532 matches
-
restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute bune în care nu se petrecu nimic, unul dintre ei se opri din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspunsurile, acum trebuia să acționeze cât mai repede. În stânga lui, nu mai departe de zece pași, se afla Calistrat. Așezat în genunchi, căuta de zor în jurul lui. Vâlva era foarte aproape de Cristian. Nu se mișca de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată, inspectorul devenise invizibil pentru ea. Se părea că reușise să recupereze toiagul exact la timp. Brusc, arătarea prinse a se rostogoli cu repeziciune spre bătrân. Ajunsă acolo, sfera cețoasă se lăți dintr-o dată, ridicându-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e, aici a fost război în toată regula. Acum, mă crezi? Din moment ce ai văzut cu ochii tăi, înseamnă că trebuie să mă crezi. Vlad Mihailovici dădu din cap aprobator. Nu mai era nervos, ba chiar zâmbea, iar calmul său îl descumpănea pe mercenar. Se întâmplase ceva cu șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas ferm. Ia o cafeluță, aprinde-ți o țigară și hai să judecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și noi o seară agreabilă și distractivă. Am șovăit. — V-a trecut oare prin cap că soția dumneavoastră e teribil de nefericită? — O să-i treacă. Nici nu pot descrie răceala extraordinară cu care mi-a dat acest răspuns., M-a descumpănit, dar mi-am dat toată osteneala să nu mă trădez. Am adoptat tonul pe care-l folosea unchiul meu Henry, preotul, când îi cerea unei rude să subscrie la Societatea de Ajutorare a Clerului. Sper că nu vă supărați dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi fost ceva normal. Dar aceste mediocrități își înscriu numele în cel puțin trei locuri. Se semnează și pe hârtia igienică, după utilizare, ce-i sigur e sigur. Iar acum vine acest domn de demult, nu semnează nimic, ne descumpănește măsurându-și forțele, își dă seama că e prea frivol și se ascunde. Noi suntem prea puțin pentru el; chiar și eu. Cu toții ar trebui să-i urmăm pilda. Engelhard m-a lăsat de capul meu, dar eu am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Baár Andor. Priveliștea dădea chiar către vila Engelhard, a cărei cheie mi se răcise în buzunar. Mergeam acolo numai ca să dorm, să mă spăl și după cărți. În rest, doar o observam din Babilon. Priveam pe fereastră turiștii care stăteau descumpăniți în fața porții închise. „Ar trebui să deschidă dimineața la opt“ - i-au reclamat Gertrudei la debarcader. Li s-a dus dracului sejurul, mă gândeam eu cu un pic de rușine în suflet. Artúr nu știa să cânte la pian, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fi fost sinonim cu sinuciderea sa. Iar problema aceasta ajunsese, în cele din urmă, să îl pună foarte serios în dificultate; gândul că nar mai putea avea în permanență prafurile acelea halucinogene în buzunar îl măcina de-a dreptul. Era descumpănit. Mult mai meditase el la ce era de făcut în continuare. Astfel, judecând cu atenție sporită și întorcând problema pe toate părțile, ajunsese, până la urmă, la o soluție salvatoare, la o soluție mântuitoare, dar, totodată, la o soluție numai de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
multe etaje, tramvaiele, mașinile, lumina electrică, ascensoarele. Treceam dintr-o civilizație patriarhală, cumva metaistorică, în istorie. Într-un megalopolis ca Los Angeles mă șochează altceva: proporțiile. Parcă am intrat într-un alt fel de istorie, post-citadină, unde reflexele mele sunt descumpănite. Unui asemenea oraș nu-i pot "vedea" marginile. În consecință, nu-l pot "gîndi". Știu că se sfârșește undeva, dar acel "sfîrșit" are loc dincolo de ceea ce m-am obișnuit să consider normal sau suportabil. Dacă un târg de provincie de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
merge e bun.) Mitul forței. (Auzi mereu: Noi suntem cei mai puternici". Dar nici acum americanii n-au uitat umilința din Vietnam. Războiul din Vietnam le-a lăsat o rană care nu se cicatrizează deoarece pierderea acestui război i-a descumpănit, le-a zdruncinat încrederea în forța lor. Probabil, americanul nu îi respectă decât pe cei de care se teme. De aici, atenția dată Rusiei, Chinei, Japoniei.) Noaptea, nimeni nu îndrăznește să traverseze Central Park. Riscă să nu mai iasă viu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de împrejurări. Idealismul meu e unul "domesticit", corupt de facilitățile tehnice. Chiar dacă n-am deloc spirit practic, mă amuză să văd, aici, că există nenumărate sisteme de a face să curgă apa dintr-un robinet. Dar, în aceeași măsură, mă descumpănește să văd câtă milă sinceră inspiră în America umblatul cu capul în nori. Joi, seara. A. mă întreabă dacă vreau să merg la un restaurant japonez sau dacă prefer să mănânc homar. Optez pentru homar. Ne îndreptăm spre un restaurant
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar nimic nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
temător. - O să-ți crăp țeasta de ciment, zise el scrâșnind din dinți. Dar o zise ca pentru a controla efectul vorbelor sale. - Leej, zise Gosseyn. - Da? - Vezi ce voi face? - Nu e nimic. Nimic. Era rândul lui Gosseyn să fie descumpănit. De fapt, dacă ea nu putea să-i prezică faptele, nici Discipolul nu era capabil. Dar sperase măcar într-o imagine care să-i îngăduie să se hotărască. Ce va face afară? Să fugă? Să exploreze refugiul și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai mult decât exteriorul bărbătesc al lui Katsuyori și îl considerau cutezător, aspru chiar. Dar, adevărul era că, în acțiunile sale față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
