666 matches
-
ce anume trebuia făcut, iar concluziile le trase marele stolnic, recunoscându-i-se autoritatea vârstei: — În primul rând, tragi la Vlah serai, îi spui lui finu-meu că tot ce scrie spre Țara Românească poate pleca prin domnia ta, fără știrea turcilor, desfaci scrisorile și, dacă crezi că ne folosește, le arăți marelui vizir, doar marelui vizir și nu altcuiva. Constandinul Stancăi are prieteni printre turci și printre dragomani, singurul care-i este dușman pe față este Damad Ali Pașa. Pentru asta ții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rost scurtei mele vieți, cum iubirea pentru Domnul Iisus Hristos va da înțeles morții mele. Părinții noștri ne-au sortit unul altuia, mire și mireasă, desfac această legătură pentru a te putea dărui chemării tale de soție și mamă, o desfac nu pentru că inima mea nu te-ar dori, ci pentru că judecătorii lumești m-au osândit să nu-mi țin legământul. Dezleagă-mă și tu și ajută-mă cu rugăciunea ta, ca atunci când voi înainta spre marea trecere din lumea aceasta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dovlecel era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite, are și obloane! — Tati, mami, zice Dovlecel în clipa când coborâm în gara din Davenport, iată-l pe musafirul nostru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
altă tură. Rămas iarăși singur pe tura lui de noapte, își trecea timpul cu altă distracție. Venea seara la școală cu o sacoșă de ziare din care citea toată noaptea, ca să aibă mai apoi la ce să mediteze, făcând și desfăcând pe cont propriu versiuni ale intrigii Revoluției, năuc și înfierbântat de lumea în schimbare despre care afla din ziare și de la televizor și-o remodela, la rându-i, încontinuu, până nu-i mai simțea forma și consistența. Praful și pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
10 pe-acasă dar nu erai. Ah, da, uitasem. Da, uitasem că aveai întâlnire la ora aceea cu mătușa ta, parcă Vera o cheamă. Da? Te-ai întâlnit cu ea? Bine, mă bucur. Ah, am uitat să-ți spun, dacă desfaci capacul brelocului, poți vedea cât e ora. Da, da, are o mică baterie. Nu-l mai ai? I l-ai dăruit mătușii tale? Să-ți fie rușine... pe la nas, băi, darurile nu se fac cadouri! Da, l-a văzut, l-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Apoi o întind în pat și îngenunchind într-o parte îi miros buzele pizdei, inhalând adânc, încă mai are picături de apă pe părul pubian și respir delicat peste ea și urmăresc cu un deget forma labiilor, fără să le desfac, totuși, tachinând-o, apoi îmi las un deget să alunece adânc în pizda ei, jucându-mă cu clitorisul a cărui culoare se aprinde și ea stă pe spate în pat, cu ochii închiși și apoi îmi trec limba peste clitorisul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ea". Bănuiala mea este că, de fapt, aici vroisem să ajung de la bun început. Procedam barbar, prin încercare și eroare. Sigur, vedeam micile agrafe de tablă prin care cele două jumătăți erau îmbinate, dar nu mă ducea capul să le desfac câte una, și nici n-aveam răbdare. Luam ciocanul și-i trăgeam broaștei la cap până o strâmbam cu totul. Din loc în loc se căscau atunci goluri între jumătățile carcasei. Băgăm degetele, riscând să mă tai în tablă, și trăgeam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pick-up-uri și alte asemenea lucruri. Uneori reușea, alteori nu. Dacă nu reușea, le arunca undeva În fundul camerei, iar, dacă reușea, le Îngrămădea, alături de restul chestiilor care mai erau acolo, În debara. Era În stare să-și petreacă jumătate de zi desfăcînd În bucățele, pe toată masa, cine știe ce drăcovenie, agitîndu-se cu clești și șurubelnițe și role de izolirband, În timp ce vorbea de unul singur - „Așa, deci firul ăsta se duce aici, ăsta e termostatul, și asta e Închizătorul arcului, OK, și ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
petecul În vatelina din umărul stâng, după ce o desfăcusem În straturi Între care așez pânza mea, o fixez cu ață, recos la loc haina. Nu se simțea și nu se vedea nimic suspect. Paule, aci ai scrisoarea. Când ajungi acasă, desfaci umerii, că-i În ei, o rescrii și o trimiți ca pe o carte poștală sau orice scrisoare, pe adresa indicată. Bine. Plecă Paul, se eliberează... În 1963 sunt anchetat la Periprava de un colonel În civil. Domnule, ai dosar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
