2,257 matches
-
liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să se arunce asupra victimei, cu mâinile ascunse la spate de parcă aș fi avut în ele un pumnal și tropăind cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o! Ei, vezi că te ajung, tule-o de aici! Dar spectacolul pe care l-am dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia Minț nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic, noaptea era acum tăcută. Toma se mai liniștise puțin, dar rămăsese mai departe atent la orice zgomot din jur. Era o senzație foarte ciudată, de parcă întreaga fire rămăsese în așteptare. Își simțea tălpile picioarelor înghețate, de parcă ar fi mers desculți. Privi în jos și se cutremură, ceața groasă se ridicase deja până deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încetă să-i mai bubuie în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a ceței, ochii nu îl mai ajutau aproape de loc, trebuia să aibă toate celelalte simțuri ascuțite la maxim. Cu vârful degetelor de la picioare își scoase încălțările și rămase desculț. Sub tălpi, simți răceala umedă a pământului de dedesubt. Nu avea nici o importanță, așa se va descurca mai bine și va face mult mai puțin zgomot în mers. Ascultă liniștea din jur și din nou i se păru că aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din locul acela. Se apropiară iar de marginea ravenei și porniră în lungul ei la deal. Inspectorul privea spre fund. Jos, printre bălăriile crescute în neorânduială se vedeau urme de pași. În mâlul moale erau întipărite două urme de picior desculț. Apa smârcului umpluse pe jumătate adânciturile dar se cunoștea că cineva trecuse pe acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune-mi, dragă Winnetou, întrebă după un timp inspectorul, ai găsit vreo urmă de blană pe arbuștii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a dispărut și meșteșugul. Ciubotari și cizmari încălțămintea de bază pentru țăranul român a fost opinca, pentru care nu era nevoie de meșteri specializați; se confecționau de stăpânăul casei pentru toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii umblau desculți, iarna erau în casă, pe cuptor. Țăranii răzeși au purtat cizme, ghete și bocanci. Pentru ei era o rușine să poarte opinci și, cu siguranță, nici în vechime nu încălțau opinci, doar dacă ar fi căzut la grea cumpănă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
permanent, să te prefaci, să mimezi adeziunea la cauză și, mai ales, să nu vorbești, să nu-și scape pe gură ceva dușmănos, potrivnic; dimpotrivă să lauzi și să preamărești regimul. Trebuia să faci școală cu copii flămânzi, dezbrăcați și desculți; erau multe greutăți, venise foametea din 1946, mureau oamenii de foame pe câmp, mâncau buruiene și se umflau picioarele din cauza unui lichid galben-verzui. Cantinele colare șiau prelungit activitatea, salvând multe vieți de copii de la moarte prin înfometare. Copiii primeau o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care semnează această scurtă notă biografică în „Gazeta Literară”, București, martie 1964. Inteligență sclipitoare, premiat la Liceul Internat din Iași, unde a fost trimisă de Gheorghe Postoi, cu o scrisoare de recomandare la colegul său, Tomida. Găsit de directorul liceului desculț, îl întreabă ce-i cu el și, după ce-i află toată povestea, l-a luat în cancelarie și i-a pus, de față cu profesorii, o serie de întrebări, la care Ghiță Bârgăuanu a răspunsă cuviincios. La examen a reușit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă de modă, se vede că are gust și că s-a lovit în ultimii ani numai de lume îmbrăcată bine. Are stil. A învățat o lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu atenție, ajunge cu furtunul până la vie, apa curge peste pământ, el trage de timp, să treacă minutele, să treacă ora, termină cu udatul ăla!, îi strigă Tina, vino înapoi, pe straturi, nu-mi place să vorbesc singură! Voi merge desculț, la vară, pe gazonul ăsta din jurul casei, că dispare orice reumatism, pământul vindecă orice. La toamnă, să vii la struguri, să-i culegem. Mă gândeam să aduc niște studenți, e mai ieftin, adică... nu mă costă nimic. Dar poți veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Domnul Popa își acoperi cu halatul partea care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
întâlnirea nepregătită de data trecută, Contesa își petrecuse clipele de trezie din ultimele cinci luni visând la următoarea întâlnire cu Popa. Ea va purta rochia albă cu perle. Domnul Popa se va târî în genunchi, căutând să-i sărute picioarele desculțe, cu unghii sidefii. Ea se va retrage demn și îi va spune să se ridice. El nu se va ridica. Ea îl va ruga să se ridice totuși. El va plânge și va cerși salvare. Și ea îi va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