izbânzilor voastre. Glasul lui Toshimitsu nu se schimbă prea mult, până termină de vorbit. Știa de la Mitsuhide ceea ce trebuia să spună și, probabil, nu se potrivea cu propriile lui gânduri. — Să trecem râul! Cerul era încă întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni, un moment, caii de război, în timp ce încercau să treacă prin vad. Jerbe de spumă albă țâșniră în sus, răsturnându-se înapoi peste ele însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau din cântecul care îi plăcuse atât de mult lui Nobunaga și care îi caracterizaseră concepția de viață din anii tinereții. Nu se gândea la ceea ce se întâmpla ca la un eveniment care să clatine lumea. Cu siguranță, nu era descumpănit la gândul că acela putea fi sfârșitul. Lupta, mai degrabă, cu un spirit arzător, feroce, care nu voia să se dea bătut și să moară. Idealul pe care-l păstra în inimă ca marea operă a vieții lui nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asculți cu atenție, se aude nechezatul cailor și zgomotul copitelor. Nu-i de glumă. Veți avea nevoie să plănuiți o contra-strategie, cât mai repede cu putință. — Ei, și ce-i cu Hideyoshi? — Hideyoshi e în avangardă. Genba fu atât de descumpănit, încât abia-și mai găsi cuvintele să vorbească. Mușcându-și buzele, ridică o privire tăcută, palid la față. După un timp, spuse: Ne vom retrage. Altceva nu avem ce face, nu-i așa? O armată numeroasă e pe drum încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era mai important. Am destule defecte, dragă domnișoară. Primul este că sunt însurat. Al doilea... Nu știu dacă e destulă lumină aici ca să se vadă. Al doilea e că am adunat un număr de ani... Femeile însă se arată rareori descumpănite în astfel de situații. Primul defect se poate remedia ușor, vă invit împreună cu soția. Cât despre al doilea, dați-mi voie să-l consider mai curând o calitate decât un defect! Dacă acceptați invitația, sper să am ocazia să vă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-a auzit un răcnet, și am văzut cum o sticlă de bere îl izbea în cap pe Lupu. Totul se derula cu încetinitorul parcă, sticla maronie l-a nimerit pe Lupu în dreapta capului, chiar deasupra urechii, Lupu s-a descumpănit, a scăpat punga din mână, amețise probabil, dacă Marius nu l-ar fi prins repede de braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul melodramatic pe care taică-său i se adresase, tandrețea neobișnuită a vorbelor lui l-au descumpănit pe Lucian, care s-a apropiat supus, mai degrabă spășit, și s-a lăsat luat În brațe ca un copil. Semn rău, s-a gândit el. Au rămas așa secunde bune, Vasilica Îi privea cu ochii În lacrimi. — Veniți să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fost bun prieten cu tatăl tău și că nimeni nu l-a răzbunat. Gajus tăcu. Ideea violenței nerăzbunate apărea pentru prima oară în viața lui. Întrebă cu răceală, de parcă ar fi făcut o anchetă: — Și Augustus? Tribunul Caius Silius fu descumpănit de duritatea întrebării. — Era bolnav de-acum, zise. Bietul băiat a rămas în Planasia. — Viu, zise Gajus. — Da, trăia. Dar era ultimul rival legitim al lui Tiberius. Iar Tiberius, îndată ce a pus mâna pe putere, a trimis un centurion să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
meu care a privit în ochi zeitățile din Nara, la Delfi a stat de vorbă cu oracolul și a respirat cenușă-n Gange Nici tăria lui Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie de. Mama mea care este talismanul meu și-n trupul căreia stă toată grația alchimiei. Vă vorbesc despre mama mea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și sănătate. Bravo, Niculae! îl felicită Gheorghiu-Dej pe colaboratorul său. Înseamnă că ai două creiere-n cap, ca Nicolae Iorga!... Și la ce facultate intenționezi să te-nscrii, după ce termini școala medie..., după ce o să-ți treci maturitatea?... Întrebarea păru să-l descumpănească puțin pe Ceaușescu. O să văd eu, tovarășe Dej! răspunse el. O să mă sfătuiesc cu tovarășa mea... Că și ea vrea să-și completeze studiile. În timpul liber se ocupă cu tabelul lui Mendeleev, că-i place mult chimia... "Uite, dragă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dar, văzând că ginerele său întârzia să-și manifeste aprobarea sau entuziasmul, se văzu nevoit să pluseze: O să vă dau toamna o căruță de gogoșari și de varză, s-aveți ce pune la murat! Nu zic eu bine, ginere?... Total descumpănit de această propunere cu pământul cumpărat de socru și trecut pe numele său, Virgil nu găsi pe moment nimic de spus, silindu-se să chibzuiască ce era mai bine să facă. Dacă socrului său i-ar fi venit ideea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avea parte de o asemenea cinste și că, pe viitor, n-aveau s-o mai găsească la mănăstire, atunci când ar fi dorit să-i facă vreo vizită. Și cu casa ce-o să faci, tușico?... vru Mariana să știe, surprinsă și descumpănită de schimbarea neașteptată care survenise în viața mătușii sale. Ar fi bună să stai tu în ea, zise Virgil în glumă, privindu-și soția. Gândul său nemărturisit până la capăt era, de fapt, că n-ar fi fost deloc rău dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe mare pe o vreme atît de idioată! - Nu mai țicnit decît alte persoane care se preumblă printr-un loc complet necunoscut În pantofi Weston și Într-un costum la patru ace atît de nasol! Replica promptă și virulentă Îl descumpăni. Și În plus mai era și ocărît! Vexat de aluzia la stilul lui vestimentar, Fersen luă loc, fără să mai aștepte să fie poftit, În mașina Mariei și trînti portiera. TÎnăra polițistă se strecură la volan. - Vii direct de la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]