astea. E obsedat de fază. — Obsedat de fază? întrebă încrezător Wilt. — Da, știți dumneavoastră - de controlul nașterilor. Oricum, parcă era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e, recuperează timpul pierdut, explică un tinerel micuț, cu chipul palid, desfăcând o ciocolată Mars. — Ar trebui să-i spună cineva despre pilula anticoncepțională, zise un alt tinerel, ridicându-și somnolent capul de pe bancă. Te distrezi mult mai bine cu pilula. Presupun că da, aprobă Wilt, dar, din câte-am înțeles eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alimentare. Nu părea foarte probabil, dar trebuia să încerce ceva. Puteau sta înțepeniți o veșnicie pe bancul ăsta de noroi. Pe puntea din față, Sally o curăța pe Eva cu un burete. Acum jumătatea de jos, draga mea, zise ea, desfăcând nodul funiei. — O, Sally! Sally, nu! — Drăguță lăbiuță! — O, Sally, ești îngrozitoare! Gaskell se chinuia cu cheia franceză. Toată povestea asta cu papiloterapia începea să-l calce pe nervi. Și plasticul. La sediul conducerii comitatului, directorul se chinuia din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
În ultima secundă, când, ca într-o prăpastie adâncă, ne-am prăbușit amândoi pe patul care a zbârnâit vulgar din toate arcurile, am găsit ieșirea și, ca la teatru, am început să gâfâi tare și să gem, încercând să-mi desfac gulerul de stofă. - Sonia, mi-e rău. Apă! 9 Moscova, septembrie, 1916 Dragul și scumpul mei Vadim! Mi-e greu, mă doare gândul că aceasta este ultima mea scrisoare către tine. Doar știi că din seara aceea (știi despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
săculeț din hârtie albastră și că, alături de cutia de tablă golită, se află un cântar de farmacie pe care eu îl luasem drept compas. Hirghe scoase din buzunarul jiletcii o lopățică de os și câteva pachețele de hârtie pentru prafuri. Desfăcând unul dintre aceste pachețele - acesta era gol -, Hirghe puse foița într-una din tereziile foarte mici și, aruncând pe cealaltă o greutate metalică minusculă din cutie (din cutia pentru greutăți), ridică balanța cântarului astfel încât șnururile să se întindă, și tereziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
schimbările care se petrec cu simțurile mele. E un fel de a mă autoapăra: e necesar să fac asta pentru a ridica un baraj între senzația interioară și manifestarea exterioară a acesteia. Mik, Nelly și Zander se întorc în cameră. Desfac pe brațul fotoliului pachețelul meu cu praf, cer de la Mik periuța de dinți și mai trag două prize. O fac nu pentru mine, ci pentru ei. Hârtia foșnește, cocaina sare la fiecare foșnet, dar eu fac totul cum trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de bază erau raționalizate, insuficiente și de proastă calitate, noroc cu natura bogată înconjurătoare. Cum făina de porumb, mălaiul cel de toate zilele, se găsea cu greutate în perioada verii, bunica Ecaterina recolta o parte din știuleți de pe tujlean, îi desfăca și usca boabele pe vatra sobei. Apoi, neastâmpăratul Sâlică era sancționat cu învârtirea coarbei unei râșnițe rudimentare de mână, câteva ore bune și plictisitoare, până se aduna făina de-o mămăligă. Într-o zi de marți, când era piață mare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă“! M-a pus să repet tare, să afle toți. La Istorie somnola Doamna Jerghiuță, care îmi era și dirigintă, mă iubea, pur și simplu, îmi făcuse cunoștință cu fiică-sa... într-un tramvai, când, desfăcând brațele, ca să-i sărut mâna, mi-au căzut de sub haină cărțile de aventuri împrumutate de la un vechi prieten ce avea un pod plin cu asemenea minuni. Zărind grozăviile de pe coperți (femei goale, cu taliile fragile în ghearele unor urangutani oribili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