locurile unde își desfășura activitatea. Aceasta pentru a-i corupe pe câțiva discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la elevi și se mulțumește cu această existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt prin Făurar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
doua, de zaharicale, Încălțai fără zgârcenie, talpa țării tale - Nicolae, Nicolae, moș vitriolat, Ce ne mai aduci în ghete, ce decret de stat? Ce programe, și ce fapte, că ai copii mulți, Și-au rămas și fără carte, flămânzi și desculți - Nicolae, Nicolae, moș ciumat și rău, Ce-o fi fost, nebun și-n moarte, și pe capul tău? Condamnat să aduci daruri, țării tale, mort - Ți-au acoperit calvarul foile de cort - Nicolae, Nicolae, sub drapelul roș, Ți se vede
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]
-
să stea liniștite în ciurdă, ci căutau lanurile din apropiere, fie cu lucernă sau trifoi, care erau mult mai gustoase decât iarba călcată de copite. Astfel că rolul ucenicului ciurdar era destul de greu de acoperit. Dar cum Beldie avea picioarele desculțe, reușea să acopere terenul de luptă. Nuielușa dăruita de moș Lică, era un fel de armă secretă a lui Beldie, căci multe dintre animale nu făcuseră cunoștință cu ea până atunci. Grapă avea un fel de botă de corn cam
ZIUA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361280_a_362609]
-
Acasa > Strofe > Timp > HAZ DE NECAZ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului geaba merg desculți prin ploaie și copiii și nevasta resetează soarta casta celor care ne jupoaie geaba rafturile pline lipsă banii pentru poame s-a umplut târgul de foame și de luxul din vitrine redingotă clovn mister curg iluziile snop răsturnate dintr-un
HAZ DE NECAZ de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361378_a_362707]
-
și-ar fi pus mâna pe cuțit. - Și? - Le-ar fi făcut el ceva, i-ar fi jupuit și își făcea din pielea lor, opinci. - Sara, draga mea, când ești un popor mic, orice ai face, umbli tot dezbrăcat și desculț. Tu crezi că întâmplător suntem noi pe-aici? Maria, Katy, n-ați vrea să fiți la voi acasă? Să aveți ce pune, zi de zi, pe masă? Grija pentru un mâine să nu stea în bucata de pâine... Ci la
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului DEALUI LUI VODĂ Pe dealul lui Vodă! Mărșăluiau răzeșii lui Ștefan, Înarmați cu furci și priboaie, Din lemnul de carpen, Cu intarsuri de scoarță. Pe Dealul lui Vodă! Răzeșii desculț mângâiau, Iarba porcului cu picioare desculțe, Așteptându-și dușmanul. Pe dealui lui Vodă! Din spatele zidului de pământ. Își ridicau cușmele la comandă, Atfel ca dușmanul, Să-și arunce săgețile. Pe Dealul lui Vodă! Cine avea cușma găurită, Era un ostaș
DEALUL LUI VODĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361475_a_362804]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului DEALUI LUI VODĂ Pe dealul lui Vodă! Mărșăluiau răzeșii lui Ștefan, Înarmați cu furci și priboaie, Din lemnul de carpen, Cu intarsuri de scoarță. Pe Dealul lui Vodă! Răzeșii desculț mângâiau, Iarba porcului cu picioare desculțe, Așteptându-și dușmanul. Pe dealui lui Vodă! Din spatele zidului de pământ. Își ridicau cușmele la comandă, Atfel ca dușmanul, Să-și arunce săgețile. Pe Dealul lui Vodă! Cine avea cușma găurită, Era un ostaș mort. Dar ei nu voiau sa
DEALUL LUI VODĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361475_a_362804]
-
e tot mai târziu Și toamna mi-amână din rodul promis. Strugurii ard în lumina flămândă, Vin graurii-n stoluri din alt calendar, Stă între noi veșnicia la pândă- Aproape departe mă simt și-n zadar. Copilul din mine aleargă desculț, Pe drumul din urmă e tot mai târziu, Miroase a Doină brumată pe Munți- Aproape departe de-Acasă mă știu... Referință Bibliografică: Aproape departe... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi
APROAPE DEPARTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361498_a_362827]
-
l-am rugat să-i schimbe culoarea în zeci de nuanțe și să-l ridice spre ceruri cu-a sale culori laolaltă... Când picuri de ploaie îți bat la ferestre și pleacă razleți mai departe e semn să treci pragul desculță cu păr despletit peste umeri privirea-ți s-arunci catre boltă să prinzi curcubeu și să numeri... Să numeri culori să numeri nuanțe și să te bucuri știind că acolo-n neant departe de nori sunt irisuri îndreptate spre tine
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
Tablourile în care Octavian Goga, George Topârceanu sau Vasile Alecsandri descriu, într-o manieră personală anotimpurile, impresionează în aceeași măsură sufletele micilor cititori. Tema copilului este abordată și de Marin Preda care prezintă copilăria lui Nicolae Moromete. Zaharia Stancu în ,,Desculț'' prezintă viața satului prin ochii lui Darie. Dumitru Corbea, în ,,Singura cale'', zugrăvește și el aspecte ale unei copilării umbrite de mizerie, așa cum Titina Nica Țene oglindește propria sa copilărie într-o carte de excepție ,,Viața ca o punte''. Aceasta
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]