutat aici după ei. E foarte posibil să-i citească undele creierului. Scanere wireless, vreo inovație din asta digitală. Trebuia să-l fi întrebat pe Doctoraș, când avusese ocazia. Ea descuie ușa și intră amândoi într-o chestie scoasă dintr-un film de groază. Livingul vechi e gol, iar totul e acoperit de un strat de praf cenușiu și pânze de păianjen. Salonul e făcut praștie. Sunt semne de infestare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și am lucrat în clădirea comandamentului. Mă spălam la dușurile subunității de pază, colegii de serviciu îmi aduceau haine curate și dormeam la popotă, urcat pe o masă. Soldații din gardă mă cunoșteau și mă ascundeau seara. Mai târziu îmi descuiau ușa sălii de mese și, după miezul nopții, jucam cărți împreună. N-a fost o perioadă prea bună, dar n-a fost nici rea, căci, până la un punct, lipsurile nu strică, fără ele ne facem grași și delăsători și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi trimit boala la dracul. Nu s-ar fi dus imediat, doar fiindcă așa voiam eu. Ca și partidul. Nici el n-avea chef să se ducă, deși tata îl trimitea zilnic acolo. În momentul acela, am auzit patru broaște descuindu-se din afară și s-a pornit soneria, de ziceai că luase foc casa. În spatele meu, cineva s-a ridicat de unde ședea și am recunoscut foșnetul unui capot în mișcare. Doamna Sanowsky a deschis broasca a cincea, cineva a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]