spuse "grav" cu intonația cu care ai zice "strașnic"), îl pierdem și pe el, săracul, firește, dacă nu-l îngrijim. Eu zic că ar fi bine să vă împăcați. - O să văd eu ce fac și cu el! zise Aglae gînditoare,desfăcînd capacul ceasului de aur și pocnindu-l iarăși la loc. XVI Oroarea lui Stănică împotriva studentelor nu era chiar în totul simulată. În fond, el era un sentimental cu instincte casnice, bucuros de a se vedea înconjurat de o numeroasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cheile le legă la brâu. - Așa-mi place, când m-asculți! zise Weissmann: eu am venit să-ți fac bine, să execut ordinele doctorului. Mâine, dacă ești cuminte, poți să mergi să faci chef! - He, he! râse moș Costache, amuzat, desfăcând știrbenia gurii. Cei doi studenți încununară din nou pe bătrân cu o pungă de gheață, și Weissmann, după ce-i trase ciorapii groși din picioare, îi puse sinapisme pe tălpi, ceea ce produse bolnavului gâdilituri și bună dispoziție. În genere, Felix fu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
faptul că pun piedică mișcării pământului, că aș putea să mă opun rotației lui, pe care simt că poziția mea o înfrânează, mă ridic brusc în picioare și intru cu capul în mari cearșafuri puse la uscat. Caut să mă desfac din înfășurarea lor, dar în loc să mă eliberez, simt cum cearșafurile se îndoaie împrejurul meu. Vântul se întețește, eu dau din mâini și pânzele albe se înlănțuie și mă înfășoară smulgându-mă din loc. Mă clatin, mă agăț de un cearșaf
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
binelui Patriei cu cel familial și a binelui Familiei cu cel personal.Toate treptele prin care Mironescu coboară în afecțiunea și stima celorlalți, până la dispariția completă din cadru, sunt parcurse în aceeași complexitate dialogică și în același joc de perspective, desfăcând și refăcând romanul. În absența unei caracterizări auctoriale supra-ordonatoare, îi revine, practic, fiecărui personaj adult și adaptat plăcerea de a râde, în sinea lui, de capul atât de serios al familiei ; de a-l minți în față și a-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului lui, ca Într-o reclamă la aftershave. Nu mai facem niciodată dragoste la modul spontan. Poftim ? Connor mă privește de parcă am Înnebunit. — Hai. Încep să-i desfac nasturii de la cămașă, cu o expresie gravă. Hai s-o facem. Aici și acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dîndu-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, sîntem la birou ! — Și ce dacă ? SÎntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tatăl, după ce a lăsat jos din spate sacul în care adusese o damigeană din țuica de prune făcută la cazanul de lîngă iaz, l-a strîns în brațe, l-a pupat pe creștet, i-a bătut umerii între palme, apoi, desfăcînd gura sacului și trăgînd ciucălăul ce servea de dop, a ridicat damigeana: Ia, că-i fi flămînd și obosit..." Și, uitînd cu toții de vaca ce trebuia mulsă, de porcii care au adormit flămînzi, ori de rațele pitite pe sub lemne, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un gest amical cînd trece pe lîngă el. Mîna lui Mihai o prinde puternic și o rotește cu violență, apropiind-o: Ce-i cu salutul ăsta în gura ta?! De cînd? A! rîde Tamara încet, ironică și-și eliberează brațul, desfăcînd pe rînd fiecare deget. Pui totuși întrebări? Să știi că fiecare răbdare are o limită! îi strigă Mihai. Tamara se uită lung la el, dar nu speriată de vorbe, ci hotărîtă să creeze teren celor ce vrea să spună. Curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Da! Sărbători fericite! Mihai mulțumește, făcînd, la rîndu-i, aceeași urare. Înainte de-a trage mănușa pe mîna cu care a manevrat telefonul, suflă spre vîrful degetelor, să și le încălzească. Doris îi prinde degetele înfrigurate. Le ține o clipă și, desfăcînd puțin paltonul de blană, îi bagă mîna la piept, să o încălzească. Apoi, ca și cum i-ar fi rușine de gest, lasă mîna slobodă. De cînd ești în București? întreabă, privindu-l în ochi. De-o săptămînă. Tăcerea se instalează între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
17 octombrie 1980 Sânt tentat câteodată să consemnez, acum când toate și-au primit obșteasca lor semnificație, acele "povești cu corbi albi" al căror martor și, uneori, fals erou am fost: adunările grotești în care urmau să se facă și desfacă destine, cu uri sălbatice care izbucneau de sub zâmbete poleite, cu lungi execuții pregătite din umbră - toată adunătura aceea de profesioniști ai răului, uniți prin legătura inferioară a frustrării și imposturii, aduși de valul strâmb al vieții în situația dramatică de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]